3,599 matches
-
multă tragere de inimă." Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să fi dat ferestrele în lături, ieșea așa și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele albite, abia descleștîndu-și dinții, a spus ceva ce numai inginerul Corvino a putut auzi și înțelege. Prințul Pangratty, care era alături, va fi priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta nu ajunge să se termine, sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deloc nevoia cailor. Nici a cîinilor și nici a pisicilor. Nu, n-am avut niciodată de-a face cu caii. Nici nu-mi plac, vă spun sincer." Basarab Cantacuzino nu-l luă în seamă. Își șterse încă o dată stropii de transpirație de la rădăcina nasului cu vîrful degetelor, încă o dată observă cît de butucănoase, cu unghii mari și plesnite, erau ca ale unuia care trudea la cîmp, nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai pot să cobor. Și vreau să-ți cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept..." Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație ― cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat ― dar am continuat acest bouche ă bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum ― așa se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis. aici nu ești în fotoliul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: "Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigînd". I-am răspuns sec: "Se poate". După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebînd ironic: Și ce-a pățit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând în nemșicare fără replică, cu fața plină de broboane de transpirație. Dacă unele pete roșii de prin cameră le motiva ca fiind vopsea de pictat, cantitatea mare de sânge găsită în zona patului n-a mai putut fi motivată. Primise deja un joc psihic foarte puternic dar își nega în continuare
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic... “Măi, nu știu ce aveți voi, ăștia din învățământ, că parcă sunteți loviți cu leuca-n moalele capului. Literatura e viață, dragă, e mișcare, efort, transpirație, nu cuvinte goale ce din coadă dau să sune, că Eminescu, săracu’!, știa el ce știa. Literatura e oglinda unui popor, a unui timp, a unor frământări. Așa au făcut și grecii, și romanii, și Bizanțul, așa face toată lumea. Voi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi se dilată ca într-un film prost cu vârcolaci. Te-ai împerecheat cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care trebuie să auzi. Buuun. E-o chestie care e musai să fii. Mmmmm. Am rămas singur, printre pectorali, și bicepși, și tricepși, și prese pentru coapse, și împins frontal cu bara din șezând, și gemete, și flirturi, prosoape, și transpirație. Nu te uita la țepi. Eu când încep o treabă, o fac bine. M-am trezit c-o asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu. Decât că m-am târât până acasă. M-a ajutat taximetristul să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Încălzire. Pff, mai durează. Mă fac că-mi rotesc corpul, că îndoi câteva genuflexiuni, sar cu genunchii la piept. Eu sunt gata, zic. Taci, mă, acolo și mișcă-te, mă ia nea Pamfil. După cinci minute și câteva boabe de transpirație terminăm. Perfect. Mă duc să iau mingea de fotbal, îi strig profului. Un’ te duci, mă, stai aici, mă oprește. Azi jucăm handbal, 234 nu fotbal. Nuuu. Dramă. Ca în minutul 90 când Juve e egalată de AC Milan. Haideți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
habar și pe care le-ar putea afla, bucurându-se, și îi mai spune că, în timp ce ea stă aici și zace, afară toate continuă. Iar orice efort să nu se mai gândească e inutil. Mâinile îi sunt umede de o transpirație rece, stă rezemată de tăblia patului, privind spre fereastră, întocmai cum stătea rezemată acasă, nu cu mult timp în urmă, când îi povestea lui Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a durat mai mult de două decenii, dar toate astea le-ar fi spus în zadar atunci și, prin urmare, le-a ținut în ea. Trăgând fumul țigării adânc în piept, ștergându-și la răstimpuri cu dosul palmei broboanele de transpirație de pe frunte, în noaptea înfiorător de fierbinte în care până și cămașa subțire i se părea prea mult pe ea, asculta respirația gravă a nopții, dar și respirația mamei sale amestecată cu rare gemete, pe care le auzea chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și luminoasă, cu ferestre mari și ușă dând spre parcul din spate, cu un pat lat în mijloc din care, mai mult culcată decât sprijinită în șezut, îl privește bătrâna doamnă Marga Pop. Încăperea mirosea a medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a mai venit el, Andrei Vlădescu, mai ales ce se petrecuse cu ea cu vreo trei nopți mai înainte, nu vorbise nimănui până acum. Ședea pe spate în patul larg, încălzit de propria-i febră și ud de propria-i transpirație, nu reușea să adoarmă, în ciuda morfinei. A fulgerat-o o durere ascuțită, aproximativ în dreptul operației, care ar trebuit să fie vindecată de-acum, ca un fier înroșit a fost, i-a cuprins pânteceele, stomacul, a urcat spre piept, în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar, s-a dat jos din pat, împleticindu-se, și-a șters cu dosul palmei transpirația de pe frunte, a intrat pe întuneric în bucătărie, a băut o cană de apă, pe nerăsuflate, și încă una. S-a întors și s-a prăbușit în pat, și-a tras cearceaful umed peste capul care îi plesnea de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forța imensă țintuindu-l în continuare, împiedicându-l să se miște sau să răspundă, abia era în stare să-și spună că nu-i zisese de fapt nimic Ioanei Sandi și vorbele nu fuseseră decât în el, în timp ce simțea cum transpirația îi cuprinde fruntea, obrajii, grumazul, i se prelinge pe tot trupul fierbinte, imposibil de oprit, gândind că uitase de Ioana Sandi, că nu mai avusese timp de ea, că fusese atât de acaparat, încât iubirea lor sau ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]