3,889 matches
-
un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-a părăsit iubirea în vânturi de dureri, Și sufletul plângea pe margine de noapte Aveam în brațe, trupul tău de zări Și cupa plină mi s-a spart de șoapte. M-a părăsit iubirea în aerul de dor Unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte, Și-mi spun că trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se avântă-n soarele vers Și-n pământuri de dragoste sfântă, Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum să opresc timpul în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
învins. Era DEMONUL îmbrăcat în chip pământean. Aș fi vrut să mai trăiesc într-un vis, să las moștenire un oraș ideal. La capătul timpului dureri nevăzute Se făceau că-mi ascunde-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea se-mprăștie-n ceață și soarele urcă-n câmpii O rază îmi bate la ușă timidă cu ochii-n pământ Divinul c-o ultimă tușă încheie al iernii veșmânt
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind că va mai avea nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a zgândărit-o. N-a trebuit să aștepte mult. Au chemat-o mai întâi cu telefonul, la câteva zile după aceea a venit și scrisoarea, dar ea a mai lăsat să treacă alte câteva zile înainte de a îndesa din nou veșmintele în cufăr și în geamantanul legat de-a curmezișul cu o curea și de a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea ei, judecătorii hotărâseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alte lucruri. Deasupra patului domnului Mundy era o poză: o scenă cu un Înger conducîndu-i pe copii peste un pod Îngust și accidentat. Obișnuia să se uite la ea pînă se Încheia Întîlnirea lor. Se uita la pliurile complicate ale veșmîntului Îngerului și la fețele victoriene ale copiilor, late și de o inocență răutăcioasă. Lăsă pieptănul jos și mai luă o dată bucata de pipă din lut; și de data asta o aduse la gură. Era rece și foarte netedă. Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și de necontrolat, pe care poate nu le cheamă din adâncimi de gând, dar care se împletesc în albul pur și încearcă să zădărnicească lumina din suflet. Visează ades, că se deschide ușa și un înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele i se împleticesc în preșul uzat...și cade. Ușa se închide cu zgomot sec și rămâne tremurând în întunericul nopții, cu obrajii
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca într-un desen neisprăvit al unui orb. O nouă zi era pe cale să se încheie - la fel ca altele din ultima lună. Atunci, totul se schimbase în viața
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și explice îmbrățișarea ei nocturnă cu tânărul ăla foșnitor, cu mutră de boxer, care i-ar fi putut fi fiu? Se dădu jos din pat și deschise larg fereastra. Mijeau zorii. Cerul se pregătea de o nouă zi cu un veșmânt cețos, destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete de nori, ca în desenul neisprăvit al unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sângele de iepure zeama și mâlul roșu ca steagul Armatei Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână și cu veșmânt aspru de sac, pentru iertarea păcatelor și bucuria sufletului! Doamne, zise el cu voce tare, ceva mai târziu, nu e bine așa... Ca să fii un veritabil pelerin și ca jertfa să fie primită, se cuvine săvârșirea călătoriei pe jos, apostolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor la altul, își vesteau trecerea rădvanelor străine. Împresurat de mulțimea tot mai compactă a furnicilor cu straie repede primenite, convoiul greierilor își opri rădvanele în marea Piață a templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În vreme ce femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi sonetul cu multă dichiseală./ Chiloți, sutien, furouri, o mie de veșminte/ Cărăbănești. Mai dulce exiști în pielea goală,/ Fiindcă mătasa-nșală, taftaua-n falduri minte./ Primește-mă-mbrăcată, așa cum sunt, cu bube/ Pe piept și pe picioare, oh, linge-le chiar, tristă,/ Stoarce-mi cu limba moale puroaiele heruve,/ Strânge-mi din coate coaje
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
zahăr în cafea, zise. "No, zise și fata cu o bruscă ironie, e amară." "Mulțumesc, sărut mâna, de unde ați ghicit?" "Ei da, mare ghicitoare", răspunse ea cu un dispreț vesel și ne întoarse spatele și îi văzurăm corpul suplu sub veșmântul alb care parcă mișcîndu-se cu nepăsare ne spunea că știa ea multe și îi cunoștea bine pe băutorii ăștia de cafea amară... "Foarte bună, zise Micu după ce gustă din ea, și nici măcar n-am ciupit-o de cur, m-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumea... deși pentru unii va fi cam greu. Executarea! Își scoaseră ținuta de hipersomn și o aruncară în incinerator. Era mai simplu să ardă șorturile și maiourile și apoi să ia altele pentru întoarcere, decât să încerce să curețe aceste veșminte purtate câteva săptămâni. Șirul de corpuri goale înainta spre dușuri. Jeturile de apă sub presiune înlăturară sudoarea și jegul, curățind epidermele. În mijlocul vârtejurilor de aburi, Hudson, Vasquez și Ferro o priveau pe Ripley care se usca. ― Asta cine mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Lichidul distrugător îi rodea deja fibrele compozite. Primejdia care-l pândea o făcu pe Ripley să uite de panică și să încerce să-l ajute așa cum putea. Acidul atinse pieptul și brațul bărbatului care urlă continuând să se despoaie de veșmintele de protecție, ca de niște piei năpârlite. Plăcile fumegânde căzură pe podeaua pe care acidul începu numaidecât să-l erodeze. Cabina se umplu cu un miros înțepător, arzând ochii și plămânii. După ceea ce lor li se păru o veșnicie, cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cenușie. Partea ca o haină îi fu aruncată lui Gosseyn; și, când acesta o prinse, cei doi se repeziră spre el și-i traseră pe picioare un fel de pantaloni de pijama. Dându-și seama că îi fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el, cei doi îi vârâră niște încălțări pe tălpi, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
erau vorbele cu care căuta să o refuze - nu-mi permit să profit de sentimentele bune pe care le ai față de mine. Într-un fel, era puțin cam târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să-ți dai seama, după expresia feței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în amplul program lansat de Petru cel Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind adoptarea Regulamentelor Organice pentru principatele danubiene. Aceasta este piatra de hotar care simbolizează "prima intrare în Europa" a societății românești (Boia, 1997, p. 11). Schimbarea pendulului dinspre orient spre occident a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii). Cu tot acest complex de inferioritate, un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
le putem găsi în vifosorul nostru trecut" (p. III). Totuși, pe urmele lui Kogălniceanu din Cuvântul pentru deschiderea..., Patrașcanu optează pentru subiectivismul național: "Pentru noi, Românii, istoria patriei este mai însemnată decât a oricărui alt popor. [...] Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebue să ne rușinăm de cameșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]