9,719 matches
-
, M. Ion (26.IX.1947, Brătești, j. Argeș), poet, prozator, traducător și editor. Este fiul Corneliei (n. Gheorghiu) și al lui Mihai Dumitru, preot. Frecventează o școală de meserii la Șuici și Curtea de Argeș, apoi, din 1962 până în 1967, este elev al Liceului „Negru Vodă” din același oraș; în 1966 și 1967
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
balcanic. Poezia, proza și traducerile sale au fost încununate cu numeroase premii naționale și internaționale: Napoli Ospiti, Italia, 1970 (poezie); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1972 (proză); Premiul Uniunii Tineretului din România, 1974 (poezie); Pana de aur, Festivalul Internațional al Traducătorilor, Iugoslavia, 1977, 1986, 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Traducătorilor din Macedonia, 1982, 1989, 1991; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1983 (traduceri); Premiul pentru cea mai frumoasă poezie, Festivalul Internațional „Serile de poezie de la Struga”, Macedonia, 1993. Autorul a
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
premii naționale și internaționale: Napoli Ospiti, Italia, 1970 (poezie); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1972 (proză); Premiul Uniunii Tineretului din România, 1974 (poezie); Pana de aur, Festivalul Internațional al Traducătorilor, Iugoslavia, 1977, 1986, 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Traducătorilor din Macedonia, 1982, 1989, 1991; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1983 (traduceri); Premiul pentru cea mai frumoasă poezie, Festivalul Internațional „Serile de poezie de la Struga”, Macedonia, 1993. Autorul a semnat totdeauna cu numele înscris în catalogul școlar și nu a
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
, Dan (21.X.1918, București - 26.IX.1992, București), traducător. Este fiul Eleonorei (n. Palatini) și al lui Constantin Duțescu, ziarist. A urmat cursurile Liceului „Gh. Șincai” din București (1929-1937) și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, secția limba și literatura engleză (1937-1941). În liceu, s-
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
engleză a Universității din București până la pensionare. În 1964 și 1965, este lector de limba română la Londra, iar din 1971 până în 1973, la Cambridge. A fost distins pentru traducerile sale cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1978). Recunoașterea însușirilor de traducător ale lui D. va veni târziu, la mijlocul anilor ’50, odată cu cooptarea în colectivul care, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, pregătea prima versiune românească a întregii opere dramatice a lui Shakespeare. Și, tot în aceeași perioadă, el a
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
perioadă, el a publicat traducerea unei selecții din Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Peste câțiva ani, când va apărea traducerea integrală a acestei capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale. Textul lui D. nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
suculent din Povestirea târgoveței din Bath sau din comentariile hangiului. Datorită lui D., româna e una dintre foarte puținele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
care decurg dintr-o opțiune proprie: Scrieri despre teatru de Ion Anestin și, mai ales, De ce scrieți?, amplă și incitantă culegere de anchete literare din prima parte a secolului al XX-lea, proiectată și întocmită împreună cu Gh. Hrimiuc-Toporaș. Și ca traducător, D. demonstrează că nu îl sperie dificultățile, oprindu-se asupra unor nume ca Hermann Keyserling, cu Analiza spectrală a Europei (1993) și Jurnalul de călătorie al unui filosof (I-II, 1997-1998), sau Nikolai Berdeaev, cu Destinul omului în lumea actuală
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
DUMITRESCU, Geo (17.V.1920, București - 28.IX.2004, București), poet și traducător. Este fiul Aureliei (n. Buiculescu) și al lui Vasile Oprea, care își schimbă numele în Dumitrescu, cizmar și proprietar al unui magazin de încălțăminte pe Calea Griviței din București. D. (al cărui prenume la naștere era Gheorghe) face cursul primar la
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
și în genere (auto)ironică potențează lirismul autentic, iar confesiunea devine, în urma ei, mai apropiată și mai credibilă - după o rețetă pe care poetul o deține în exclusivitate. Creația originală a lui D. este însoțită de o meritorie muncă de traducător (din Rafael Alberti, Irving Stone, Curzio Malaparte ș.a.) și de antologator: culegerea bilingvă Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului. Geo Dumitrescu și-a format, încă de la început, un stil, și stilul său poetic s-a impus. Este stilul
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
1971), Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan] (1974), Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești] (1976) și Rétek harmatában-Pe pârâu de rouă (1985) se remarcă nu numai prin performanța traducătorului, dar și prin aportul folcloristului care relevă specificul baladelor și colindelor românești, comparându-le cu cele maghiare. Într-un volum consacrat cântecului bătrânesc, Balladák földjén. Válogatott tanulmányok, cikkek [Pe pământul baladelor. Culegere de cercetări cu privire la balada populară] (1977), un capitol
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră de gazetar începută ca
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
românească, București, 1905, 25-33, 290-323; Spartacus, „Schițe. 30 de zile la Paris”, ADV, 1905, 5624; Mihail Dragomirescu, „Stane de piatră” de Sudermann, trad. de Emil D. Fagure, CVC, 1909, 9; M.F., „Eva” de Fr. Lehar. Convorbire cu d. Emil Fagure, traducătorul operetei, RP, 1912, 197; Sărbătorirea d-lui Emil D. Fagure, DMN, 1926, 7175; N. Constantinescu, Cu d. Emil D. Fagure despre el și despre alții, RP, 1928, 3184; Criticii dramatici ni se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
, Pécs, Ungaria - 4.XI.1940, Sighișoara), traducător. După studii secundare în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe
FEKETE Tivadar (2.XI.1894. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
din Ungaria, F. cunoștea insuficient limba română, ceea ce l-a făcut să lucreze după traduceri brute. Cum mărturisea el însuși, s-a străduit ca transpunerile sale să reflecte „sufletul poeziei”, încât și-a permis destul de multe licențe. Este însă un traducător sensibil, receptiv la modernitate și la inovația poetică, numărându-se printre primii care au prezentat în limba maghiară, în volume de sine stătătoare, evoluția poeziei românești de la începuturi până în actualitate. Traduceri: Szerelmes kert [Grădina iubirilor], Arad, 1924; Klasszikus kert [Gradina
FEKETE Tivadar (2.XI.1894. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
, (26.X.1624 - 13.XII.1693, Zolkiew, azi Nesterov, Ucraina), cărturar, poet și traducător. Originar de prin părțile Sucevei, viitorul ierarh, pe numele laic Dimitrie, coboară se pare din neam de mazili, ca fiu al Mariei, zisă și Misira, și al lui Leontie Barila (Bărilă sau Borâlă). Doi frați ai săi, Chiriac și Vasile
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în limba polonă, de Miron Costin, afirmând originea romană a românilor. În același timp, una din notele traducătorului la psalmul 86 se referă la o epocă precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D.
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
FILARET DE RÂMNIC, (1742-1794, Mănăstirea Căldărușani), cărturar și traducător. Macedoromân din Ianina, F. ucenicise pe lângă Partenie, mitropolitul Târnovei. Stabilindu-se în Țara Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
DOINAȘ, Ștefan Aug.[ustin] (pseudonim al lui Ștefan Popa; 26.IV.1922, Caporal Alexa, j. Arad - 25.V.2002, București), poet, eseist, dramaturg și traducător. Părinții săi, Florița (n. Laza) și Augustin Popa, erau țărani. A învățat mai întâi în satul natal, după care a urmat Liceul „Moise Nicoară” din Arad (terminat în 1941) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (absolvită
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
sortit, ca vântul / Să fac zadarnic gesturi de-nviere?” (Metamorfozele). Unul dintre cei mai cultivați intelectuali ai generației sale, D. este în același timp un excelent traducător și un teoretician al traducerii. Principiile enunțate de el rămân o cartă a traducătorului, semnificativă pentru caracterul ei general-valabil: „Mai întâi, o bună traducere de poezie în românește trebuie să fie o bună poezie românească. În al doilea rând, traducerea de poezie nu e o simplă translație dintr-o limbă în alta, căci nu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
spirituale noi, ci - mai ales - trezirea, în structurile creatoare ale limbii române, a unor valențe poetice care dormitau, ca simple potențialități, și actualizarea lor ca valori expresive concrete... O traducere poetică autentică devine automat demonstrație a virtuților latente ale limbii traducătorului, limbă care devine ipso facto instrument al poeziei universale. În fine, al cincilea principiu [...] o traducere autentică este repetarea creatoare a unei experiențe poetice, datată istoric și localizată geografic într-un alt timp și într-un alt loc [...] Eu cred
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ca intuiție pură și simplă a textului pe care-l traduce, ci provocând-o în mod deliberat, căutând acea formare prin artă [...] amintită mai sus.” (Cum am tradus „Faust”). Este cuprinsă în acest citat nu numai tabla de legi a traducătorului, ci și descrierea funcționării propriului mecanism de producere a poeziei. Aria din care D. își alege afinii spirituali este foarte largă: de la Goethe și Hölderlin la Mallarmé, Valéry și poezia americană și spaniolă contemporană. Eseist de marcă, s-a ocupat
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, Horst (15.VIII.1942, Timișoara), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Irenei Fassel (recăsătorită Mokka), scriitoare de limba germană, și al lui Ștefan Fassel, profesor, mort în al doilea război mondial. A urmat școala primară la Timișoara și tot acolo cursurile Liceului „Nikolaus Lenau”. Din 1959 a fost student
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]