5,157 matches
-
guvernamental român, a declarat: "Dans les DOM-TOM (français), le sang ne cesse de couler"" (În DOM-TOM (franceze) sângele nu încetează să curgă). Într-adevăr, remarca a fost făcută, dar de un alt delegat român. Presa nu se dezminte!... O pagină "uitată" de diplomație: deținerea de către România a Președinției O.S.C.E. (anul 2001) DR. CONSTANTIN ENE95 AMBASADOR (P) PARASCHIVA BĂDESCU AMBASADOR(P) Motto "... aducerea aminte este triumful asupra morții cetății." (Lucian Blaga) Summary The authors draw the attention of the reader to
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
români. "Reflexul românilor a fost însă acela de a nu-și da un proiect de la o generație la alta, fiecare a tăiat firul" (Martha Bibescu). Sunt cuvinte care ne vin frecvent în minte, atunci când încercăm să readucem în atenție pagini "uitate" din istoria națională. În cazul de față, un for internațional de talia Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.) care a însemnat mult pentru Europa, atunci când aceasta nu putea încă întrezări viitorul și care, în ce ne privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un mediu internațional asaltat la un moment dat de crize și conflicte deschise, și prin resorturile de care poate face uz; prin prestație și serviciile pe care le poate aduce comunității. Dar tocmai de aceea, asemenea acte nu ar trebui uitate și cu atât mai mult trecute la categoria "perisabile". În trecutul său, România s-a mai remarcat prin asemenea prestații la nivel internațional care i-au înnobilat numele. Doi miniștri de externe Nicolae Titulescu, doi ani la rând președinte al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
199 Susținerea la Comitetul Drepturilor Omului de la Geneva a Raportului Guvernului român cu privire la aplicarea Pactului internațional privind drepturile civile și politice (13-14 iulie 1987) ION M. ANGHEL 237 Conferința Internațională a Muncii, 1989 (Ultima participare) VALERIU TUDOR 266 O pagină "uitată" de diplomație: deținerea de către România a Președinției O.S.C.E. (anul 2001) CONSTANTIN ENE, PARASCHIVA BĂDESCU 276 Propunerea românească privind crearea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (Comentarii și evaluări de coautor la patru decenii de la publicarea proiectului) NICOLAE ECOBESCU
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
crâșmarului. După aceea, se întoarse spre noi. —Măi băieți, zise el, pe gânduri; am să vă povestesc ceva; știi, câteodată, ai nevoie să-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! O suflare trece și descoperă întâmplări uitate. De pildă, eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ștreangul! Cuconu Ștefan Leu tăcu. După un răstimp rosti domol: —Stăi... Caii se opriră. Ne întoarserăm în loc, pe perinile trăsurii. În urmă, tapșanul singuratic, între muncele, se deslușea cu tufișurile, cu arborii lui pitici și răsuciți, deasupra mormintelor pierdute și uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O istorie de demult, 1908 O istorie de demult a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 26 din 24 iunie 1907. Profira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ferece. După socoteala lui badea Toma, ieșise dintr-însul ca la trei litre de venin verde. Minune și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri stau! De ce nu suie și ei la munte ca lupii și ca țapii! Ce să facem acuma cu acest om? întrebă cu îndoială badea Toma. Îl văd că e slăbit tare. —D-apoi ce poate ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au mutat patul în „camera din față“. Ca să vă fie clar, asta a fost o mare onoare: în condiții normale, ni se dădea voie să intrăm în camera asta doar de Crăciun. În restul anului, toate activitățile recreative de familie - uitatul la televizor, consumul de ciocolată, ciondănitul - aveau loc în garajul recondiționat și înghesuit, cunoscut sub numele pretențios de „camera TV“. Dar când patul meu a fost instalat în camera aceea, n-a existat nici un alt loc în care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat înapoi în apă, stârnind un val uriaș de-a lungul bazinului. Mulțimea a respirat adânc, „Oau“, copiii țipau, blițurile licăreau, înghețatele uitate se topeau și, în mijlocul lor, eu și Mitch priveam impasibili, de parcă am fi fost propriile noastre siluete de carton. Uite încă una, uite încă una! Mami, uite, încă una! Al doilea leu de mare era și mai mare decât primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca în primele săptămâni de sarcină, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar fermă, murmurând cu o voce frântă pe care nu i-o cunoșteam: — În țara mea, când o femeie e stearpă, n-așteaptă ca bărbatul ei s-o repudieze sau s-o părăsească. Pleacă singură, se ascunde și se face uitată. M-am străduit să adopt un ton vesel, cel pe care și ea îl folosea de obicei: — De unde știi că n-ai să-mi dăruiești un băiat frumos la viitorul ramadan? N-a zâmbit. — Încă dinainte de a fi puberă, prezicătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
funcție. Dar bătrânul nu se învoise la acest joc. Luase o hârtie lucioasă și întocmise fără să tremure actul de abdicare în favoarea fiului său. Afacerea asta s-ar fi oprit aici, o nedreptate în plus care ar fi fost curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul însuși n-ar fi simțit într-o dimineață o durere la ochiul stâng. Asta se petrecea cu două luni înainte de sosirea mea, în momentul în care ravagiile ciumei erau în toi. Numai că suveranul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei fiindu-mi familiară. Mai înainte chiar de a se așeza, a început să-și spună povestea, toată povestea. La întrebările pe care renunțasem să i le pun, ea se hotărâse să răspundă. Bunicul ei aparținea unei ramuri sărăcite și uitate a unei mari familii evreiești, Abrabanel. Modest fierar în mahalaua Najd, la sud de orașul meu natal, habar nu avusese de pericolul ce-i amenința pe ai săi până la promulgarea edictului de expulzare. Pribegind apoi spre Tetuan cu cei șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Inchiziția, pe pământurile sale germane înflorește erezia lui Luther. Diplomatuil preciză, încurajat de papă, care dădea din cap în semn de încuviințare: — De-o parte Soliman, sultan și calif al islamului, tânăr, ambițios, cu putere nesfârșită, dar preocupat să facă uitate crimele tatălui său și să apară ca un om de bine. De cealaltă parte, Carol, rege al Spaniei, și mai tânăr încă, și nu mai puțin ambițios, care a izbutit să facă să fie ales pe bani grei să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Tot personalul și toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori; De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc, Albe visând c-un aer ce plânge - Și lasă amurgul pe ele culori: De sineală, de aur, de sânge. Pulvis Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie. Și tu ne faci pe toți
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
geam, într-un pahar, O roză galbenă se uită-n jos. Plumb de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; E vânt și-orice speranță e pierdută. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie Am întîlnit un popă, un soldat... De-acum pe cărți voi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; E vânt și-orice speranță e pierdută. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie Am întîlnit un popă, un soldat... De-acum pe cărți voi adormi uitat, Pierdut într-o provincie pustie. De-acum, au și pornit pe lumea eronată Ecouri de revoltă și de jale; Tot mai citești probleme sociale... Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată? Largo Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
popă, un soldat... De-acum pe cărți voi adormi uitat, Pierdut într-o provincie pustie. De-acum, au și pornit pe lumea eronată Ecouri de revoltă și de jale; Tot mai citești probleme sociale... Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată? Largo Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine, și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viața lor, La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pace... De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite, Și mintea, de zgomot, Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să dispar, În codrii Bacăului... * Amurg Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă, Pe drum, la aceeași oră, se târâie un lanț de fier, Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
oarecare Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare, Voi trece iar pe lângă ape, și-n unda lor voi apărea, Voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea; Pe urmă, nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor; Va fi și pentru mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]