6,856 matches
-
comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru spectacol...! În acel moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la dispoziție...” Prețiosul invitat, privi la ospătar câteva secunde făcându-i semn să se apropie. “Băuturi din import...?” “Desigur domnule...” “Whisky mare cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru export. Drept recompensă, Colonelul Gerard ascultă necazul lui Tony Pavone cu acel besmetic anchetator, promițându-i ținerea la curent cu cercetările ori intențiile acelui individ, ce de multe ori Îi dăduse și lui multe dureri de cap. Cu această vagă speranță În suflet, Tony Pavone se amăgea,pierzând timpul prin cârciumi plătind importante sume de bani contra unor bizare informații fără valoare și cu promisiuni incerte...! Cât de curând va sta de vorbă cu Lct.Col.Tudose Ion, Încercând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta nu-l jignea pe unchi. Era pur și simplu observat, de un sistem de Înregistrare deosebit de delicat. De fapt, Sammler avea Înțelegere pentru tânăr. Wallace pica În categoria Shula. Exista chiar și o asemănare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
numerelor sunt precum caracteristicile materiei, altfel expresiile matematice nu ne-ar putea spune ce face sau ce poate face materia. Ecuațiile matematice ne conduc la realități fizice. Lucruri nevăzute Încă. Ca turbulența gazelor Încălzite. Înțelegi acum? — Doar În cel mai vag mod. — Ecuațiile au precedat observațiile reale. Deci ce ne trebuie e un sistem similar de semne pentru ființele umane. În acest sistem, ce este Unu? Cum este numărul Întreg uman? Acum vezi, m-ai făcut să-ți vorbesc serios. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pantofii lor cu barete, fustele mini și genele false. Erau Într-adevăr englezoaice, căci domnul Sammler le auzise vorbind, iar una dintre ele purta exact genul de șapcă micuță cum avea și Angela, pepit. Tinerele nu aveau nici cea mai vagă idee unde se aflau, ce se Întâmpla acolo, se certaseră cu iubiții lor, care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu putem spune că știința noastră despre moarte este superficială. Nu există știință. Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur, și nu am nimic de argumentat. Sigur că un om ar oferi consolare, de ar putea. Dar asta nu se numără printre scopurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după moarte. Dacă urmează doar să fie așa cum a fost Înainte de naștere, de ce să-ți pese? Acolo nu ai mai primi nici o informație În plus. Neastâmpărul de maimuță ar Înceta. Cred că mi-ar lipsi În principal doar intuițiile mele vagi despre Dumnezeu În multele forme zilnice. Da, asta mi-ar lipsi. Și atunci, doctore Lal, dacă luna ar fi avantajoasă pentru noi metafizic, eu aș fi complet În favoarea ei. Ca proiect ingineresc, colonizarea spațiului, În afara curiozității, a ingeniozității chestiunii, prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ei, ia să mă duc să văd care sunt pagubele și să aduc femeia care face curat. — Ai putea să dai și tu cu o cârpă. Să nu lași să stea așa bălțile toată noaptea. — N-am nici cea mai vagă idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea din craniu și junghiurile din ochi, nu voia să fie prea dur cu ea. Își avea și ea țelurile ei vitale femeiești. Și nici cea mai vagă idee despre țelurile vitale ale celor din jur. Despre starea lui de tensiune acum. Govinda era nerăbădător să plece. El a insistat. Oricum, trenurile merg repede. În plus, am sunat la spital și am vorbit cu Angela. Starea lui Elya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mi lua în considerare ostilitatea. Parcă era unul din lacurile acelea din basme: nimic nu putea deranja calmul de oglindă al suprafeței. Comentariile mele batjocoritoare și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest incident, am încetat să o mai sâcâi pe Sheba și m-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întrebare aceea când anume a devenit Sheba conștientă de sentimentele ei amoroase pentru Connolly sau de faptul că el avea sentimente amoroase pentru ea. Am insistat de mult ori să-mi spună asta exact, dar răspunsurile ei sunt înnebunitor de vagi. Câteodată, insistă că nu era vinovată decât de sentimente foarte materne pentru Connolly și că a fost cu totul luată prin surprindere atunci când el a sărutat-o. Altădată, recunoaște cu timiditate și de bună voie că a avut fantezii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în masa Formica și privea încruntată. — Nu știu... am zis eu. — O, te rog, insist, a zis Sheba. N-am comandat încă. Evident, nu știa nimic despre războiul rece dintre mine și Sue. Asta însemna o ușurare, dar și o vagă dezamăgire. Era posibil să nu fi venit niciodată vorba despre mine în conversațiile lor? — Sigur? am zis eu. Nu vreau să vă deranjez... — Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre chelner, o să stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o ținea maică-sa: — Pentru ce sunt? — Barbara s-a rănit la picior, a zis Sheba. Polly s-a întors să se uite la piciorul meu sângerând: — Oh, ce scârbos, a zis ea. — Polly, s-a auzit Richard mormăind o vagă admonestare. Sheba a venit la mine și mi-a dat un plasture și un șomoiog de hârtie igienică să-mi curăț rana. Polly s-a aruncat pe sofa cu un oftat țâfnos. — Îmi dai și mie, tata, o votcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cel mai vesel răspuns pe care Danny izbutise să-l dea în mai multe zile. Femeia și-a spus c-o s-o ia, probabil, cu stare de vomă. În gerul gurii avea deja o amăreală. N-avea nici cea mai vagă idee ce-ar putea ea și Mike să-și mai spună. Oare mai există cuvinte după ce ți s-a declarat că nu ești destul de iubită ? Am putea să facem o nuntă de toamnă, i-a spus ea lui Mike la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La ora șapte, Jina s-a făcut că nu aude soneria de la intrare. A băut din al doilea pahar cu Chardonnay și a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai vagă dorință s-o viziteze. Iubito ? i-a strigat Mike, lăsând telecomanda din mână. Bărbatul era deja în hol, cu mâna pe clanță, când Irene a dat ușa de perete. Unde e ? Irene a dat buzna în încăpere. Rochia roșie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor aruncat greșit la un urs supărat. Acum Danny nu mai avea nici cea mai vagă idee pe care cărare ar fi trebuit s-o ia și, atât timp cât Charlie se ținea de coada lui, nici nu mai voia să meargă nicăieri. Tu simți mirosul ? l-a întrebat Charlie. Danny nu i-a răspuns. În aer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și mai mare, ca ani - avea cel puțin doisprezece-treisprezece ani. Arăta ca un copil mic fiindcă era mai sărac cu duhul - Charlie ar fi zis că era retardat. Andy i-a zâmbit fericit. Părea să n-aibă nici cea mai vagă intenție de a se întoarce acasă. Cabana ta e pe-aproape ? l-a întrebat Danny. Băiatul a ridicat din umeri. A început din nou să cânte. „Pearl, fetița, se învârtea, haidi-hi, Andy liber. Zach, negru, mort și înapoi, haidi-hi, Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucrul respectiv se dovedește a fi total diferit ? Canionul ăsta e mult mai îngust decât îmi imaginasem. Nu e deloc grandios. Mi se pare că e cumva claustrofobic, de parcă ne-am strecura printr-o pâlnie. Am și o idee, destul de vagă, despre subiect. Am o femeie, Lana, la vreo treizeci de ani, un soi de neadaptată ... Nu e vorba numai de mine, a întrerupt-o Irene. Nimeni nu te vrea aici. În tăcerea care a urmat, singurul care n-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pline de subînțelesuri și o aventură prost gândită ? Oare chestiile astea chiar contează ? Eu habar n-aveam ce făceam atunci. Dumnzeule, îți dai seama ce înfricoșător ? Eu m-am îndrăgostit de ideea de tine. N-am avut nici cea mai vagă idee că nu puteam să renunț la tot și că persoana care mă iubește într-adevăr nu mi-ar cere să fac asta. Nu se poate să fi fost singură în tot timpul ăsta ? Zach a rostit cuvintele ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
continua investigațiile, asta Înseamnă alți treizeci de mii de yeni și pe lîngă aceștia va trebui să plătești și cheltuielile de cercetare propriu-zise... Unde să semnez ? Aici ? — Dar mi-e cam greu să mă ocup de cazul acesta cu informațiile vagi pe care mi le-ai dat. Bine, o să zici că-i treaba noastră, dar nu ți se pare că arunci pe fereastră treizeci de mii de yeni?... — Vai, ce Încurcătură!... — Trebuie să mai fie ceva, ceva mai concret... poate vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stinseseră și insectele se scufundaseră În iarbă. La ora aceea, vălul de Întuneric ce se Întindea ca asupra unui abis mărginit de linia formată de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
S și-atît. Pe urmă am crezul că a intervenit ceva urgent. Nu cunoșteai conținutul documentelor? — Nu, deloc... — Bănuiesc Însă că știai adresa destinatarului... — Trebuia să o primesc o dată cu harta, la Înmînarea documentelor. — Dar nu aveai totuși o idee cît de vagă, judecind după situația de pînă atunci și după munca pe care o prestai la vremea aceea? — Nu. Și atunci toată lumea mi-a pus exact aceleași Întrebări. Am Încercat să-mi dau seama, dar... Mi-am schimbat ținta atacului. — Domnule director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu nu mai aveam ce căuta În toată afacerea asta. Aveam presimțirea că dacă n-am să Întreprind nimic acum, o să-mi pară rău pe urmă... Orice s-ar Întîmpla, n-am să renunț. Mai am o speranță, chiar dacă e vagă. Înțepenisem de frig din cauza vijeliei și arătam ca un pește congelat, dar lumina cea palidă de la fereastra lămîiatică mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru... dar bineînțeles că asemenea gînduri nu se Întemeiau pe nimic... Și totuși inima Îmi palpita... Mă chinuia o vagă Îndoială că nici nu era nevoie de gardul acela... Nu eram fericit deloc, pentru că simțeam cum Îmi scapă printre degete fratele ei. Trebuie să fiu de-acum Încolo ca un cîine de vînătoare, gata să sar prin breșa făcută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]