7,806 matches
-
fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară”. Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: „Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală”. Am înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atins». 23 N-am pus niciodată preț pe virtuțile care mi-au cerut să renunț. Le-am preferat pe cele care mă lăsau să trăiesc și puțin mi-a păsat că, unora, aceste virtuți li s-au părut mai degrabă vicii. Încât destul de repede povestea a început să-mi placă. Devenisem în azil „cineva”, am înțeles asta din o mie de amănunte. Mi s-a rezervat o masă la cantină, iar portarul mă saluta cu și mai mult respect. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În secolul al IX-lea să-i Înnebunească pe Împărații din Bizanț, până când Împăratul Vasile jură că dacă va pune mâna pe căpetenia lor, Chrysocheir, care năvălise În biserica Sfântul Ioan-al-lui-Dumnezeu din Efes și-și adăpase calul din agheasmatare...“ „Mereu viciul ăsta“, zise Belbo. „...avea să-i Împlânte trei săgeți În scăfârlie. Trimite Împotriva lui armata imperială, ăia pun mâna pe el, Îi taie capul, Îl trimit Împăratului, iar ăla Îl pune pe-o masă, pe un trumeau, o coloană scundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se plimbă Încoace și-ncolo pe coridor aprinzând țigară de la țigară“. „Pim, mai mult de-atât n-ai să poți face. Vine un moment când e treaba mea. Și pe urmă, tu nu fumezi și doar nu vrei să capeți viciul cu ocazia asta“. „Și-atunci ce fac?“ „Participi Înainte și după aceea. După, dacă e băiat, o să-l educi, o să-l modelezi, o să-i creezi o frumusețe de complex oedipian așa cum trebuie, o să te pretezi surâzând la paricidul ritual când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
este considerat de către autorul lucrării Dégénérescence (Entartung) ca fiind un reprezentant de seamă a tendințelor parnasiene, un degenerat cu înclinații spre diabolic care ”cântă bolile, criminalii și prostituatele”, dând impresia că poeziile sale sunt inspirate în mod exclusiv din crime, vicii și putrefacții. Baudelaire însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care omul are plăcerea de a și-o explica lui însuși, crește în fiecare zi, ca și cum
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În exil, un copil, un fost soț, faci PR pentru Dumnezeu... — Ei, da, sigur, recunoaște ea, am și eu poveștile mele. Dar ele nu sînt secrete. SÎnt doar istorii despre ceea ce mi s-a Întîmplat pînă acum. Dar nu am vicii ascunse sau o viață secretă sau obsesii față de oarece bizarerie. De exemplu, cînd mă masturbez mă gîndesc la mine, nu am fantezii cu staruri de cinema sau orgii... — Mare păcat. Wakefield e ușor dezamăgit. — De fapt, am un viciu... oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am vicii ascunse sau o viață secretă sau obsesii față de oarece bizarerie. De exemplu, cînd mă masturbez mă gîndesc la mine, nu am fantezii cu staruri de cinema sau orgii... — Mare păcat. Wakefield e ușor dezamăgit. — De fapt, am un viciu... oftează Maggie. Wakefield devine interesat. — Citesc, mărturisește Maggie, cărți. — Un viciu privat. — E un viciu grav, spune Maggie, dar este singurul care nu face rău nimănui și este credința mea fermă că trebuie să-ți duci viața astfel Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bizarerie. De exemplu, cînd mă masturbez mă gîndesc la mine, nu am fantezii cu staruri de cinema sau orgii... — Mare păcat. Wakefield e ușor dezamăgit. — De fapt, am un viciu... oftează Maggie. Wakefield devine interesat. — Citesc, mărturisește Maggie, cărți. — Un viciu privat. — E un viciu grav, spune Maggie, dar este singurul care nu face rău nimănui și este credința mea fermă că trebuie să-ți duci viața astfel Încît să faci cît mai puțin rău. Wakefield simte o enormă simpatie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mă masturbez mă gîndesc la mine, nu am fantezii cu staruri de cinema sau orgii... — Mare păcat. Wakefield e ușor dezamăgit. — De fapt, am un viciu... oftează Maggie. Wakefield devine interesat. — Citesc, mărturisește Maggie, cărți. — Un viciu privat. — E un viciu grav, spune Maggie, dar este singurul care nu face rău nimănui și este credința mea fermă că trebuie să-ți duci viața astfel Încît să faci cît mai puțin rău. Wakefield simte o enormă simpatie și Îi sărută mîna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
motoare ale „revoluției naționale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrînesc formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofică a secolului al XVIII-lea”. Opinia e susținută prin „universul filozofic pe care aceste scrieri insolite îl cuprind” și prin caracterul lor romanesc: „Într-un limbaj simbolic, este descrisă — spiritual vorbind — o existență de la un capăt la celălalt, un viciu vital sau un ciclu de gîndire”. În opinia lui Mihai Zamfir, este „dificil să caracterizăm textul urmuzian drept poem în proză, din cauza contrazicerii regulei esențiale a speciei, epuizarea unui singur aspect al existenței”. Drept urmare, Urmuz va lipsi — justificat — din Antologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș de o pală de vânt care, ducându-mă departe de Izvorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limpede și mai cu putință, a afirmat Rachti. Dar, dacă există scripturi despre care se spune că sunt pline de harul lui Dumnezeu însuși, de ce atâtea dispute între cei care le folosesc? Răspunsul îmi stătea parcă pe limbă. - Omul are viciul de a se juca cu cuvintele, de a face din ele perdele de ceață în care chiar cuvântul în cauză se pierde sau îl face pe vorbitor să se piardă. Scripturile sunt folosite și manipulate ca niște arme și unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întocmiseră o scrisoare către directoarea școlii și adunaseră semnături, apelând la Ministerul Educației, căci, după părerea lor, proful era nedemn de a preda Într-o școală publică, dând un exemplu negativ care ar fi putut corupe adolescenții, transmițându-le un viciu care trebuia vindecat ca o maladie. Părinții revoltați convocaseră o ședință la care participase și mama. Ea fusese liderul puținilor părinți ce săriseră În apărarea profului. După părerea ei, toate astea nu erau decât bârfe și răutăți. Cine inventase povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alta. - Dar de ce l-ar fi omorît peYves? Îi ținu ea piept. Era deja scos din circuit. - Pentru cît timp? Se duse să claseze scrisorile Într-unul din dosarele consacrate afacerii. - Știi la fel ca mine că justiția este imperfectă - viciul de procedură a devenit obsesia nesuferită a polițiștilor care Își petrec mai mult timp verificînd că n-au Încălcat un alineat al Codului Penal decît propriu-zis anchetînd. Nimic nu le garanta că Yves avea să fie inculpat și condamnat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine. Norocul tău e că ai o vocație. Drept care legătura cu ea vine pe planul doi. Nu‑i propriu‑zis un caz de sclavie sexuală sau de psihopatologie. Dar de robie umană, da. Pentru tine, Însă, nu‑i decât marginală. Viciile astea minore - torturile sexuale, nu te‑ar Împiedica să te amuzi și să te relaxezi În pura inocență verde a Munților Albi. - De atunci de când ai dat buzna peste noi la Paris, a Început să spună că Între mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi vrut să aud. Așa Încât ar fi trebuit să‑mi astup urechile cu palmele și să Închid strâns ochii. Dar la vârsta mea nu‑ți mai poți apăra inocența. Nouăzeci la sută din inocența modernă nu‑i decât indiferență față de viciu, hotărârea de a nu te lăsa afectat de tot ce citești, auzi sau vezi. Atracția către scandal Îi face pe oameni să fie ingenioși. Dar Vela era ingenioasă În câmpul ei de știință și candidă În comportamentul lumesc. Ca prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pot să gândesc în funcție de granițe. Liniile acestea imaginare sunt pentru mine la fel de ireale ca zânele și spiridușii. Nu pot să cred că ele marchează sfârșitul și începutul a ceva care să prezinte un interes real pentru sufletul omenesc. Virtuțile și viciile, plăcerile și durerile trec granițele după bunul lor plac. — Te-ai schimbat așa de mult, remarcă ca. — Războaiele mondiale trebuie să schimbe oamenii, i-am spus eu, altfel la ce mai sunt războaie mondiale? Poate că te-ai schimbat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care i-au fost aduse sus imediat, împreună cu ziarul de seară. Se trânti în pat și savură încet vechile vicii: Nicaragua începea să-și revină din teribilul cutremur care a făcut Managua una cu pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar fi distrus Managua... Veștile ajungeau cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să trăiască în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri când constatau că indicele scădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să prospere așa de bine, când un anume Antonio de' Rinaldeschi îl numim un "anume", cuvânt ce se potrivește persoanelor care sunt necunoscute, si nu lui, care era nobil, pentru ca oricine ajunge să-și permită să se lase purtat de viciu și de acele pătimi capabile să întunece intelectul nu merită să fie cunoscut drept cine este părăsind taverna Smochinul, care era aproape și care și astăzi lucrează sub același nume, înfuriat de pierderea la jocuri de noroc pe care o
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
o zi la cursuri, pentr-un sfert de oră, să le spun eu ce e morala! Scamatoria asta! O perdea de fum În dosul căreia se petrec toate nenorocirile! Imoralii sînt singurii neprefăcuți! SÎnt așa cum sînt: citești pe mutra lor viciul, pofta, și pe ale noastre se citeau, cîndva, Thomas... Ți-ai făcut operații etice, care te-au schimbat și estetic : ai mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd umbli cu costum de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]