8,428 matches
-
noi o stinge, Cu Iubire tu ne ninge, Pune-n gura noastră post Și căldură-n adăpost! Ochii mei, cei plini de Dor, Lacrimi înghețate-i dor! Frunză verde în curând, Mugur, mugurel plăpând... CE VINĂ AM... Cine, Doamne-mi tulbură lumina, De vrea în întuneric să rămân? Îmi voi purta prin lumea asta vina Că m-am născut în țara mea român! Cine vrea să-mi pună biruri grele, Pe care le-au plătit strămoșii mei, Pe vise și pe
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
Ce vorbe să rostesc, ce sfânt, ce dor, Cu fierul roșu dacă mă vor frige Să-mi vii atunci degrabă-n ajutor! Și demn îmi voi purta prin viață vina Că m-au născut părinții mei român! Cine, Doamne-mi tulbură lumina, De vrea în întuneric să rămân? MI-A SCRIS UN VECIN DE-ACASĂ... Mi-a scris un vecin de-acasă, Vecin de când eram prunci, Crește iarba și se-ndeasă Sus pe dealuri, jos pe lunci, Pe imașul casei mele Până-
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MĂ JOC ȘI EU Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă joc și eu, mă joc dar nu cu pietre pe care la-ntâmplare să le-arunc. Nu tulbur ape și nu-mi las pe vetre de sihăstrii sau vifor niciun prunc ce nu mai tace și nici nu zâmbește. Îi legăn cerul pe un braț de gând, îi desenez pe-un geam ce se-aburește cu degetele liniștii
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
soba cu rumeguș din odaie, ca să mă dezghețe. După ce am început să mă mișc, m-a dezbrăcat de la piele și m-a schimbat cu haine uscate. N-am avut nimic, nu am răcit și nici măcar un strănutat nu mi-a tulburat sănătatea. Eram sănătos tun! Așa eram toți, căci Dumnezeu e tată la săraci, așa cum spunea bunica Maria, mama mamei mele. Astăzi, din păcate, bucuria acelor vremuri a dispărut. E ca un fum, cu care ne mai tămâiem, din când în
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil Referință Bibliografică: Tu crezi... eu tac / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2170, Anul VI, 09 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor te poartă c-un sâmbure de iubire hoinar printre aștrii tu fiu de lut și cer sclav și stăpân peste cuvinte șlefuiești un
MAI SPUNE-MI O DATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380554_a_381883]
-
acordat mai mult timp. Dacă... aș fi încercat să înțeleg, să ascult. Dacă... *** Îți privesc corpul înțepenit sub soarele impasibil de toamnă, nimic nu s-a schimbat, doar tu ai început să-ți proiectezi neființa în prezentul meu, fără să tulburi sonora dimensiune a vieții. Mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se va ridica țărâna. Nu plâng să nu-ți tulbur liniștea, libertatea redobândită. Rămân doar o umbră întrebătoare, nu pot să văd
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
tu ai început să-ți proiectezi neființa în prezentul meu, fără să tulburi sonora dimensiune a vieții. Mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se va ridica țărâna. Nu plâng să nu-ți tulbur liniștea, libertatea redobândită. Rămân doar o umbră întrebătoare, nu pot să văd dincolo de chipul lumii, tot ceea ce vei deveni, tot ceea ce voi deveni intr-un azi definitiv.Frica de moarte naște lacrimi în cei rămași. -Mulțumesc, tată! Ai știut cum
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
asta de rugăciuni poate adoarme. Tea s-a așezat în genunchi ceva mai departe de pat, aproape de găleata cu flori și a început să citească în gând: „Și acum stâpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta că s-a tulburat suflteul meu și amarnic îi este să iasă din netrebnicul și întinatul meu trup.”( „Rugăciune pe patul de moarte”). Nu era o persoana credincoasă nici nu știa mare lucru despre biserică, rugăciuni, sfinți și nici ce ar trebui să facă
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
să mă sustrag încercată de teama că nu mă pot ridica la înălțimea unei cărți ce tinde spre perfecțiune (și nu exagerez câtuși de puțin când spun aceasta). “O scriere fascinantă, profundă, simplă (dar extrem de complexă) și ispititoare care-și tulbură cititorii, îi pune pe gânduri, și-i îndeamnă la neliniștitoare, obsedante, roditoare meditații despre rosturile vieții și ale sufeltului, despre misteul existențial și despre destin, despre marea trecere și despre finalitate”( Valeriu Stancu). Cartea cuprinde nouă schițe despre oameni și
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
septembrie 2001 pentru ca lumea și liderii săi să ia în serios fenomenul globalizării extremismului religios și teoria ciocnirii civilizațiilor. Deși există uneori motive diferite aflate în spatele violențelor din fiecare țară (exemplul impertinenței și vicleniei cu care conducătorul rus acaparează spații, tulburând liniștea unor țări și modificând granițe), toate conflictele de azi par să aibă în comun faptul că actele de violență sunt comise de indivizi motivați religios, dar care denaturează credința. Prim ministrul al Regatului Unit, la începutul acestui an, într-
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
Stihuri > Reflectii > AȚI DAT CU PIETRE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ați dat cu pietre Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați zguduit infernul din țâțâni Ați tulburat și apele din stele Și-ați otrăvit izvoare de fântâni Vă închinați, o ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte
AŢI DAT CU PIETRE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379346_a_380675]
-
perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați divinitatea Nu mai doiniți de dor printre străini Ați obosit să protejați dreptatea Și nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați tulburat și apele-nghețate Împăunați cu titluri de lichele V-ați trădat ȚARA pentru LIBERTATE! Virgil Ciucă București 23 mai 2016 Referință Bibliografică: Ați dat cu pietre / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016
AŢI DAT CU PIETRE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379346_a_380675]
-
însă nimic demn de luat în seamă. Reiau încă o dată cercetările. Acolo, în vale, cineva aprinsese un felinar. Mai încolo, se vedea încă un felinar. Au fost aprinse mai multe lumini pe la casele din sat. Pesemne tot satul a fost tulburat de ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu știau ce s-a întâmplat. Caut în obiectiv și cabana. Deja observ un geam spart, dar și o lumină, probabil se trezise și
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
lac, Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea, Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze, O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea, Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze. În adieri de șoapte poți desluși chemări, Minute-mpotmolite de timp pietrificat, Un înger adormit în cuib de neuitări Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
oglindesc pe lac,Vâltorile de gânduri din portul nerăbdăriiți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfacMov aripi de saten să-ți mângâie durerea,Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.În adieri de șoapte poți desluși chemări,Minute-mpotmolite de timp pietrificat,Un înger adormit în cuib de neuităriși-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.Am să
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ai ascunsHățiș de neliniști. Citești.De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns!... XX. LACRIMA DE DOR, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015. În satele uitate-n răscrucile din munți Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți, Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri. Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina, Poștașul trece rar, scrisorile-s puține, O zi e cât un veac, îi macină rutina, Prezentul se
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mama-n gând, Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Citește mai mult În satele uitate-n răscrucile din munțiDoar clopote bătrâne mai tulbură tăceriși lacrima de dor, a celor triști, cărunți,Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri.Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina,Poștașul trece rar, scrisorile-s puține,O zi e cât un veac, îi macină rutina,Prezentul se deșiră
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tine că-ți sunt și că te am.Cer dreptul la iubire instanțelor supreme,Recursul este simplu: să abrogați ... XXIV. N-AM VENIT..., de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015. N-am venit să tulbur marea cu privirea, Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, Gândului nespus să-i dezleg spășirea, Din condei să picur soare în cuvânt. Râuri de iubire curcubeu să nască, Fluturi să brodeze-n piruete flori, Buzele udate cu licori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-mpărți și vina lacrimii în două. Descifrând un vis, veți citi poeme, Slove răzvrătite dintr-o călimară, De târziul fi-va poate prea devreme, Leac vă las iubirea, cât să nu vă doară! Citește mai mult N-am venit să tulbur marea cu privirea,Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt,Gândului nespus să-i dezleg spășirea,Din condei să picur soare în cuvânt.Râuri de iubire curcubeu să nască,Fluturi să brodeze-n piruete flori, Buzele udate cu licori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și apăsat,De necaz impovăratPlin de grijuri, ostenitSau cu sufletul rănitSă-l pot ridica cu milă,... XXXIII. REFREN ÎMPĂTIMIT, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu! Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești, Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu, Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești. În zbateri pescărușii de dor au ostenit, Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină. De-ți sunt, de mi-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, ... Citește mai mult Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu!Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești,Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu,Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești.În zbateri pescărușii de dor au ostenit,Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină.De-ți sunt, de mi-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii.Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]