KorAP: Find »[drukola/base=vin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...1871 >

46,761 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
împrumutul la bancă, desfășurătorul ratelor pe luni, cupoanele pe numele amândurora. Altceva? Nu-mi amintesc decât că ploua îngrozitor când să mergem la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

candelabru întunecat. De cealaltă parte a balustradei, podeaua din marmură cenușie a holului de la intrare arată de parc-am fi urcat pe-o scară printre nori. Pas după pas. Undeva departe, întrebările exigente ale lui Alfa trec la pivnițele pentru vin la țarcurile pentru ogarii rusești de vânătoare. Glasul cu care Alfa solicită în permanență atenția agentei imobiliare e stins ca o emisiune radiofonică ce reverberează din spațiul cosmic. — ... prințesa Brandy Alexander, plutesc în sus cuvintele calde, sumbre ale lui Alfa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

sigur de discreția acestuia. Lua masa zilnic la Capsa, unde invita după un program bine stabilit și strict respectat tot felul de deputați și subsecretari de stat, despre care știa atît de multe, încît niciodată nu greșea atunci cînd alegea vinul sau felul de mîncare. Locuia în trei case, dintre care una, lucru cunoscut, avea două intrări pe două străzi diferite. Acolo se juca poker o dată pe săptămână și invitații trăgeau mașina exact în dreptul ușii încastrate în zid, ușă care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
încotro, Ali Mehmet ăsta era pe jumătate adormit și în puterea nopții putea să-i dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că dis-de-dimineață fugea din vila Katerina pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Jerez, că sosise într-o lădiță căptușită cu catifea neagră o duzină de sticle, cu pereții subțiri ca foița de țigară, din Italia, se găseau acolo probele pe doisprezece ani din bianco ai Banfi, primise Hariton și un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
le-ai ști pe toate cîte sînt în Vladia dacă nu știi ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului, tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil, un vin nobil, cum s-ar zice. Desigur nu unul obișnuit, uite că ți-a dat seama că pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și el vrea să devină șampanie, cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în borcanul de muștar, și-a turnat și lui, a clătinat băutura să se vadă cum face "ochi", o lentilă uleioasă ca un ochi miraculos, "gustă ce n-ai mai gustat". Au băut ca doi cunoscători, cu înghițituri mici, plimbînd vinul în cerul gurii. Adjutantul a rămas ușor dezamăgit, vinul era plumburiu și mai mult acru decît amărui, nu cum se așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a clătinat băutura să se vadă cum face "ochi", o lentilă uleioasă ca un ochi miraculos, "gustă ce n-ai mai gustat". Au băut ca doi cunoscători, cu înghițituri mici, plimbînd vinul în cerul gurii. Adjutantul a rămas ușor dezamăgit, vinul era plumburiu și mai mult acru decît amărui, nu cum se așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar încă mai arăta a bărbat tînâr, cam trupeș, dar tânăr. Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul firmei Molt atât de descoperit. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul, mai mult de ce spunea și mai ales ce gîndea Pangratty decît de expedierea harabalelor cu butoaie uriașe către stația de cale ferată din Comana, de asta și-a dat seama destul de curînd. Nu l-a ispitit, nu l-a bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ajung la următoarele concluzii" ori "datorită M.I.P. s-a ajuns la rezultatul neașteptat". Întîi a aplicat-o în cercetarea cîtorva delicte minore de pe ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată nu întreba despre ceea ce-l interesa. Cuvântul pînză ori putred nu ieșise din gura lui. Dar aflase totul îngăduindu-și să bea un pahar de vin cu ei și întrebîndu-i de bunăstarea afacerilor ori dacă e adevărat că vor să-și schimbe slujba. În mai puțin de o săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic un vagon de pînzeturi care deraiase nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei zile să sară cepul vreunui butoi ori, și mai rău, să plesnească cercurile ori să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]