3,251 matches
-
Ba nu, nici pentru asta nu venea, că mai erau șase fierari în sat, unde însă nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unică. CUM AM SCRIS "RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus întrebarea de ce a treia ediție Urcare tocmai a apărut a Risipitorilor a fost din nou refăcută. Acum, când acest roman a ajuns în sfârșit la forma lui definitivă, mă gândesc dacă cu efortul scrierii lui n-ași fi putut să scriu cel puțin trei cărți noi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aplecându-se sub puterea furtunii. Abia atunci vei putea porni la luptă, căci ajutorul tău va fi sosit. Mulți oameni vor mai muri, dar vei Învinge. Și vei domni Încă mulți ani, mai mulți decât cei care au trecut de la urcarea ta pe tron. Numele tău va fi slăvit, iar slăbiciunile tale vor fi uitate. Sfințenia ta va birui păcatele tale. Și tu, ca și Moldova, vei fi veșnic. Acum du-te. Ștefan sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
destul de departe pentru a fi uitați de colegi. După detenția în lagăr, tatăl lor a ajuns însă într-un batalion disciplinar care, în timpul campaniei din Rusia, avea misiunea să curețe de mine terenul din imediata apropiere a frontului. „Comando-ul urcării la cer“, așa se numea acest detașament cu o cotă ridicată de pierderi, care i-a oferit însă prilejul să fugă la ruși. Atunci când, în martie ‘45, A Doua Armată Sovietică a ocupat mormanul de ruine arse care fusese Danzig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de un vechi cunoscut al meu, hazardul, făceam parte dintr-o grupă de doisprezece până la cincisprezece oameni care, fiindcă nu avea armament greu, urma să fie folosită ca detașament de șoc al infanteriei într-un, cum îl numeau, „comando al urcării la cer“. Din cauză că îmi pierdusem, nu mai știu unde, apărătoarea mea de ploaie, foaia de cort și, mai rău, carabina, mă înarmaseră cu un pistol automat de fabricație italienească, o armă care, dacă s-ar fi ivit prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mini se mira de atmosfera, joasă de azi a interiorului Rim. Totuși avea convingerea lucrurilor relative. Știa ce târziu se aplicase la scenă platforma mobilă care era o lege curentă a vieței sociale. Nivelul, așa zis fix, al Rimilor avea urcări și coborâri firești, după ponderile și valorile în funcție. - Dar pe Mika-Le o cunoști? întrebă pe Rim. Gâtul lui Rim păru a se lungi de mirare. Numele bizar îi era străin pesemne. - Pe Mika-Le, fata cea mică a doamnei Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se leagă una de alta limpezi, lungi și cu un
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
alt epitet. Unul din polițiști sesizează că între cele două dame și mine ar fi ceva și întreabă: - Ce s-a întâmplat, doamnelor?... - Ce să se întâmple, domnule polițist? Răspunde una din ele. Uite-l pe domnul acesta care de la urcare în autobuz a strănutat peste fețele noastre în mod intenționat, desigur, punându-ne sănătatea în pericol. Mai mult ne-a jignit pe noi, dar și pe alți călători. Să nu dau atenție la aceste acuze, răspund violent. - Nu-i adevărat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cimitirul Bellu. Securitatea organizează o totală supraveghere și urmărire a întregului grup cu intens filaj pe tot timpul zilei, urmăriți chiar și în timpul nopții prin aparatele de ascultare. La 14 aprilie 1957 se comemorează la Putna 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare cu manifestații patriotice organizate de centrele universitare din București și Iași. Autoarea se implică direct făcând legătura cu studenții ieșeni prin studentul Alexandru Zub, actualul academician. Securitatea - omniprezentă printre participanți - consemnează orice gest
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pe Terango sunt uniți în acest efort de a stăvili ascensiunea infernalului Argos. Respins în junglă, Argos pare înfrânt, nu înainte de a-și striga gândul de răzbunare. Ceea ce urmează, după acest triumf al științei ghidate de morala solidarității galactice, este urcarea către stele a navelor ce au adus pe Pământ pe emisarii din Terango. Știința este, în acest segment al prozei grafice, ca și în ciclul Blake et Mortimer, instrumentul care poate oferi pace și seninătatea universului pe care îl explorează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
camera de recepție, un birou adăpostea și șeful de stat major al agenților care ne supravegheau. Am investigat discret locul, iar Milou a găsit hârtiile mototolite ce cuprindeau ciornele rapoartelor lor către doctorul Simba. Fuseserăm puși sub urmărire încă de la urcarea pe pachebot, iar toate mișcarile noastre sunt cunoscute în avans. Vocea din bazar știa despre toate acestea. Noi nu. Dar niciodată nu este prea târziu spre a fi precauți. Centrala din Bulundi ascunde cu siguranță câteva secrete bine păzite. Ziua
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Fesul) De o demnitate înnăscută, Al. D-trie. Ghica se zvârcolea între renunțarea la domnie sau găsirea unei formule de compromis, spre a nu rămâne de râs în amintirea urmașilor și a istoriei. La numirea sa pentru primirea firmanului de urcare pe tron, venise cu o mare suită de demnitari și boieri, frații Nicolae și Ștefan Golescu. Cu ei discutase desfăcând firu-n opt, răsturnând pe toate fețele marea umilință ce avea să i se întâmple, respectiv protocolul Porții la înscăunare, unde
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
se afla acolo acest tunel. Hedrock apucă bara transparentă, se strecură pe lîngă perforatorul devenit acum inutil și alergă prin tunel. Era mult mai lung decît ar fi izbutit el să-l sape în timpul limitat de care dispunea. Unghiul de urcare nu era decît de vreo 20 de grade. Dar faptul că tunelul era mai lung și deci se îndepărta la o distanță mai mare, îi convenea. Cu cît ajungea la o distanță mai mare de navă înainte de a ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
treburile ei, mai ales de bunăstarea ei, fără să o preocupe curtea vecinului. Niciun australian nu dorește să-și scoată un ochi pentru a-și procura bucuria de a-l vedea pe vecinul său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar mai chinui să-și urce stânca. A urca e pentru el o formă de speranță, în vreme ce pentru Christos este
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste eventualități și de fiecare dată ajungea la același rezultat. Ajungea în același punct. Trebuia să încerce. Leej dispăru după panou. Așteptă răbdător. Își fixase patru minute de așteptare după urcarea ei la bord. Într-un fel, o lăsa singură foarte mult timp. Așteptă. Se simțea ciudat de lipsit de regrete. La un moment dat, când ea protestase, se întrebase dacă nu-i cerea prea mult. Îngrijorarea dispăruse. Se gândise atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
logici să existe În țară un rege care nu va muri niciodată și că, chiar dacă mâine s-ar hotărî să abdice din cauza vârstei sau a diminuării facultăților mintale, tot ar continua să fie rege, primul dintr-o succesiune infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înalte retorici și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
statui culcate. Tarrou respira mai tare. \ Febra o să reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE TRĂSĂTURILE LUI. AȘTEPTA URCAREA FEBREI, CARE SE ȘI URNEA UNDEVA ÎN ADÂNCUL LUI. CÂND ȘI-A DESCHIS OCHII, PRIVIREA LUI ERA ȘTEARSĂ. NU S-A LUMINAT DECÂT ZĂRINDU-L PE RIEUX APLECAT ASUPRA LUI. ― Bea, spunea acesta. Celălalt a băut și și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care se înalță Iisus Hristos în cămașă sfâșiată și cu picioarele goale, iar pe părțile laterale Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Petru al Alexandriei. Deasupra nișei este jertfa lui Avraam, o scenă mai mare, care redă succesiv momentele respective: urcarea muntelui, rugul de foc, Avraam vrea să-l sacrifice pe fiul său, însă îngerul îl oprește de la sacrificiu, Avraam are mulți servitori și cai etc. Deasupra este un tablou asemănător cu personaje în mișcare vie ce ilustrează Predica de pe munte
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pustiul Carantaniei, care ilustrează cele trei ispite. În partea stângă a scenei cu Apostolii la judecată sunt: Botezul Domnului, în care alături de Iisus Hristos și Ioan Botezătorul apare și un înger; Schimbarea la față, redată în cele trei momente succesive: urcarea Mântuitorului cu ucenicii pe Tabor, Schimbarea la față și coborârea de pe Tabor. După brâul cu motive decorative, florale, de sub Etimasia, urmează pe pereții laterali ai absidei sudice, deasupra ferestrelor un registru cu scene care ilustrează în special minunile Mântuitorului: Ispitirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia. Cobor, se gândi. Cobor, cobor, repeta, și pe dată, Ce prostie, evident cobor, la asta servesc scările când nu servesc la urcare, pe o scară, cei care nu coboară, urcă, și cei care nu urcă, coboară. Părea că ajunsese la o concluzie irefutabilă, din cele pentru care nu există nici o posibilitate de contestare logică, dar deodată, ca un fulger instantaneu și fulgurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Parker, ― Bine. Pasarela terminat! (Dallas se răsuci spre "principalul" de pe Nostromo. Ripley îndeplinea o sarcină dublă din cauza absenței lui Kane.) Ridică-ne la o sută de metri altitudine și strânge trenurile de aterizare. Mă ocup eu de menținerea lui Nostromo. ― Urcare la o sută de metri, înregistra Ripley pe pupitrul ei. Bubuitul se amplifică în exterior atunci când remorcherul se desprinse de suprafața pârjolită. Nava se balansă la o sută de metri deasupra solului, furtuna învolburând praful sub burta ei. Pilonii masivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei înșiși și la vocea crainicului de departe, nici nu vor observa când trage, încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă de dedesubt. O treaptă obișnuită, da, ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă. Liniște, vocile diminuaseră, o vagă surdină, din când în când, parcă. Etajul 9, etajul 8, 7, 5. Cinci, se întredeschisese, cumva, o ușă. Bezna totală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]