4,226 matches
-
mă rog, o să întârzie puțin, o să-l sune pe mobil din mașină. Și cele două coboară, coboară, coboară, se duc, au ajuns la patru, la trei, au ajuns pe scară, au ieșit, se duc spre mașina Angelei, se duc, intră, trântesc portierele, Angela pornește motorul, pornește din prima, slavă Domnului! S-au dus. Mihai Mihai își face o cruce largă; i se pare că s-a făcut tot numai ureche. Acum răsuflă ușurat. S-au dus, ale naibii! îi spune Iuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrea, să stea doamna doctor după tine? Nu vezi că ești pulbere? Așa se vine la doctor? În halul ăsta? Nu ți-e rușine de lume? Ia stai să chem eu paza să ieși mata la aer oleacă... Și asistenta trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
George, i-am răspuns morocănos. Dacă aflăm, o să-ți spunem. — Te deranjează dacă mă uit puțin pe aici? m-a rugat el. — N-ai decât, i-am răspuns. Și a întors casa cu fundu-n sus, controlând în cratițe și oale, trântind ușile dulapurilor, scormonind cu un vătrai în spatele caloriferelor și făcând un zgomot infernal. Efectul pe care acest spectacol l-a avut asupra mea și a Helgăi a fost de-a ne uni, de-a ne aduce fără nici un efort într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sărite. Atunci găsește-ți, omule, pe cineva care toată vremea se gândește numai la Auschwitz! mi-a spus el. Există o mulțime care nu se mai gândesc la nimic altceva. Eu unul nu mă gândesc la asta niciodată. Și a trântit ușa. Am înghețat din nou, frustrat de unicul scop pe care fusesem în stare să mi-l imaginez pentru mine însumi. Ceea ce spusese Epstein, că o să găsesc israelieni câți poftesc a doua zi dimineață, era fără îndoială adevărat... Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cântecele alea care le tot zice de dimineața până seara, ceva le face, că nu le poți cunoaște mutările gândului. Colaborează bine mersi, e susținători, i-ai putea crede cu totul și cu totul devotați, și dintr-o dată ți-o trântește cu sfânta taină care nu-i permite să te ajute mai departe, sau că și ăla, cât o fi el de bandit, tot îi fiu al Domnului. Parcă noi suntem ai diavolului! Până și Valerian de veni acum în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dus la vece. Ăialalți? A plecat. A mai rămas tov. inginer. Da’ a plecat și dânsul pân’ la telefoane. Cea că sună la țară să contramandeze înmormântarea. Zău că așa zicea. Cea că v-ați bătut joc de memoria răposatului“. Trânti receptorul. Îi venea să arunce cu scrumiera în ușă. Sau în fereastră, să spargă ceva. Pufni furios. „Memorie! Ce ți-e și cu ăștia. Bandiți până și la nepoți. Tineret crescut de noi, școală de la noi, vacanțe de la noi, slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țipa din nou „Pardalian!“ Speriat de țipetele celor două femei, apăru și Girevengu, tatăl. Șevrolet, ăla micu, cu un ciolan în mână, încercă să se strecoare pe lângă el, dar fu trimis cu un șut la locul lui la masă. Girivengu trânti ușa. - Ce-ai, fă, cu fata?! Ce-ți făcu, de-o nenorocești când stăm și noi și petrecem! Că e Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te-ai prins că nu pentru Irimia ți-am dat atelierul“, îi spuse Aspasia de cum intră. „Hogeacul ăsta e aproape de sector, de mult pusesem ochii pe odaie, dar nu găseam combinația. Norocul mi te-a scos în cale.“ S-a trântit în pat și i-a făcut semn să se apropie, s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mereu pe cineva la cabinet. Ai să vezi cum te studiază, se uită-n sufletul tău, adânc de tot, și te liniștește, Vali, ceva cum n-ai mai văzut, minunea de pe lume, zău, nu mai sta... Nu-i mai răspunse. Trânti receptorul și se întoarse în dormitor, fredonând aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
informativă, adică ca la un dicționar de dosare și fișe, fiecare cu tainul lui, chiar numai și numai din alea câte am mai păstrat, știi ce petrecere iese? Dacă-l mai întărât și pe Pomponică, de la Arhive, știi ce chiolhan trântesc? Ca la revelion, cu artficii! Și cu petarde în burtă, de sughiți și nici nu știi când a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mei se străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol. Undeva, jos, se mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce putea el să facă era să-i selecteze niște peruci virtuale... Samusamusamusamusa - și sunetele astea interminabile ieșeau din gura unei Margarete blonde, a uneia roșcate, a uneia brunete cârlionțate, a uneia cu părul verde. Samuel anula consola și se trântea pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocată pe același grup de sunete continua să se amestece cu țipetele îndepărtate ale pescărușilor. Atunci el se ridica și pornea încet de-a lungul apei, cu mâinile la spate. Numele înjumătățit se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă resetare, apoi oprire, trei zile pauză, pe urmă o diagnosticare de rutină și lucrurile o vor lua de la capăt. Călătorii, destinații exotice, texturi complicate, scenarii complexe. Erorile serioase urmau să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
minute. Trebuia să nu-i plictisească și avea libertatea de a fabula după placul inimii, pentru că nimeni nu locuia sau nu se aventura atât de departe în nord. Răspundea chibzuit întrebărilor venite din toate părțile, apreciind momentul când putea să trântească înfricoșătoarea istorie a unui șarpe subțire și cu pielea atât de dură că nu-l puteai străpunge cu cuțitul, care locuia în zona gheizerelor de la Munki Pjaet, descoperite și cartografiate de tatăl său. Când se întâmpla să nimerească în mijlocul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la chinezi și comandă ce vrei pentru toată lumea. În aplauzele asistenței - le place să aplaude - am intrat pe site-ul unei firme de mâncare asiatică, am făcut o selecție a meniurilor și am început să calculez. Îmi venea să-i trântesc o notă de un milion trei sute, dar pe urmă aș fi avut probleme cu el, pentru că în meseria asta e suficient să faci o dată o boacănă și te-ai dus și, în cele din urmă, ca să-i rămână și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întoarce carnea pe plită, Magda mă stropește cu ulei (noi folosim un ulei special care nu sare, dacă îl pui în cantitatea potrivită; de altfel orice exces afectează gustul, dar pe ea n-o interesează, ea nu vrea decât să trântească bucata de carne în așa fel încât uleiul să tâșnească exact spre mine). Mereu simt mici arsuri pe braț și încerc să nu tresar sau să-mi schimb expresia feței. Tudor, de la casă, face semne cu mâna. Andrei îmi zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vedea canatul unei uși. Dacă cineva mai era înăuntru și nu ieșise pe ușa aia, nu putea să se afle decât în spatele rafturilor. Acum că mă lămurisem în privința pericolului, opțiunile mi s-au clarificat: ori fug înapoi pe scări și trântesc ușa după mine, ori inspir o dată adânc, îmi potolesc creierul și pășesc rar spre rafturi. Am strâns pumnii. Am inspirat adânc o dată, de două ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
imediat la concluzia că vorbele din țeavă nu puteau fi decât ale vecinului de deasupra. Probabil ținea un discurs fiicei și nepotului. Nu am dat prea mare importanță cuvintelor lui și m-am dus în sufragerie, unde urma să mă trântesc pe canapea și să mă uit la televizor. Ajuns aici, primul lucru pe care l-am remarcat a fost sunetul acut al unui aspirator pus în funcțiune. Aha, mi-am zis. Bunicul vorbește cu nepotul, iar fiica face curat. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai meargă nimeni la olimpiade! I-auzi! Costine! Tu-l știi pe nepotul doamnei Tenzi? Stă la opt. A luat premiul doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zic. - Tu vrei să mă enervezi? Și s-a întâmplat. Vocea i-a coborât și i-a tremurat. - E treaba mea de unde-l am, tu vezi-ți de ale tale! Te avertizez! A luat insecta cu el și a ieșit trântind ușa. M-a lăsat cu ochii holbați și gura căscată, deci se poate și așa, plăpândul știe să se enerveze, ba chiar să amenințe. M-am ridicat și am început să mă plimb prin cameră. Uite că îl scosesem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi se închidea, iar picioarele făceau ultimele treburi. Am apăsat clanța. Era închis. Deschide, am șoptit și am bătut încet în ușă. Hector mi-a deschis. Avea un tricou cu o spirală și ținea între dinți o periuță. M-am trântit pe pat cu fața în jos și aproape adormisem când l-am auzit cum închide lumina de la baie și zice: - Eu am chemat poliția. Nu puteam să dorm. Și le-am zis că sunt droguri și au arestat pe câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Disprețuiesc cultul expertului. Tu ai făcut trei ani de teatru, Hugo! îi atrase atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau acum la intervale regulate, pe măsură ce actorii se adunau, chitiți, fără excepție, pe ibricul cu cafea. Presupun că nici vorbă de capuccino. N-am găsit nici măcar un loc pe lângă stație de unde să-mi iau un mocca latte, spuse unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându-și seama că MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre ferestre, își sprijini un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]