23,058 matches
-
mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță, aducea cartofi, îi spăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță, aducea cartofi, îi spăla cu pântecele sprijinit de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își consumase toate rezervele de aer și acum ieșea la suprafață după ce lăsase acolo tot balastul ce-i umplea spațiile celulare și acum percepea totul ca la început, normal și fără eforturi. Se întâmpla așa pentru că era normal să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut timpul? Și să gândească, uite că s-a scurtat lumina zilei. Ai închis la păsări? Nu, mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce știau să le umple timpul și să le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă nu începuseră căsnicia de la anul zero, făcuseră un salt rapid, la foarte puțină vreme după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oră de masă, dragoste făceau după calendar, nu mai rămăsese nimic în afara planificării, vorba tatălui Carminei, "o planificare riguroasă" care fusese pricina înstrăinării, a tocirii rapide a sentimentelor ei și apoi peste această mecanicizare interveniseră și multe alte probleme, ce umpluseră hârdăul, îl făcuseră să se răstoarne și nici unul dintre ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce pot răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind clar și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina găsise totul schimbat. Faianță la baie, la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în picioare oftând, ah, și amărâta asta a venit tocmai acum când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase o sticlă de vin negru, foarte frumos la culoare, luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat l-a așezat pe volan și a început să noteze, să spicuiască ceva din paginile acelea. Curând umplu cu scrisul său o pagină de hârtie. Carmina se gândi că omul acela, înseamnă și el o nebuloasă, ceva necunoscut, putea fi un eventual pericol sau dimpotrivă, un apărător sau puteau avea drumuri paralele și astfel ea n-o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, având o mai mare experiență, reușise să ajungă cu raționamentul mult mai departe. După ce își bău cafeaua, pașii o purtară mecanic către fereastră. Mașina era tot acolo, bărbatul la fel, pagina scrisă mărunt zăcea pe bancheta de alături, acum umplea altă coală de hârtie. Carmina își continuă lectura. Era sâmbătă, avea zi liberă. După ce termină un capitol, lăsă cartea cu copertele în sus pe măsuță și se duse din nou la fereastră. Mașina plecase și ea exclamă, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic împotrivă. S-a așezat, a așteptat să fie servit, i-a urat poftă bună. Era simplu să șadă unul în fața altuia la masă. O vreme a mâncat în tăcere, nu-i plăcea să-și exteriorizeze sentimentele. El i-a umplut paharul cu apă minerală. Își desfășura în fața ei deprinderile galante fără să scoată o vorbă. La desert, femeia s-a alertat. În curând urmau să se despartă. Nu-i plăcea plăcinta cu brânză, dar a consumat-o fărâmă cu fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede, anormal, simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mâna ca să-și deschidă reportofonul. Adrian se aplecă spre aparatul miniatural și anunță pe un ton ironic-protocolar: — O Sauna cu Fum. Apoi continuă pe un ton normal: — Se încălzește cabană cu un foc de lemne și este lăsată să se umple cu fum. Pe urma se deschide o trapa în acoperiș, lungă cât să permită ieșirea fumului, dar fără să iasă și căldura. Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mașină?! — Iartă-mă, zise Șam. E-n firea scenariștilor să pună astfel de întrebări. Rămăsesem fără benzină chiar la marginea satului. Am venit acasă pe jos, prin miriște. Adrian a luat o canistra cu benzină și s-a dus să umple rezervorul. Ești mulțumit? — Deci i-ai surprins stând în halate de baie deoarece n-au auzit mașină. Vezi: totul se leaga. — Șam, aici nu-i vorba de-un scenariu de-al tău! Aici e vorba de viața mea! — Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
minuna Adrian. — În film e, răspunse Șam. În orice caz, dădeam în brânci pe laptopul meu, când, deodată, mi-am zis: de ce mi-oi fi pierzând eu timpul cu căcatul asta? Vreau să spun că, de bună seama, m-aș umple de bani lucrând la el, dar cine știe dacă o să ajungă să fie turnat vreodată și dacă, în caz că o să fie turnat, vor folosi textul meu și, oricum, cui o să-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scară a culorilor, începând cu un maro închis și terminând cu un maro alburiu care-ți reîmprospătează sufletul. Anemonele, flori mici, frumoase, a căror roșu este închis pentru a realiza contrastul cu albastru deschis ce se reflectă prin fereastră îți umplu sufletul de bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca în orice tablou de valoare, simetria lipsește totul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cercelați cu flori de gheață; cojocel de nea; gerul aspru și sălbatic; ghirlande de cristal; zăpadă cristalină; lan de diamante; văzduh scânteios; coloane înalte ale unui templu maiestuos; dansul fulgilor de nea; fulgii se joacă; un roi de fluturi albi umple văzduhul; împărăția mută a zăpezii; satele s-au împodobit cu lână rece, scânteietoare; peste noi cad stele, cad fluturii botezului de gheață; gerul culege flori și le depune pe geam; gerul pune caselor ghirlande de cristaluri; gerul face c-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se arată cele dintâi flori: ghiocei și viorele. Soarele crește în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu Primăvara Vine primăvara Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a rămas fără cântăreții cei vestiți. Unele animale sălbatice au început să-și facă provizii pentru iarnă. Altele își strâng fân pentru ca bârlogul să le fie cald. Oamenii și-au strâns toate recoltele. Au cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat. Alina Hristea, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ozonat al acestora. Adina Ciomaga, clasa a V-a C Pe drumuri de munte Excursiile, drumețiile sunt un foarte bun prilej de a cunoaște, de a descoperi locuri deosebite, care știm că există, dar pe care, numai văzându-le, ne umplem mintea și sufletul de frumusețe și puritate. Îmi amintesc cu multă plăcere de excursia pe care am făcut-o în stațiunea Durău și de ascensiunea pe muntele Ceahlău, munte venerat de toți acei care, atrași de piscurile lui albe de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin ținuturile lui păduroase. La poale, se aude clinchetul tălăngilor prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și întreaga ființă e pătrunsă de liniște și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]