KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre vasalii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao? — Nu, e acolo. Privind în direcția indicată de vasal, Yasumasa își văzu fratele, pe Genba, așezat împreună cu cinci-șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre vasalii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao? — Nu, e acolo. Privind în direcția indicată de vasal, Yasumasa își văzu fratele, pe Genba, așezat împreună cu cinci-șase războinici și paji pe iarba din spatele cetății. Nu se vedea bine ce făceau. Când se apropie, Yasumasa observă că Genba îl pusese pe unul dintre paj să țină o oglindă, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
au avut divergențe de opinii cu stăpânul lor, Katsutoyo, încă dinainte ca Nagahama să fi schimbat tabăra. Hideyoshi a știut asta și, deși au fost puși la conducerea fortărețelor din Muntele Dangi și Muntele Shinmei, sunt supravegheați de Kimura Hayato, vasalul de încredere al lui Hideyoshi. Nu pot face nici o mișcare. — Dar atât Shogen, cât și Ogane intenționează să fugă și să vină aici. — Plănuiesc să-l ucidă pe Kimura Hayato mâine dimineață, iar apoi să-și aducă oamenii de partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bătea acum în poartă? Explicația omului părea rezonabilă. Gardianul dădu din cap și plecă să-l aducă pe Osaki. — Ce e? întrebă acesta, sosind la poartă. — Sunteți Comandantul Osaki? Da, eu sunt. Ce dorești? — Mă numesc Nomura Shojiro și sunt vasal al Seniorului Katsutoyo, actualmente în serviciul Seniorului Shogen. Ce treabă ai aici în toiul nopții? — Trebuie să vorbesc neîntârziat cu Seniorul Hayato. Știu că pare suspect, dar am să-i spun imediat un lucru de mare importanță. — Nu mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
s-a plâns că-l durea stomacul și a rămas în tabără, după plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se întorcea la Templul Shufuku, dar eu, ca să mă asigur, l-am pus pe unul dintre vasalii mei să-l urmărească Exact așa cum bănuisem, nici vorbă să se fi înapoiat la Templul Shufuku, ci, în schimb, a alergat direct la tabăra lui Sakuma Genba. Hayato dădu din cap, ca și cum n-ar fi avut nevoie să audă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i așa? comentă Ogane. Undeva, cântă un cocoș. Cei doi invitați păreau neliniștiți. Shogen, însă, se comporta așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum ar fi blestemat pe cineva, iar mâna în care ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
hotarul dintre vis și realitate, neștiind de ce, se sculă brusc și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
delăsarea și neglijența lor. Unul câte unul, ofițerii îl căutau și, fie zărindu-i steagul de comandant, fie recunoscându-i glasul, se adunau grăbiți cu soldații în jurul lui, formând o adevărată armată. — Genba e la comandă? — Da, stăpâne! răspunse un vasal. — Câți oameni are? continuă Sebei. — Mai puțin de zece mii. Pe o linie de atac sau două? — Par să fie două armate. Genba atacă din Niwatonohama, iar Fuwa Hikozo a luat-o pe cărarea dinspre Muntele Onoji. Chiar și cu toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să nu ți se fi părut satisfăcători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea, în tăcere, pe coridoarele clădirii, privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În adâncul sufletului, Katsuie știa că Hideyoshi era un adversar formidabil, mai ales după retragerea sa din provinciile apusene și performanțele din Bătălia de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să se pregătească și spuneți-le bătrânilor din orașe și sate ca pe drumurile pe unde vom trece noi să fie puse provizii militare. Cei cincizeci de oameni o luară la fugă imediat. Hideyoshi le mai dădu imediat o comandă vasalilor din jur, apoi sări pe calul său negru. Chiar atunci apăru în goană, pe neașteptate, Ujiie. — Stăpâne! Așteptați un moment! Și, agățându-se de șaua lui Hideyoshi, războinicul începu să plângă în tăcere. Faptul de a-l lăsa pe Ujiie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu-i prea venea să creadă; încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă în convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică! Cu acest ordin, își ceru taburetul de campanie, luându-ți intenționat un aer stăpânit. Înțelegea sentimentele ascunse ale vasalilor săi, care se uitau să vadă ce i se citea pe chip. Osaki reveni repede. Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care, își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i așa? O armată numeroasă e pe drum încoace, iar trupele noastre sunt izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum dădu ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis. Cu neîncredere vădită, ascultă rapoartele care-l informau despre moartea multora dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți frați ai mei? Ca răspuns la această întrebare directă, un vasal îi arătă, în spatele lui: — Doi dintre frații dumneavoastră sunt acolo, stăpâne. Genba, cu ochii injectați, îi zări pe cei doi. Yasumasa se culcase la pământ, privind absent cerul. Fratele cel mai tânăr dormea cu capul căzut într-o parte, pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi deschiseseră probabil simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]