3,448 matches
-
de la urcarea în barcă. Totul e foarte bine pus la punct. După înregistrarea momentului, la doar câteva secunde, un val uriaș se prăbușește peste barcă, scăldând, mai ales, ocupanții din față. Persoanele din spate sunt și ele stropite, dar nu udate până la piele. Trebuie să recunosc că a fost o zi obositoare din cauza prea multor emoții, chiar dacă au fost pozitive. La întoarcere am luat un trenuleț simpatic, ce semăna cu un metrou, în care te urci direct de pe peron, apoi am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la gât și am savurat o sticluță cu o băutură energizantă, ca să prind puteri pentru drumul până la Templul Nanzen-ji unde am fost surprinși să găsim un apeduct în stil roman de a cărui vechime nu ne-am putut da
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
transformările vieții sociale și neînlocuite, pentru care bisericile s-au golit, sectanții s-au Înmulțit, răceala și necredința s-a răspândit, se Întreabă: Tot astfel ne Întrebăm și noi după unele vizite pastorale, când petrecem nopți de veche și ne udăm cu lacrimi perna odihnei pentru grija răspunderii față de cele constatate. Îngrijorat de o așa stare pastorală și misionară, ne străduim pentru convingere și atenționare apostolică Încă de la venirea noastră la cârma acestei eparhii care ne-a Îngrozit inconștiența și starea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și urletele lor de fiare și m-am ascuns Într-o scorbură. Am stat acolo nebun de groază. Nu știu cât am stat, o zi, două... Mai mult am zăcut leșinat de groază și de slăbiciune. N-am avut apă să-mi ud buzele... mai târziu am ieșit. Apucasem să văd cum au ars copiii, cum... Bătrânul Își mușcă buzele și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai mai văzut? Povestește tot... Dar cantorul nu mai deschisese gura. Rămăsese așa, În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că oameni mai egoiști decât cei de pe acolo, nu cred să mai fie. Nicăieri n-am văzut fântâni. Până la urmă, o femeie m-a îndrumat spre sediul CAPului, numai că am dat peste o căldare cu supapă care m-a udat tot. Eram obișnuit să urc pe serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
românului: "Nu da, Doamne, omului cât poate duce". Când, spre toamnă, au început ploile, loboda, știrul, pirul și alte plante cu rădăcini puternice aduceau picăturile de apă până în interiorul bordeiului. Noaptea, în timp ce dormeam, picăturile de apă cădeau pe noi, ne udau și ne trezeau din somn. Nu aveam ce face. Picăturile se prelingeau pe scheletul de lemn al bordeiului, lăsându-și încărcătura lichidă la intervale neregulate și în locuri diferite, în funcție de intensitatea ploii din exterior și de meandrele vântului, așa că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu cu Sandu am fost repartizați la aprovizionarea cu apă. Căldările de tablă erau destul de grele și aveau o capacitate de 10 litri. La fântână, cu ajutorul unei funii legate de o căldare, aduceam la suprafață apa necesară. Dar funia se uda, mâinile alunecau și amândoi, cu chiu cu vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ci sub formă de cocoloașe sau boțuri. Băgăm palmele în lut, desprindeam un cocoloș, îl presam în formă, îl uniformizam cu restul materialului din tipar, fără să existe goluri în structura lui, apoi, pe partea superioară a formei treceam palmele udate cu apă pentru a netezi materialul. Tiparul era prevăzut la cele două laturi cu câte o ureche. Așadar, introduceam agățătoarea (trăgătoarea) într-una din urechi, târâm pe pământ tiparul până la locul de descărcare, apoi îl răsturnam. Chirpicii se aliniau frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu cu Sandu am fost repartizați la aprovizionarea cu apă. Căldările de tablă erau destul de grele și aveau o capacitate de 10 litri. La fântână, cu ajutorul unei funii legate de o căldare, aduceam la suprafață apa necesară. Dar funia se uda, mâinile alunecau și amândoi, cu chiu cu vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plan înclinat, fitness, călărie, bulimie, visătorie, conversație, filme noi, pictură, fotografie, documente și arhive, pagini de cercetare pe istorie literară si critică literară, probleme de geometrie plană si de trigonometrie, amintiri, periaj compulsiv motan, spart alune în dinți, șah, bridge, udat flori și curățat tulpinile de frunze moarte, îngrijit bătrâni... Existență și ruminație, așa cum vine. Și, dintr-o dată, în mod neașteptat, după un stagiu pe la halta vieții, pe la hamalâcul existenței, din nou țâșnește... inspirația, ca o apă rece și proaspătă, purificată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
implicat un soldat sovietic: aplicându-i câțiva pumni, l-a aruncat într-un cerc de șase, șapte bătăuși, care l-au luat în primire cu pumnii și picioarele, aruncându-l de la unul la altul până când a căzut, amețit. L-au udat ca să îl trezească și l-au luat iar la întrebări, deși Niță pretindea că nu știe nimic. Au început să-l bată la tălpi, fără să-l descalțe, după care l-au trecut iar prin 'manej', lovindu-l cu pumnii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de fratele său, Eugen, în fața lui Timaru, care trebuia să stea într-un picior ore întregi. I-au legat mâinile de picioare și îl învârteau într-o 'vârtelniță' improvizată până când amețea, apoi îl băgau cu capul în W.C. și îl udau cu apă ca să își revină. După ce i-au zdrobit spatele și tălpile timp de zece zile, a fost așezat în stive de câte trei deținuți așezați unul peste altul, până la zece rânduri. Mâncarea era servită în aceeași gamelă în care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se gândise la chibrituri, am amânat havan-ul pentru mai târziu, la ashram, și am rămas să admirăm un frumos apus de soare la Olt, cum numai la... Olt se poate admira! Fetele s-au bătut cu apă de sau udat până la piele și s-au debarasat de tot ceea ce acumulaseră într-o zi de muncă subtilă - aici vorbim de boots. Îngrijorat de pericolul ce-l reprezenta joaca lor inocentă, mam dat deoparte și mi-am rezervat dreptul de-a mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vița produce mulți rami, lemn va fi mult, iar fruct mai puțin”; „prin predici lungi memoria auzitorilor se încarcă prea tare și se înădușă, ca și o candelă, când torni prea mult ulei întrânsa și ca o plantă când o uzi prea mult. Maxima predicatorului trebuie să fie: scurt și bine.” A obișnui ca preotul să aleagă pentru copiii nelegitimi numele după placul său contra voinței neamurilor respectivilor copii nui o procedură corectă pentru că: maica, dacă a născut copilul și afară de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mea, Antoaneta Maxim. Care s-a căsătorit cu Faierștain, unul din politrucii mei! Destinul a făcut să ne întîlnim, mai tîrziu, călău și victimă. Și să fim (aproape) cumnați..." În timpul unei anchete, pentru că refuza să declare ce voiau, l-au udat pe mîini, l-au legat cu fire și l-au supus șocurilor electrice pînă a căzut la pămînt. Supuși torturilor, hotărăsc cu toții să semneze ce vor, și la proces să-și retragă declarațiile. După un an, trei luni și trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă și o luau de la capăt. În acest fel și în alte multe feluri, ne-au torturat zile, săptămîni, luni, pînă la proces". Pentru că, în realitate, nu avea nici o vină, va primi 3 ani de închisoare corecțională. Este eliberat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da voie să spăl cîrpele la ciușmea, dar cu apă rece, dar copilul dumnezeiesc de bun, cînd veneam de la program puneam o cîrpă de-a lui udă în sîn, și o încălzeam pe subsuori, și-l ștergeam pe bietul și bunul copil peste tot, și era bine, și creștea ca din apă. După o lună mă ia la anchetă și mă bate de mă gătește, să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avînd toate, ne-am înjghebat, în pripă, un fel de colibă, punînd dulapurile roată și rogojinile le-am folosit ca acoperiș. Cînd a venit ploaia, totul a fost praf, toate hainele... săraca mama și soția puneau ligheane pentru ca să nu se ude. Dar era o căldură în balta aceea foarte mare. Atunci în iunie, 25, cînd am ajuns noi. Stăteam și ne uitam, toți vecinii, unul la altul: ce căutăm noi în Balta Brateș, cînd noi avem case de locuit acasă, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ceasuri întregi repetiții, zile întregi repetiții, vocalize, exerciții, urcări și coborâri. Bariton nu-s, mi-ați spus, și vă cred, atunci ce atâta Operă ? — Cineva ți-a luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
labă?“ Eroul nostru, care își spune Sexpertul, nu agață decât fotomodele și poartă permanent asupra lui o pungă cu lubrifiante, bile vaginale, vibratoare-stimulatoare clitoridiene și cam o duzină de șiraguri de mărgele anale. Fiecare femeie pe care o întâlnește se udă de plăcere. Are drăguțul obicei de a linge fețele femeilor în public și de a-și freca degetele de sexul lor pe sub masă, la Balthazar, în timp ce le strecoară droguri ca OxyContin în pahare. I-o trage uneia atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
caldă zi de 31 octombrie înregistrată vreodată - însă în copilăria mea, în Los Angeles, mă obișnuisem cu vremea asta, deși Jayne și copiii erau deja transpirați când am ajuns la capătul străzii. Robby își scosese casca, având părul lins de ud ce era, când se întâlni cu Ashton Allen căruia nu-i mai plăcea ideea de a merge costumat ca un faimos jucător de baseball din cauza zvonurilor recente că acesta ar fi homosexual, iar părinții lui, Mitchell și Nadine, ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
calde. Mi-am lăsat paharul pe grătar și am înaintat șovăielnic pe verandă până când am ajuns în dreptul unei perechi de chiloți de baie. Bănuiam că fuseseră uitați acolo din noaptea petrecerii, dar când i-am ridicat, am văzut că erau uzi de parcă cineva tocmai ar fi ieșit din jacuzzi și i-ar fi dat jos de pe el. Apoi am observat imprimeul chiloților: flori mari roșii, abstracte. Hawaii îmi apăru subit în minte, mai exact Mauna Kea Hotel, stațiunea unde mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat conversația noastră. Nu mai avea cum să ducă la altceva așa că l-am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nr. 9/1987 „Magazin istoric” p. 4-6 afirmau „lângă satul Dolhești de la vărsarea Șomuzului Mocirlos”. Ori, realitatea e alta: Satul Dolhești e În amonte de Dolhasca și nu la vărsarea Șomuzului Mare În Siret. Șomuzul Mocirlos e Șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]