3,617 matches
-
nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit de culoarea gulerului de la cămașă. Totul fiind gata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a-și atinge scopul. Curând, ceata gălăgioasă se îndepărtă, îndreptându-se spre Voznesenski Prospekt. Prințul trebuia să pornească spre strada Liteinaia. Era frig și umezeală. Interesându-se la trecători și aflând că avea de străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II" Generalul Epancin locuia în propria lui casă, puțin într-o parte de strada Liteinaia, spre Catedrala „Schimbarea la Față a Domnului“. Pe lângă această clădire (excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost sublocotenent, evident adversar și concurent, prin meserie și menire, al domnului de dimineață cu pumnii; pe fostul sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp, prințul rătăci fără țintă. Orașul îi era prea puțin cunoscut. Se oprea uneori la intersecții în dreptul unor clădiri, în piețe, pe poduri; odată intră să se odihnească într-o cofetărie. Alteori începea să-i studieze cu mare curiozitate pe trecători; dar cel mai adesea nu-i remarca nici pe trecători, nici nu-și dădea seama unde anume se duce. Era într-o stare chinuitoare de încordare și neliniște și în același timp resimțea o neobișnuită nevoie de izolare. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cunoscut. Se oprea uneori la intersecții în dreptul unor clădiri, în piețe, pe poduri; odată intră să se odihnească într-o cofetărie. Alteori începea să-i studieze cu mare curiozitate pe trecători; dar cel mai adesea nu-i remarca nici pe trecători, nici nu-și dădea seama unde anume se duce. Era într-o stare chinuitoare de încordare și neliniște și în același timp resimțea o neobișnuită nevoie de izolare. Voia să fie singur și să se lase cu totul în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmplă cu el ceva deosebit. O dorință extraordinară, irezistibilă, aproape o ispită îi amorți brusc toată voința. Se ridică de pe bancă și din grădină porni direct spre cartierul Petersburgskaia Storona. Mai înainte, pe splaiul Nevei, îl rugase pe un trecător să-i arate cum se poate ajunge acolo, pe celălalt mal al fluviului. Omul îi arătase; dar nu plecase atunci într-acolo. În orice caz, n-avea nici un rost să meargă astăzi acolo. Adresa o avea de mult; putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o privire fugară și a trecut pe-alături. Obiectul era un portofel mare, de marochin, de model vechi, plin doldora; dar cine știe de ce, din prima clipă, mi-am dat seama că în el era orice altceva, dar nu bani. Trecătorul care îl pierduse mergea acum la vreo patruzeci de pași înaintea mea și curând l-am pierdut din ochi prin mulțime. Am luat-o la fugă și am început să-l strig; dar întrucât, în afară de «hei!», n-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la el sensul celor auzite. Dezmeticindu-se, se sperie și începu să-l privească atent pe Rogojin. Acesta i-o și luase aproape cu o jumătate de pas înainte, uitându-se drept în față, fără să-și întoarcă privirea spre trecători și făcându-le tuturor loc să treacă cu o prudență automată. — De ce nu m-ai căutat în cameră... dacă tot ai fost la hotel? întrebă prințul deodată. Rogojin se opri, îl privi, se gândi și, ca și cum n-ar fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și stelele nu mai cad în mări și mările nu se mai reped spre stele. Doar sufletul îți mai înalță agonia spre întinderi învinse și spre leacurile morții. În ultima etapă a spaimei, îți vine să-ți ceri scuze de la trecători, de la arbori, de la case, de la ape și de la tot ce a murit și n-a murit. Cea din urmă despărțire, cel din urmă sărut dat acestui univers, mai mort decât un mort iubit. Mă va scuza cineva c-am fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
impune în lume este un complex de mijloace, în care bestialitatea își dă mâna cu profeția. Nu e bine să ne iluzionăm prea mult asupra istoriei. Spiritul nu crește din nimic. Dacă Olanda n-ar fi fost imperiu - oricât de trecător - cine știe dacă pictura olandeză ar fi luat avântul pe care-l cunoaștem! Condițiile materiale favorabile creează răgazul, din care izvorăște atât spiritul, cât și viciul. Războiul este un fenomen atât de complicat, încît am fi nedrepți de i-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată răspunderea declar următoarele: Totul este Întocmai. Într-o neisprăvita zi de primăvară (recunosc) Împreună cu harponitul de Aladin, fiind În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scrisoare a mea pentru tine. Unde ești? Oare cine știe? Când ai să vii Înapoi? Te așteaptă treizeci și cinci de suflete adolescente, să fii tu al treizeci și șaselea. Vino, draga Maline, să mai cântam, să mai râdem, să sfidam privirile trecătorilor, mergând În șir indian prin Piața Unirii, ascunzându-ne matricolele. Ultimul număr de matricola școlară a lui Malin... Hai să mai punem la cale călătorii imaginare la cine stie care capăt al lumii. Noi te așteptăm oricât. Dacă tu ne-ai uitat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
La două ore după refuz este brutalizat de securistul care o ,,Însoțea” pe Tereza Petrescu, apoi alergat de alt securist În mașină, pe străzile Ralet, Karl Marx, Berthelot, Calea 23 August, circa 2 km, sub privirile Încremenite ale sutelor de trecători. Se Îmbolnăvește și va sta internat, la spital și domiciliu, aproape o lună”. Ulterior, 1994, un ieșean, Mahalu Constantin, str. Topârceanu nr. 19, pensionar social, declară: ,,Pe domnul Tăcu Alexandru Îl cunosc de 10 ani. Știam că a fost deținut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai Republicii Sociale Italiene?» În timpul acela republica era un cuvânt urât. Era un partizan care interpela un trecător, sau careva de la o fereastră, deci străduța era din nou liberă să circuli, iar fasciștii plecaseră. Se lăsa Întunericul. După puțin timp au venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de bine-venit sînt. Nu te teme, o să-ți dai seama cît de gentleman sînt În chestii de-astea. N-o să stau pe-aici ca să-ți stric ploile cu tipul celălalt. Ea Îl privea peste umăr, Încă uitîndu-se rapid la fețele trecătorilor. Apoi Înțelese ce spunea - și diferența dintre gîndul lui și adevăratul motiv pentru care era acolo păru s-o dezarmeze. — Oricum, nu mai contează, zise ea, plecîndu-și capul. Nu contează. Persoana nu vine. — Nu vine? De unde știi? — Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să te duci să locuiești la Brighton. O luară spre stînga și coborîră un delușor. Uite, ăsta probabil că este Farringdon Road. Aici reapărură taxiurile și alți trecători, creînd un sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorba de o celebritate. — Atunci zi. Spune-mi cine e. — Nu-l cunoști, reia ea Într-un sfîrșit, fără să pară În largul ei. Și nu e ceva serios, oricum. Adică, e foarte drăguț, dar cred că e doar ceva trecător. — Deci, tu te Înroșești ca un rac fiert, dar toată povestea e doar ceva trecător? Aiurea. Ei haide, Lisa, spune-mi ceva, orice, un detaliu cît de neînsemnat. — Bine, bine, dar te rog să nu-i zici nimic lui Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un sfîrșit, fără să pară În largul ei. Și nu e ceva serios, oricum. Adică, e foarte drăguț, dar cred că e doar ceva trecător. — Deci, tu te Înroșești ca un rac fiert, dar toată povestea e doar ceva trecător? Aiurea. Ei haide, Lisa, spune-mi ceva, orice, un detaliu cît de neînsemnat. — Bine, bine, dar te rog să nu-i zici nimic lui Trish. — De ce? Întreb eu inspirînd o dată, scurt. Îl cunoaște? — Nu, nu. Doar că nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să cred că Michael chiar ar părăsi-o pe Linda pentru Lisa. Poate că au ei problemele lor, dar sînt convinsă că, În adîncul sufletului, Michael Își iubește soția și că e, dacă vreți, o criză a vîrstei mijlocii, ceva trecător. — Nu, nu cred. Chiar nu cred. Poate sînt eu naivă, dar nu-l văd renunțînd la tot de dragul Lisei. Doamne, zic eu, clătinind admirativ din cap. Nu-mi vine să cred că Linda știa. — Cum adică? — Hai să zicem doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cerșetorul îl privește uimit, apoi începe să rostească o rugăciune. Pran consideră că acesta este răspunsul, probabil nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă văluri, iar țăranii sunt gata să-și dea și viața, doar ca să le zărească. Toată după-amiaza, hijra sunt în astfel de misiuni de recunoaștere, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Falkland Road este la momentul transformărilor de fiecare seară, al trecerii de la haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]