3,569 matches
-
via Amos Oz ori Moshe Idel ori Alexandru Șafran. Cărțile, numite cam globalizant literatură (acest artificiu este reglat și prin termenul de literatură de specialitate), desfac cele văzute până la stratul de bază, adică până la ideile care au schimbat arheologia lumii văzute. Cele nevăzute, cuvântul, ideile, voința, gândul sunt cele care structurează lumea. Sau destine individuale. - Lectura revelează identitatea. E firesc să te întrebi de ce spațiul în care te naști și trăiești are această configurație socioculturală și nu alta. Ba mai mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
secret al veșniciei, oameni care nu renunță la nici o resursă interioară atunci când își construiesc identitatea. Citind, îți dai întâlnire cu autorul care se îmbracă în haina lui de cuvinte cea mai aleasă, și care te lasă să cotrobăi dincolo de faldurile văzutului, în interstițiile rândurilor. Când e profesional, scris-cititul poate fi și o angajare fără rest în suferință, chiar o chemare a forțelor secrete dezorganizatoare care să zguduie aparențele pentru o nouă așezare. Gabriela Melinescu în Jurnal IV, își esențializează viața ei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fel de încurajare, în nici un caz. Avem foarte precise amintiri în acest sens, din perioada Cahiers roumains d'ătudes littăraires. Astfel de publicații, alternative, marginale, tolerate la limită din cauza eficienței lor incontestabile și în creștere, erau în același timp prost văzute atât la vârf, cât și de viața literară. Ele nu publicau recenzii de serviciu. De unde, reclamații și analize, presiuni etc. Vorbim în cea mai deplină cunoștință de cauză. După 1989, fenomenul se amplifică și devine cu atât mai evident. Mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Numele este un constituent posibil al lanțului referențial, astfel că obiectivul principal vizează felul în care se menține referința la personaj în textele de ficțiune (Francis Corblin). Sunt analizate componentele numelor succesive ale eroinei din O viață a lui Maupassant, văzute ca un rezumat al programului narativ (Marie-Thérèse Mathet), sunt clasificate numele literare după două categorii: familia numelor și tehnica de numire, se propune reunirea avantajelor celor trei teorii: a numele proprii vide de sens, lansată de Stuart Mill și reluată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la nivel pragmalingvistic este utilizarea adverbului modal firește și a locuțiunii adverbiale modale fără îndoială - două ocurențe în fragmentul citat - ca mijloace de redare a siguranței care guvernează existența plină de greșeli a lui Gavrilescu). În perspectiv esteticii tantrice - nuvela văzută ca scenariu al stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților - eroul înfruntă zeitățile cosmice, simbolizate în text prin cele trei fete, în realitate forțe psihice de care sufletul a fost legat în existența terestră 329. O altă interpretare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
bătrânul învățător se prezintă în fața anchetatorilor în ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În articolul "Limba păsărilor. Note pe marginea unui dialog platonician", în Secolul XX, 325-326-327, nr. 1-2-3/1988, p. 70, Andrei Pleșu folosește acest termen, de "etimo-mitologie", preluat de la M. Buccellato, alături de sintagma lui Noica, "mituri" ale cuvintelor, din perspectiva limbii văzute ca o kratophanie. 13 Ibidem, pp. 67 și 77. 14 Nicolae Balotă, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 498. 15 Mariana Istrate, Numele propriu în textul narativ, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, p. 10
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum omogen, fără dimensiuni, ascuns pretutindeni în dosul lumii văzute", pentru cunoașterea dogmatică "există mistere articulate, mistere cu dimensiunea adâncului, mistere nepricepute dar fixabile, mistere cu relief, cu încheieturi, (...) mistere potențate, de diferite grade". Formularea dogmatică tocmai acest lucru face, anume fixează un mister în particularitatea sa. "Dogmaticul prinde misterele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintr-o perspectivă sceptică realistă. Teritoriul și populația unui stat sunt afectate de poluarea produse în alte state, ceea ce înseamnă că fiecare stat ar trebui să fie interesat de problemele globale ale protecției mediului. Pe de altă parte, lucrurile trebuie văzute și din perspectiva poluatorului. În acest sens, dacă un stat nu reglementează reducerea poluării deoarece este interesat de continuarea creșterii economice pe baza unor tehnologii poluante, deci nu este interesat de eliminarea consecințelor nefavorabile ale activității economice asupra propriilor cetățeni
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și cu aripe tivite/ De soare roș, venea vâslind văzduhul./ "Un nor" am spus "e doar un nor". Dar sigur/ Nu sunt nici azi, căci vântul era mort". Nerecunoașterea nu e rodul privirii carente; în privire se arată ne(mai)văzutul cu care ea nu e obișnuită, pe care nu știe să-l privească așa cum ar privi, bunăoară, un nor. "E doar un nor" și totuși "zbura greoi și parcă da din aripi/ Rotindu-se domol în cercuri rare,/ Și i-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca picături de sânge". Vizibilitatea nu aduce la vedere decât lucruri pe care ochiul le percepe în lumina recunoașterii. Chiar și atunci când ceea ce se arată este un lucru nemaivăzut, el e de îndată asociat cu imaginea arhicunoscutului, cu forma deja- văzutului: de pildă un nor care, dacă vâslește și dă din aripi, e doar în virtutea imaginației care se complace să-l vadă în acest mod "poetic". Să fie vorba, prin urmare, de o imagine poetică, de un nor ciudat ce apare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cel care le primește la sine și le reverberează spre cerul formelor eterne. Aici poezia "se înalță până la càstele regiuni ale ideei", căci ea "renunță la tot ce ar putea-o îndepărta de condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
indirect - în urma luminoasă pe care o imprimă în cele ce sunt: "Oglinzi și ochi întreabă, și toate vor răspunde/ Că domn al frumuseții, pur archetip, tu ești"4. Răspunsul se dă prin ricoșeu; tot ce este frumos în cuprinsul lumii văzute își are frumusețea prin reflectarea frumosului nevăzut. Răspunsul semnifică și se dă vederii, iar ceea ce se vede se arată în zămislirea sa originară, a frumosului întrupat în lumea sensibilă. "Sămânța încă grea de sine/ Cade-n trist pământ interior", "Nemuritoarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și strălucește răspândindu-se în cele pe care le ridică spre cerul formelor eterne: "știm pe/ Ce formă ideală ne împlinim unirea"16. Astfel încât coborârea și înălțarea nu sunt la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina/ Că toate cuvintele se topesc în ea". Nimic nu începe să se rostească, deși în nimicul rostirii se zbate deja cuvântul topit în lumina dintâi. Nu e capătul de tăcere al rostirii, nerostitul în care cuvântul amuțește în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri, epuizat în lipsa Sensului. Ele nu spun nimic - și nici nu au ce spune - acolo unde încă nu există vreun obiect al spunerii, o manifestare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul se sensibilizează, apare în locul părăsit de lume. În ambele cazuri uitarea se absolutizează, se golește de propriu-i obiect, până când dispariția acestuia dobândește forma unei stranii apariții: trupul văzut ieșit la lumină din noaptea uitării de lume. Și în această din urmă ipostază, a fi umbrit înseamnă a nu fi văzut, a ieși din raza vizuală a celor ce se află în orizont mundan: un eu atât de umbrit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut, a ieși din raza vizuală a celor ce se află în orizont mundan: un eu atât de umbrit încât devine anonim, inevident, șters din registrul lumii. Or, tocmai pe treapta cea mai de jos a acestei eclipsări nevăzutul devine văzut. De vreme ce nimic din aparițiile lumii nu mai poate fi văzut, nevăzutul iese din ascundere, se face vizibil pe fundalul întunecat al faptului-de-a-nu- mai-fi care definește până-acum-vizibilul. A sta în acest interval, între uitare și amintire, gând și trup, umbră a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din aparițiile lumii nu mai poate fi văzut, nevăzutul iese din ascundere, se face vizibil pe fundalul întunecat al faptului-de-a-nu- mai-fi care definește până-acum-vizibilul. A sta în acest interval, între uitare și amintire, gând și trup, umbră a nevăzutului și văzut înseamnă a fi între timp, în pasajul incert al lui ca și cum: "Stau ca și cum cineva/ ar trebui să-și aducă aminte de mine/ și-ntre timp, ros de aer și nins/ mi se stinge lumina-n oricine". E deja ieșire din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adică trup poetal, imagine întrupată a semnificabilului originar. Astfel că ceea ce se arată, de pildă, ca peisaj într-un poem nu este un loc anume, cât mai ales "o putință a naturii" de a se înfățișa în modul imaginii; "natura văzută de poet e o posibilitate a Naturii"26, o latență a realului. Imaginea nu e "atât una contrară realității, cât mai ales una posibilă a realității", "o posibilă dimensiune a universului"27. Cu alte cuvinte, "imaginea trebuie să fie permanent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrurilor, cu o nouă semnificație pe care până acum n-am bănuit-o"33. Imaginea aduce la lumină potența inaparentului de a se face vizibil; ea este fața necunoscutului, chipul transparent pe care putem citi semnul viu al ne(mai)văzutului. Ce spune acest semn care se dă spre citire, imaginea prin care vedem până în adâncul deschis al inaparentului? Semn de neprivit în spectacolul formelor sale care duc înțelegerea în derivă, ci de văzut în chiar donația prin care el se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se întrevede ceea ce este întrucât apare: "nevăzutele,/ care sunt". A vedea "ceea ce stă/ îndărătul unei zile de toamnă" înseamnă a fi pe calea ființei care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să fie/ decât în lucruri" e un dincolo iluzoriu, fără conținut. Rostirea celor nevăzute, în schimb, crește din nevăzut, se dă vederii înaintea cuvântului, deschizând drum liber ființei. Iar " Ființa le însoțește pe toate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abolește diversitatea, la fel cum diversitatea ei deconcertantă nu se substituie unității. Ceea ce apare în și ca imagine este Unul desfășurat în multiplu și multiplul înfășurat în Unul, căci Unul este ca multiplu, văzut în posibilitatea multiplicării, pe când multiplul este (văzut) ca Unul care nu poate fi decât în acest mod al manifestării. Așa cum "pentru Paul Ricœur a-fi-ca înseamnă a fi și a nu fi deopotrivă", "metafora nu poate opera decât acolo unde raportul unu-multiplu este compensat, unde tensiunea dintre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este meta-ferență, adică transfer de sens, fiecare ființă (eveniment, fenomen) stă "pentru altceva": "cuvântul metaforizează realul, aparența simbolizează esența, fenomenalul simbolizează numenalul, sensibilul inteligibilul, partea întregul"5. Pe de altă parte însă, apariția transferului pune lumea dată, așa cum este ea văzută, în starea transparenței, "corijează aparența lumii printr-o transparență (...) care pune în lumină Unul, fără să desființeze Multiplul"6. Corecția aceasta este o suspensie, o reducție potențatoare și nu o substituție. A pune în lumină înseamnă aici a vedea lumea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înainte,/ spintecă unda la fel/ pe țărm femeia iubită îi face încă semne cu mâna/ doar cerul s-a îngreunat parcă/ și numai o pasăre/ care țipă scurt/ l-a văzut cum a căzut deodată în/ groapa transparentă". Lumea încă văzută e cea de dinaintea deschiderii posibilului unei alte vederi, lumea previzibilă a semnelor și a fenomenelor imediate. Lumea unei experiențe "la fel", a tautologiei identicului. Lumea lui Același cade și recade în vedere așa cum ea însăși se pune mereu în vederea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschiderii posibilului unei alte vederi, lumea previzibilă a semnelor și a fenomenelor imediate. Lumea unei experiențe "la fel", a tautologiei identicului. Lumea lui Același cade și recade în vedere așa cum ea însăși se pune mereu în vederea de sine. Ne(pre)văzutul inaparentului nu e însă imaginea pe care să o avem în vedere. El e ca și cum n-ar fi, vălul în care vederea cade deodată ca într-o groapă transparentă. Fenomenologia vederii e dispusă pe verticala manifestării, căci prin ceea ce este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]