7,094 matches
-
o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de noroi. A doua zi dimineață, de la fereastra camerei de zi văzu o groapă în trotuarul de vizavi. Lovitura răspîndise funingine pe podeaua camerei de zi, iar doamna Thaw o curăța, oprindu-se din cînd în cînd să vorbească cu vecinii care veniseră să discute despre raid. Căzură de acord că se putea și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor lupească, picioarele izbeau trotuarul cu fermitate, trecea cu pași mari pe lîngă cupluri care se îmbrățișau la gura gangurilor și se simțea izolat în scopul lui de neclintit, care-l plasa dincolo de măruntele satisfacții omenești. N-ar fi putut explica în ce consta respectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă uit prin ușa deschisă. Era o dimineață de primăvară, friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a zis: „La ce te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fabrice bombe atomice. — Mi-am imaginat. Profesoara intră și Thaw se întoarse la locul lui, simțind că, într-un fel, se trădase. La prînz își puse noile materiale în dulapul lui, plecă de la școală și coborî spre Sauchiehall Street, unde trotuarul era aglomerat și se putea simți anonim. își cumpără o plăcintă de la lăptărie și, mîncînd dus pe gînduri, o luă pe Sauchiehall Lane, care era liniștită, în afară de gînguritul porumbeilor care mai ciuguleau din cînd în cînd printre pietrele pavajului. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tandrețe și-i întări penisul de poftă. O secțiune a unei locuințe, suprafața tencuielii galbene și murdare, cu găuri ovale prin care se vedea cărămida îi creă convingerea ciudată că se uită la un soi de carne. Zidurile și trotuarele, în special cele ușor deteriorate, îi creau senzația că merge peste sau pe lîngă un trup. Asta nu însemna că picioarele lui atingeau pămîntul cu mai puțină fermitate, dar ceva se strîngea în el în timp ce pășea. Nu putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
explicat ceva. — Casa ta e în fața capelei? Tramvaiul se opri și se dădură jos. Nu, e pe strada care dă în drumul din fața capelei. Rămase nemișcat, descriind geografia locului cu mîinile. Ea îl prinse de rever și-l trase pe trotuar, din calea unui camion care tocmai trecea. — Nu vreau să fiu reținută ca martoră a unui accident. — Unde lucrezi acum? — La Brown. Sînt chelneriță în sala de mese. — O, trec uneori pe-acolo, dar mă duc jos, în club. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limitate. — Mă duc la toaletă. Peste încă două ore, Thaw stătea melancolic, sprijinit de balustrada de la intrare și urmărea cum ultimii dansatori plecau singuri sau cîte doi. înghesuise toca și mantia într-un dulap. Drummond, îmbrăcat în Dracula, zburda pe trotuar printre prietenii care rîdeau. — Trebuie să iau o femeie acasă, spunea el. Trebuie să iau una acasă neapărat. Lorna, Lorna, Lorna! încercă să îmbrățișeze o fată, dar i se strecură pe sub braț rîzînd și zicîndu-i: — Nu în seara asta, Aitken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și urmăriră șinele de tramvai care reflectau lumina felinarelor, trecură peste rîul Kelvin și ajunseră într-un cartier cu mulți copaci și case înșiruite. Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să aștepți, Duncan. — Și eu am întîrziat, spuse Thaw. — Duceți-vă odată, zise doamna Laidlaw binevoitoare. Rămase în ușă urmărindu-i cum merg pe alee. Thaw se simțea ca un copil care se duce la școală împreună cu sora lui. Pe trotuar, Marjory ezită și-s spuse cu nervozitate: — Duncan... sper că n-o să te superi, dar atunci cînd ți-am spus că pot ieși cu tine, am uitat că aranjasem să mă întîlnesc c-o prietenă... E foarte drăguță... Te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gura pe a ei. Peste o clipă, ea lunecă spunîndu-i: — Noapte bună, Duncan. — Noapte bună... O să te văd mîinie, da? Da, mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu niște candelabre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sus pe monumentul lui Scott din George Square, și ajunse la conductorul electric de pe capul poetului, apoi frunzele căzură și coloana fu năpădită de o rețea de fibre tari și albe ca din os. Mușchiul acoperi cu un covor trotuarele, apoi se fărămiță preschimbîndu-se în pulbere sub picioarele lui atunci cînd se plimba de unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile și cadavre pe fereastră. Le era teamă de spațiile deschise, pe care le traversau în goană. în unghiul format între zid și trotuar, Thaw se ghemui între doi care își bîțîiau antenele deasupra lui fără pic de curiozitate. Pentru că nu aveau ochi, îl credeau unul de-al lor, de vreme ce stătea ghemuit și se mișca la fel ca ei. Se trezi dîrdîind de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Paisley. Ea îi aruncă un zîmbet fugar și speriat: — Așa am făcut? O, da. S-a întîmplat ceva. își dădu seama că nu-și amintea. îi zise rînjind: — Nu-ți face probleme. Chestia e... Tramvaiul se opri și traversară spre trotuar. Chestia e, o să uiți iar dacă mai stabilim o întîlnire? — O, nu. — Ba da, așa o să faci, dacă n-o să ne întîlnim curînd. Ce zici de colțul de la Paisley, mîine seară? La șapte. — Bine, așa să fie. — în regulă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După aceea, stătea pe un trotuar aranjînd o întîlnire cu June Haig. — N-o să vii! zise el rîzîndu-i în față. Știu că n-o să vii. — Nu-ți face griji, o să fiu acolo. La colțul lui Paisley, lîngă pod. O să fiu acolo. Și eu, dar tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grilaj să-și termine cartofii, și inima îi bătu mai să se spargă. Mototoli și lăsă să-i cadă cornetul de carton și era gata să traverseze strada, cînd văzu pe cineva venind. Un bărbat mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tufe. Ritchie-Smollet le dădu în lături, dezvăluind o gaură spre o zonă mai luminoasă și mai aerisită. Lanark o ajută pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini, cu spatele la zidul înconjurător, iar Rima se prăbuși pe treapta unei macarale mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum le văzuse în filme, dar pe drumul neted se mișca atît de rapid, că era deja departe cînd reușeai să-l identifici. — Armata! strigă Jack cu zîmbet neasemuit de pofticios. Acum o să vedem acțiune. Ura! Ura! Ura! Alergă pe trotuar strigînd și făcînd semne unui taxi care se pusese în mișcare în șirul de mașini. Taxiul opri la bordură și Jack sări în el. Lanark îl urmări cum dă colțul, apoi stătu o vreme simțindu-se slăbit și stînjenit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Al naibii de frumos! zise Macfee. — Cinstit, domnule, camera aia pe care o părăsești pare foarte, foarte drăguță. Unde ziceați că e? Ușa se deschise și o luară în grabă spre holul de ieșire, Lanark ținîndu-se mereu aproape de Macfee. Cînd pășiră pe trotuar, trei camioane ale armatei pline cu soldați trecură ca fulgerul pe lîngă ei. — Ce se întîmplă? strigă Lanark. Pentru ce sînt tot soldații ăștia? De unde vrei să știu? țipă Macfee. Eu sînt un animal neștiutor, tot ce aud sînt știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i cadă pe lîngă trup și tremură violent: Mici găuri negre, murmură el. Ochii ei au devenit mici găuri negre. — Nu e femeie, de fapt, zise Lanark. E un instrument sub formă de femeie. Macfee se apleca și vomită pe trotuar, apoi zise: — Mă duc acasă. Te duc eu. — Mai bine nu. O să bat pe cineva în seara asta. Simt nevoia să lovesc pe cineva în seara asta. Dacă nu stai la distanță, probabil că tu vei fi acela. Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ei se așezară pe banca din față. Simți cum barca se deplasează pe fluviu și, brusc, se simți atît de obosit, că trebui să se concentreze să nu se prăbușească. Mai tîrziu zări scîndurile unui alt pondon, și un trotuar care continuă mult timp, apoi cîteva trepte de piatră, un preș și cîteva bucăți de cauciuc lipite unele de altele. I se permise să se sprijine de o suprafață plană. O voce i se adresă: — Numele? — Lanark. — De botez sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
transpune în cuvinte. ― Chiar n-ai nici un loc unde să te duci? ― Nici unul, spuse ea. Și cu asta, totul era clar: fata îi rămânea în grijă pe toată durata jocurilor. Fără ca ea să-i opună vreo rezistență, o conduse spre trotuar, apoi, evitând cu grijă colțul străzii, pe partea carosabilă. ― Vom merge pe linia albă din mijloc, îi spuse. Astfel vor putea supraveghea intersecțiile. Și mijlocul străzii prezenta propriile sale pericole, dar el se hotărî să le ignore. ― Acum, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rostite de detectorul de minciuni: "Este înconjurat de o aureolă de forță de o natură nemaiântâlnită." Când se trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
descurajat dar nu cine știe ce. Doctorii de mâna întâi erau încă foarte solicitați, într-o lume departe încă de atingerea perfecțiunii non-A teoretice. Ajuns în stradă zări o mașină lungă, puternică, cum nu mai văzuse. Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]