5,154 matches
-
de ori, Îl uita pe cel românesc fiind nevoit să-l caute În dicționar, În timp ce Atena, reținea cuvintele englezești cu o ușurință dezarmantă. Necăjit pe el Însuși, Tony Pavone o felicită. „Toată stima pentru tine, fata mea dragă. Efectiv mă uimești. Cum e posibil ca tu să asimilezi cu atâta ușurință, În timp ce eu...! În șase luni de școală, nu am reușit să rețin cuvinte pentru o simplă conversație.Ce mai...! Nu mă ajută capul și gata...! Când Îi aud vorbind, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întrebau de el. Mama rabinului Ipsheimer. Bunica lui Ipsheimer, mai degrabă. În orice caz (tot Angela dând raportul), Wells Îi comunicase lui Sammler lucruri pe care lumea nu le știa. Când În sfârșit aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
futem toată noaptea!“. Dar mai Întâi trebuia să facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de rumenă de whisky, Își săpunea sânii. Sammler știa bine cum trebuie să fi arătat sânii. Puține, În fond, erau ascunse de rochiile ei decoltate. Așadar fu săpunită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
descriere a doamnei. Văzută des la conferințe publice. Poartă perucă, duce o sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi ceva despre asta, domnule Sammler? Firește că aș dori să fiu de ajutor. Sunt uimit câtă informație se lipește de tine. Îmi amintești de limba unei broaște. Iese afară și se Întoarce plină de gâze. — Nu am crezut că fac vreun rău. Când vine vorba de dumneata, d-le Sammler, am un singur interes, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o urmă de pruncie sau de visare copilăroasă. Părinții probabil că tânjiseră peste măsură după bebeluși și prin urmare inhibaseră ceva În ciclul de dezvoltare al copiilor lor. Ultima privire a Angelei, Înainte să Înceapă să plângă În hohote, Îl uimi pe Sammler. Buzele Întredeschise, fruntea Încruntată, pielea exprimând predare necondiționată, trăsături ale persoanei inițiale. Un prunc! Dar ochii nu renunțară la expresia lor de experiență erotică. — A aflat despre ce? Ceva ce s-a Întâmplat la Acapulco. Nu am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau micile drumuri. Dar iată casa, În stil Tudor, jumătate lemn, unde respectabilul chirurg și soția lui casnică crescuseră doi copii și se jucaseră badminton pe acea plăcută pajiște. În 1947, ca refugiat, Sammler fusese uimit să-i vadă cu ce poftă se jucau - adulți cu rachete și fluturași. Pajiștea era acum luminată de lună, care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
floarea semnului meu zodiacal. Știi că lăcrămioara e foarte otrăvitoare? Ne-am mutat de ziua mea. N-a fost nici o petrecere. Duba s-a Înțepenit Între stâlpii porții În ziua mutării. Deci nu e apă de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede că bunurile ieftine de larg consum - apa, electricitatea, metrourile, hot dogii - sunt precum aerul, soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
discut nimic cu el. În plus, În pat era foarte vulgar. Chestii pe care nu țin să le discut cu tine, tată. Dar este un netrebnic ordinar. E aici În New York. Dacă se apropie de mine, o să-l Înjunghii. — Mă uimești, Shula. Chiar l-ai Înjunghia pe Eisen cu un cuțit? — Sau cu o furculiță. Adeseori Îmi pare rău că l-am lăsat să mă bată În Haifa și nu i-am plătit cu aceeași monedă. M-a lovit rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult prea frig, după cum spune Sheba, iar ea era mult prea neliniștită. Dar știu că s-au sărutat. Și Connolly trebuie să fi stat la un moment dat peste ea, pentru că, povestind despre această întâlnire, Sheba a menționat că fusese uimită de cât de “îngust și de ușor“ era. (Era obișnuită, desigur, cu talia mai substanțială a soțului ei.) De asemenea mai știu că la un moment dat Sheba a întrebat ceva deprimant și retoric de tipul „Ce facem aici?“, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ai o aventură? Unii oameni trăiesc cu teama permanentă că li se pot afla secretele; alții au un fel de siguranță arogantă că tot ceea ce ei vor să țină ascuns, așa va rămâne. Sheba aparține celei din urmă categorii. A uimit-o - ba chiar a înfuriat-o, cred - faptul că fiica ei ajunsese să știe despre ea mai mult decât voia ea să-i spună. — De ce naiba își închipuie așa ceva? a întrebat ea, râzând. Mai târziu, mi-a povestit că citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doar așa spusese Mătușa și nu știu de ce, parcă eu mă transformam în cel din poveste sau mintea mea îi desena chipul cu propriul meu contur. Și cum a murit? tăie dintr-o dată povestea Liliana, care nu contenea să mă uimească cu felul ei direct de a întreba. L-or mâncat lupii, pieri-le-ar nesațul! Ce căuta el la lupi mătușă? întrebă iar Liliana. Apăi maică, așa i-o fost moartea. Găsise un pui de lup lovit în pădure. Mergea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine, că mă uimi cu o nouă întrebare picată din luna ce se mărea tot mai mult peste geam. Părinții tăi beau? Doar tata, i-am răspuns imediat de frică să nu creadă că și mama e o bețivă. Și al meu a murit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foarte schimbat față de cel pe care-l știam eu. Nu-i lipsea nimic și nici nu-ți inspira milă. Pasul lui ferm Îți spunea că viața merită să fie trăită. — Vrei să spui că se plimba ? — Am fost atît de uimit, Încît mi s-a tăiat respirația. Intenționam să-i vorbesc, dar cînd i-am văzut expresia feței, mi-a pierit curajul. Nu știu dacă aveam dreptul să mă amestec sau nu. — Era o stradă lată sau Îngustă ? — O stradă obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
domeniul public, imbatabil promotor al principiilor etice, el nu auzea niciodată nimic din aceste nobile transmiteri ale soției; dacă s-ar fi oglindit vreodată în apele acelor vorbiri, nu s-ar fi recunoscut în nici un fel, ar fi rămas chiar uimit de existența unui asemenea supraom al abnegației, al eticii și-al dreptății. Războiul se terminase de un an și ceva dar timpul nu mai reușea să reintre în matca lui dinainte, răsuflarea întretăiată în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar ceea ce era cu adevărat tulburător, de neînțeles, era siguranța pe care o aveai și tu, ca ne întâlniserăm cândva în altă lume, că eram născuți unul pentru altul, intuițiile noastre deveniseră certitudini. În răstimpul scurt al acelei primăveri, descoperisem uimiți, adu-ți aminte! - că semănăm atât de mult, că unul fără celălalt eram o ciuntire. De unde legea aceasta și mai ales pentru ce, cu care anume finalitate? Ce necesitate ascunsă împlineam fiecare în perfecțiunea universului, în succesiunea fără început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru ea, de a mă angaja în discuție, transferându-mi nu știu ce întrebare asupra partidelor politice, cu gândul de a mă abandona grupului, dar mă eliberai zâmbind: - Domnișoară, judecătorii n-au voie să facă politică, așa că n-am păreri! Răspunsul o uimise: nu auzise până atunci de existența acestei interdicții și nu-i înțelegea rostul. Explicațiile ar fi fost prea savante și greu de dat, deoarece conțineau o anomalie semănând cu ipocrizia, deși la baza arătatei interdicții a existat o necontestată rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vadă și tot ce se întâmplase atunci. Cum era posibil s-o privesc? - i-am întâlnit, bineînțeles, de atâtea ori privirea, pe care nu i-o puteam ocoli permanent, am fost nevoit să-i și vorbesc, uneori impersonal, dar mă uimi dezinvoltura cu care se uita în ochii mei, pentru mine greu de explicat, și care-mi dezvălui o alcătuire necunoscută, un fel de teren betonat și nisipos totodată. Deodată, în timp ce, întâmplător, ne întâlnirăm privirile, iar tatăl ei vorbea ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în imaginație, deși la un moment dat avui impresia unei încercări din parte-i, dar nu-mi dădeam seama în ce direcție. Își diversifica - avea capacitatea aceasta formidabilă - întreaga ființă spre mai multe modalități ale existenței, încât, observând-o, te uimea. Atunci când exista în realitate, - parțial și acum - conversația cu ea se vădea o plăcere, era inteligentă, chiar prea inteligentă, în detrimentul ei sufletul îi era dominat de rațiune, până la îngrădirea acestuia sub false reflectoare de lumină, ce-i orbeau substanța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse mâna pe umăr, abia atingându-l, și-mi vorbi: - Aveți talent, domnule judecător! De câte ori mă uit la pânzele lăsate de dumneavoastră mă uimesc. Și totuși, sunteți judecător... - Nu e nici o incompatibilitate, glumii, numai că nu mai pictez de când am plecat de aici... El vru să spună „Păcat!”, dar se opri fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: îmbătrânise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce întârzia în preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea înșală, gândeam, că intrăm în lumea asta și ieșim din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și din Comisie, prezența statelor respective i-ar putea neutraliza influența și echilibra situația în gestionarea problemelor dunărene. La aceste explicații, a replicat scurt: "Păi, nu suntem noi în Comisie? De ce mai este nevoie și de alte state?". M-a uimit și trebuie să recunosc că nu mă așteptam la un asemenea răspuns. Nu știu dacă considerente care ar ține de inanimitatea lui față de acele state occidentale erau reale ori dacă se prefăcea, dar ideea de tandem ruso-german mi s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
alt punct de vedere, eventual disociindu-se de poziția mea. La răspunsul afirmativ al șefului Delegației noastre, s-a ridicat furios de la masă și a părăsit încăperea, urmat de ceilalți membri ai delegației sovietice. Noi am rămas, pur și simplu, uimiți de un asemenea gest (brutalitate sau dispreț?), în vădită contradicție cu uzanțele comportamentului diplomatic. Rămași fără gazde, ne-am ridicat și noi și am plecat la aeroport. 6. Ita diis placuit? (nu mai este nimic de făcut?) Există în opinia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
l-a mușcat cânele!... Din balcon, cucoana Adela începu a striga cu nasul spre cer: —Vasile! Vasile! ieși afară! un câne turbat pe uliță! A mușcat pe Osman! Și cuconu Vasile dădu buzna afară spăriat, privi o clipă cu ochi uimiți furtuna din stradă, oamenii și femeile care ieșeau de pretutindeni întrebându-se, repezindu-se, izbindu-se - se întoarse, năvăli iar în casă și ieși numaidecât cu pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu spaimă. Cu mânile prinse de schițe, îngenunche în noroi, ș-o undă de sânge i se sui pe buzele palide. Chiar atunci și chihaia se repezi din tufe. - Strigă gros: Ce-i, măi hoțomanule?... Apoi se opri lângă car, uimit: —Tu erai, mă Ile? - Ce este? - Cucoane, aista-i Ile Covataru... Da’ ce are? Nu vezi ce are? strigă stăpânul. Văd că a îngenunchiat și dă ochii peste cap... Amândoi se uitau la om. Clipea din ochi și obrazul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl privea uimită dintr-un colț și l-a auzit spunând: —Vă rog să nu vă supărați... am fost trimes aici în gazdă... Meer Avramovici s-a ridicat de la masa lui și a dat mâna ofițerului. Ernestina a zâmbit cu prietinie și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]