2,936 matches
-
Ieromonahul Serafim (pe numele de mirean ; 4 martie 1973, Bucharest) este un trăgător de tir român, laureat cu bronz la Sydney 2000. „În tir, important este să te antrenezi bine, nu mult”. A tras prima dată la 12 ani și jumătate, îndemnat de tatăl său, dar s-a apucat serios de tir sportiv
Iulian Raicea () [Corola-website/Science/308098_a_309427]
-
(n. 21 septembrie 1925, Șibot, Alba - d. 6 septembrie 1964) a fost un trăgător de tir, primul campion olimpic român în cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 1952 de la Helsinki la proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziția culcat. A fost și multiplu campion național și balcanic. După victoria de la olimpiadă, a fost
Iosif Sîrbu () [Corola-website/Science/308097_a_309426]
-
loc 5 la JO din Melbourne - 1956. Din motive încă neelucidate, s-a sinucis, la 6 septembrie 1964. În marele concert al sportului, tirul reprezintă muzica de cameră. E o sonata pentru vioară solo. Totul e limpede și viguros. Și trăgătorul e singur. E doar cu sine însuși... Trâmbițele asurzitoare ale fotbalului au amuțit treptat, dincolo de zidurile adolesceței. În tir totul e grav și profund... Aici nu e teren de fotbal, ci o catedrală a sportului. Dacă vreți să intrați în
Iosif Sîrbu () [Corola-website/Science/308097_a_309426]
-
ordin postmortem. 101 persoane au primit ordinul de două ori. La primirea celui de-al doilea ordin, persoana respectivă primea și onoarea de a i se ridica un bust de bronz cu o inscripție comemorativă în localitatea de reședință. Faimosul trăgător de elită din al doilea război mondial Vasili Zaițev este unul dintre cei mai cunoscuți Eroi ai Uniunii Sovietice, faptele sale din timpul luptelor pentru apărarea Stalingradului devenind subiectul filmului "Enemy at the Gates". Alți doi piloți de vânătoare din
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
erau poziționate cu colțurile unul lângă altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie. În fața acestui zid de care era săpat un șanț. Echipajul fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
unul lângă altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie. În fața acestui zid de care era săpat un șanț. Echipajul fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului în cazul tragerilor de aproape. Pentru a evita creșterea pierderilor, cavalerii în armură trebuiau să atace. Infanteriștii din spatele zidului de care deschideau focul cu arbaletele și muschetele pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
mecanizate, formate din patru divizii, plus încă două divizii de tancuri. Pătrunderea acestora în Khuzestan fără sprijin de infanterie la sol, la care s-au adăugat obstacolele naturale care limitau mobilitatea tancurilor, au făcut din acestea o țintă ușoară pentru trăgători izolați echipați cu aruncătoare portative de grenade antitanc, de tip RPG-7, extrem de ușor de mânuit chiar și de către un civil. Trupele blindate irakiene au reușit să avanseze în teritoriul iranian cu mari pierderi. Și mai catastrofale s-au dovedit a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
polonezi, 6.000 - 11.000 de lituanieni și ruteni și cam 16.000 - 20.000 de teutoni. Cei mai mulți istorici contemporani iau în calcul numai unitățile de cavalerie. În afara cavaleriștilor, teutonii au avut și cam 9.000 de pedestrași, arcași și trăgători cu arbaleta. Ambele armate aveau tabere militare întărite, unităti mobile de care de lupta (tabor) și altele, care formau cam 10% din efective. Ambele armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene de cavalerie ușoară erau compuse din cam 180 de luptători. Structura unităților de pedestrași (sulițași, arcași, trăgători cu arbaleta) sau cea a subunităților de artilerie este necunoscută. Printre luptătorii ambelor tabere se aflau militari din multe țări și ținuturi. În afara soldaților din Polonia, Lituania și cei ai Ordinului teutonic, la bătălie au participat mercenari din Europa Occidentală
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
printre acestea aflându-se mai mult de 500 de puști și muniția necesară. Începând cu 8 aprilie 1855, (Duminica Paștelui), aliații au reluat bombardamentele asupra fortificațiilor rusești. Pe 30 iunie, amiralul Nahimov a murit după ce a fost rănit de un trăgător de elită aliat. După trei luni, Sevastopolul avea să fie cucerit. Aliații și-au concentrat atacurile asupra fortului Malakof pe care l-au cucerit în final. Căderea fortului a obligat rușii să se retragă din Sevastopol, pe un pod de
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
Aici a fost martor la Revolta din mai. Orwell s-a întors la Huesca pe 12 mai 1937. Avansat la gradul de locotenent secund avea sub comandă un pluton de 30 de oameni. A fost împușcat în gât de un trăgător izolat și a fost temporar paralizat pe partea stângă și și-a pierdut vocea. În spital a aflat că POUM, partidul din care făcea parte, a fost considerat ca o facțiunea troțkistă și a fost declarat ilegal. Aflat în pericol
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
comandantul unui tanc a avut la dispoziție sisteme din ce în ce mai sofisticate pentru interceptarea obiectivelor. În tancurile moderne comandantul are vizoare panoramice, cu sisteme de vedere pe timp de noapte, cea ce îi permite să observe unul sau mai multe obiective, în timp ce trăgătorul acționează asupra altui obiectiv. În caz de pericol iminent sistemele avansate permit comandantului să preia comanda turelei și să tragă cu tunul. Noile echipamente au îmbunătățit coordonarea tragerii, folosind telemetre laser, informații date de GPS și comunicațiile digitale. Deși pe
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
a hotătât să plece spre Neapole pe 19 octombrie, dar Horatio Nelson a interceptat flota franceză și a învins-o în bătălia de la Trafalgar pe 21 octombrie. În această luptă, amiralul Nelson și-a pierdut viața, ucis fiind de un trăgător de elită, dar Napoleon nu va mai avea ocazia să înfrunte flota britanică. Napoleon i-a trimis amiralului Villeneuve nouă planuri diferite, dar acesta din urmă a continuat să ezite. În cele din urmă, Napoleon a abandonat planul de invadare
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
depășește 750 kg; 3. ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg, iar masa totală maximă autorizată a remorcii nu depășește masa proprie a autovehiculului trăgător; CATEGORIA BE: ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B si o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată depășește 750 kg, iar masa totală maxim autorizată a întregului ansamblu depășește 3.500 kg; CATEGORIA C: 1. autovehiculul, altul
Autovehicul () [Corola-website/Science/303814_a_305143]
-
cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg, cu condiția ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depășească 12.000 kg, iar masa totală maximă autorizată a remorcii să nu depășească masa proprie a autovehiculului trăgător; SUBCATEGORIA D1: 1. autovehiculul destinat transportului de persoane având cel putin 9 locuri pe scaune, dar nu mai mult de 16, în afara locului conducătorului; 2. ansamblul de vehicule format dintr-un autovehicul trăgător din subcategoria D1 și o remorcă a
Autovehicul () [Corola-website/Science/303814_a_305143]
-
de Autoapărare și Antiteroriste „Krav Maga”. Este instructor în sistemele de luptă cu arme albe și tactica luptei în spații înguste. Este maestru în Ninjutsu (centură neagră cu 10 dan) și este discipolul lui Moriyama Mokizuki. Mai mult, este și trăgător de elită Date preluate - în cea mai mare parte - de pe situl Ministerului Public, înainte de 21.07.2006.
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
de oameni. Atacul avea să fie deschis brigada generalului Bauduin, care cuprindea o unitate excelentă, perfect adaptată pentru acest gen de luptă, 1ul regiment de infanterie ușoară. Pe măsură ce 1ul regiment de infanterie ușoară înainta spre pădurea de la Hougoumont, precedat de trăgătorii săi de elită, artileria franceză deschise focul asupra trupelor britanice aflate pe colina din spatele complexului de clădiri, moment ce semnalează începutul bătăliei. De pe aceste poziții, artileria anglo-aliată deschise la rândul său focul pentru a răspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardați de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
fiind însă antrenate și înarmate ca trupe de infanterie obișnuite. În stânga lor, trupele britanice "Guards" apărau grădina și livada. Sub presiunea crescândă a francezilor, din ce în ce mai numeroși, batalionul din Nassau rămâne fără muniții și, demoralizat de forța atacului inamic, rupe rândurile. Trăgătorii francezi ajung deci până la zidul exterior al complexului, rămas pentru moment fără apărători, însă trupele britanice de Gardă reușesc să revină în timp util. Cu o zi în urmă, britanicii construiseră platforme, astfel că puteau apăra cu succes impozantele ziduri
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
infanteriei, toată artileria franceză începe să țintească artileria anglo-aliată, care răspunde, deși primise ordinul direct de la Duce să nu irosească munițiile ci să țintească doar infanteria. Fără succes în atacul inițial, francezii își intensifică asaltul, adăugând brigada Soye, ai cărei trăgători de elită reușesc rapid să recucerească pădurea. De această dată, francezii nu mai atacă frontal ci intră în livada laterală, aducând cu ei un tun pentru a încerca să spargă zidul de piatră și să intre în incintă, dar contraatacul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
oamenii în zonele neafectate de incendiu și, odată ce se va prăbuși acoperișul, să ocupe mai ales ruinele zidurilor, în interiorul grădinii. Aprovizionarea cu muniții s-a făcut în mod continuu prin poarta de nord a castelului, în ciuda focului aproape neîncetat al trăgătorilor francezi. În timp ce Ducele de Wellington era obligat să își trimită o parte din rezerve pentru a păstra poziția crucială de la Hougoumont, între ora 11 și amiază, francezii au adunat artileria de rezervă a Corpurilor I, II și VI într-o
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
minim 2 brigăzi, fiecare brigadă având 2-4 regimente de câte 2-4 batalioane. În plus, batalioanele franceze erau în continuare împărțite în: 6 companii „de centru” și 2 companii „de elită” (una de grenadieri sau carabinieri pedeștri și una de "voltigeurs" - trăgători de elită sau de "vânători"). Un batalion avea între 350 și 850 de oameni, media fiind în jur de 600 de oameni. Din cauza problemelor cu care s-a confruntat, armata lui Masséna din Portugalia avea batalioane de doar 300 de
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
rușilor, salvându-l pe Napoleon de la o înfrângere certă. Până în 1812, a devenit evident pentru toate statele europene că abordarea franceză era mult mai eficientă. Pentru infanteria continentală, tactica obișnuită era de a avansa în coloană de atac, precedată de trăgătorii de elită. Aceștia din urmă deschideau focul pentru a dezorganiza formația inamică, care era apoi atacată la baionetă de coloana de atac. Armata franceză, în mod obișnuit, avansa cu companiile „de centru” în centru și cu cele „de elită” pe
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
era atât de vulnerabiă în fața focului de artilerie: o ghiulea care traversa un rând nu omora decât 3, respectiv 2 oameni și rareori mai mulți. Dacă aveau o poziție defensivă avantajoasă (păduri, livezi, teren accidentat), infanteriștii se puteau dispune „ca trăgători” (fr: "en tirailleur"), ceea ce presupunea că soldații se vor depărta unul de celălalt și vor acoperi o suprafață mai mare. Soldații vor avea o dispunere largă, tip „tablă de șah”, profitând de orice avantaje oferite de relief sau de clădiri
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
tip „tablă de șah”, profitând de orice avantaje oferite de relief sau de clădiri. Acest lucru le scădea puterea de foc, infanteria fiind răspândită pe o suprafață foarte mare, dar scăea și vulnerabilitatea față de tirul inamic. Dacă însă linia „de trăgători” era supusă unei șarje de infanterie și mai ales de cavalerie, batalionul respectiv suferea pierderi foarte grele. Această formație a fost adusă la perfecțiune de francezi, celelalte Mari Puteri nereușind niciodată să stăpânească cu adevărat această formație tactică. Avantajele acestei
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]