4,373 matches
-
la vreo mănăstire, ca să te Îngrijească acum la bătrânețe? Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul „Îngrijească” și mi-a spus: Bre, „Îngrijească”? Dumnezeu se Îngrijește și de viermii din pământ, Îi hrănește și Îi Încălzește, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate Îngriji? Mi-a spus și părintele Xenofont: „Hai să te Îngrijesc”. Iar eu i-am spus: „Bre, sunt cărămidă să mă iei de aici și să mă pui În coliba ta?” (se referise la
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
subterană, în "câmpul cu verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Nu? Nu-i așa? Cel puțin așa ni se spune mereu de către slujitorii Templului. Realitatea e că: "Din veac în slujbă viermii sunt Sub glie-i văd lucrând, lucrând Intra-voi iar sub veghea lor, În ciclul elementelor." (L. Blaga) În sfârșit, bunica s-a oprit. Era o groapă ceva mai proaspătă, având alături o grămadă de pământ amestecată cu prundiș din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mi umile Trec printre flori cu teamă lin și rar." (N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de făcut degeaba umbră pământului, înainte de a intra în meniul favorit al viermilor celor neadormiți care mă așteaptă nerăbdători -, și acuma mă cutremur de nesăbuința gestului meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pentru ce? Oare nu toate se întâmplă cu știrea și cu voia Domnului? Nu? Oricum, cel care va da curs unei atare porunci este o târâtoare, o reptilă, o râmă și în niciun caz o ființă rațională. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului. (David 21:6) Să-l binecuvântez?! Mai degrabă l-aș mirui cu un par în "numele Tatălui", să-i transform creierii de moluscă în terci moldovenesc! Se spune că religia creștină este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche./ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi acoperit cu pulbere./ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere,/ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere..." (Tableta XI). După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mult... Haide să-l recitim pe acesta: Dumnezeu nu se privește-n oglinzi În ziua aceea i-am văzut: întâi, a venit Moartea. Era obosită și s-a așezat pe o bancă lângă sălciile bătrâne de pe malul Someșului. Mirosea a viermi, a târfă și a vomă. Vrăbiile se îndepărtară cu zgomot dintre ramuri. Apoi a venit, clătinându-se, un poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoțit de 2 desene subtile, pointiliste, abstracte, invitând spiritul cititorului la o liberă interpretare. Încerc traducerea ultimei părți, sinteza neliniștii poetice la gândul de a fi după cum spune titlul titlul caligramei: "vierme sub un pantof cu toc cui". "Ea (gândirea) nu se compara Cu o furtună Și nici cu o furtună într-un pahar cu apă Nici cu paharul de apă pe timp de furtună Anticipând frenezia statică Umbra unei incertitudini Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o îndepărtez. Spre surprinderea mea, nu era cârpa, ci ceva moale și umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce țin în mână, am înlemnit pentru moment, deoarece îmi scoteam afară
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bucovineni. Redacția și administrația în strada Dr. Reiss nr. 10, redactor responsabil inspector agricol Longhin Nuțu. În numerele 3 și 4, apărute la 15 februarie 1923, anul XIV, citim în cuprins: „Ceva despre pădurile Bucovinei” de George Bălan ; „Cultura mătăsarului” (viermele de mătase) de Iustin Onică; „Gălbeaza sau distomatoza” și „Despre fătare la vitele cornute”, ambele de I. Bodnariuc, agronomul - regional; „Compostul” (gunoiul putred, mranița) de Eust. Moldovanu care semnează și „Cultura alacului (soi de grâu); Din albinărit: Prinderea și așezarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
este dementă și este ținută de 9 luni într-un regim de exterminare. Tov. căpitan Cornicolov Boris a avut o puternică senzație de greață în momentul cînd am deschis ușa celulei, unde era închisă fără nici o aerisire. Pe ciment mișunau viermii, iar ea nu mai avea asemănare de om. Era așezată pe un pat de spital fără nici un așternut, afară de două scînduri așezate pe zăbrelele patului. De altfel în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va sfida opt ani regimul agresiv al lui Ceaușescu. Doina Cornea este trimisă în '65 în Franța, la Universitate; ea crede că acel eveniment a contribuit la trezirea mea, pentru că acolo mi-am dat seama că noi trăiam ca niște viermi aici, ne lăsam striviți, nu aveam nici dreptul de opinie. Dar acest drept nu se ia, opinia trebuie exprimată. Va fi dată abuziv afară de la catedră. Este arestată și închisă cinci săptămîni. Bătută îngrozitor, nu o dată, pe străzi, Doina Cornea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce a făcut Florinel dușmănos! Iată cum se desfășura o ședință de anchetă: Cînd izbea cu bastonul de cauciuc, păstra o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus, gîfîia, icnea și gemea, ca și cum el ar fi trăit durerea provocată altuia. Locotenentul-major Voicu era un bărbat tînăr, în jurul a treizeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e o vinovăție. Ce vinovăție, amice ? — Faptu’ că-s evreu în anii ăștia nenorociți e o vinovăție. Da, exact cum îți spun, nu te hlizi. Și îmi asum această vinovăție. M-au tăiat de unde au putut, mă ascund ca un vierme, să nu cumva să știe că dialogurile alea spumoase la care se aplaudă pe scenă sunt făcute de-un jidan. Să nu cumva să se știe că tangourile alea care se fredonează sunt ale unui jidan. Să nu cumva să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
povestea lui Fernic câte și mai câte, glumea cu el, iar când se întorcea să-l privească, în loc să vadă chipul prietenului său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu vene și bucăți de carne în putrefacție atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea până la oase, care se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie nu mai colora colțul vreunui bulevard ca înainte, totul era gri și întunecat. Aromele de cafele și de gogoși
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muritor, eliberându-l realmente de moarte, de angoasa căii de urmat și de hazardul de a se fi născut, fără motiv, de întrebarea de ce aici și nu în altă parte. De unde vin? Dintr-un spermatozoid cu chef. Încotro merg? La viermi. Ce-mi este permis să sper? Nimic. Nici recompense, nici pedepse. Gaură neagră. Simplul fapt de a ne deturna de la acest set opresiv de întrebări-răspunsuri merită deja recunoștință. Cât despre aspectul "mersul pe ape" și "îngeri îmbrăcați în alb", el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Bat valuri, și vin din larg cu horbotă albă de ghiare mărunte. Brătescu Voinești. Comunicare 1 Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe acest farmec dela un moș bătrân, Dumitrache Țulea, mort demult. Neculai Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru, urnit, Din bărbie dând, Din limbi scăpărând. Măi Cernate, blestemate! Blestema-te-ar Dumnezeu, Să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață. Milă mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se învață ca viermele în hrean. Se deprinde ca țiganul cu scânteia. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Toată paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voyage fait l'an M.D.LXXXV (1585) aux terres du Tuirc, et autres divers lieux de l'Europe. Iorga. In Acte și fragmente. I. 34-39. Pe malul Nistrului, în timpul verii se văd multe animale care dimineața se nasc ca niște viermi și aleargă pe apă, la amiază fac aripi și zboară pe deasupra undelor, iar la asfințitul soarelui mor: efemere. * I. Cetatea-Albă, Akerman, Moncastro, pe malurile Nistrului. Are la o margine o cetățuie cu turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu-i plac musafirii, gazdei nici atât. Supărarea prostului e că nu poate fi totdeauna vesel. Tatarul vinde și pe tatu-său. Să nu fii dator turcului (țăranului spre distincție de Otoman) că vine și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina cu ochii negri... M-a mâncat, mânca-o-ar viermii... De ți-ai face patu-afară M-aș preface-n vânt de vară Ș-aș veni la tine-ndată Să te văd cum stai culcată, Cu fața cătră părete, Cu gura arzând de sete. Fața vântura-ți-o-aș Gura săruta-ți-o-aș... Bună-dimineața, nană, Țucu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Alte probe ce pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele psiho¬logice, iar depășirea testului dă drept de posesiune asupra celor dobândite în sacru: „- De nu spălai chelea de vulpe, tăte le luam” (UrmenișMaramureș). „Pielea de vulpe plină de viermi și hâdă, urâtă” este o metaforă pentru natura umană supusă degradării, iar gestul ultim din ritualul inițiatic confirmă faptul că flăcăul a eliminat orice morb al distrugerii din planul profan. Atunci când universul resimte epuizarea forțelor sale eroul trebuie să plece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e necesitate a spunerii, cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină fluture? Nu mă pot imagina în altă postură decât aceasta, sunt un-ins-care-scrie. Totuși, ascultător/ disciplinat cum mă doresc în acest dialog, nu vreau să mă sustrag de la niciuna din probele la care mă supui, așa încât caut un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Jos, ca și la Hârlău în podgoria Cotnarul, dar nicăierea nu ajung la mărime și la dulceață pe acele de Huși”. O atenție deosebită se acorda, începând din deceniul cinci al secolului al XIX-lea, creșterii duzilor și a viermilor de mătase. În 1851, se crease un proiect de fondare a unui institut de creștere a viermilor de mătase în Huși. Se lucra borangicul în două ateliere și covoare. Foarte întinse erau culturile de tutun. Ion Ionescu de la Brad considera
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]