10,890 matches
-
spună pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut că intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția are primul și ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea să-mi comunice, dar ea tăcea, oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu se poate altfel. ...Așadar, tot "vinovăția" avusese primul cuvânt. Mihaela își recunoscuse greșeala și trăgea consecințele. ― Când ai de gând să pleci? ― După-amiază... ― De ce nu aștepți să te faci bine de tot? ― Nu se poate! Ar fi lipsit de sens. O, zei, ce înfrîngere rușinoasă! Unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și ethosului artistic. Cine, cum și cât își asumă o atare vinovăție față de, iată, cea mai severă expresie a fragilității noastre? O Vinovăție care ne alungă medicii, ne alienează profesorii, ne exportă absolvenții, ne alterează religia, ne profa nează arhitectura, ne sfidează cultura, ne batjocorește agricultura, ne atrofiază musculatura etică, ne îndrăcește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și ethosului artistic. Cine, cum și cât își asumă o atare vinovăție față de, iată, cea mai severă expresie a fragilității noastre? O Vinovăție care ne alungă medicii, ne alienează profesorii, ne exportă absolvenții, ne alterează religia, ne profa nează arhitectura, ne sfidează cultura, ne batjocorește agricultura, ne atrofiază musculatura etică, ne îndrăcește și ne livrează nevrozei suicidare! Pare că deznădejdea - supremul păcat, după
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în iulie, habar n-aveam unde-o să mergem în august. Cât despre revelion... „hă-hăăă, să fim noi sănă toși, s-ajungem să prindem iarna...!“ Bun. Chestia e că-n ultima vreme mi s-au reactivat toate complexele și (pseudo)vinovățiile de acest gen, plus alte câteva asemenea, în urma unor palpitante, uneori furtunoase întâlniri și discuții cu oameni între 17 și 30 de ani. Am văzut cu ochi tot mai holbați diferențele dintre „noi și ei“, de parc-am reface traseul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
săpăm singuri groapa Mărturiseam aici joia trecută cât de stânjenit m-am simțit, la o recentă întâlnire cu studenții, de întrebarea pri vind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate și intensă vinovăție, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90, când refuzam cu obstinație orice „înregimentare“, când adevărurile politice elementare mi se păreau minciuni cinice, când am jurat să nu mai am vreodată carnet de partid, când vedeam ex fo liindu-se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dai seama că mai sunt doar câțiva oameni din generația lui, după care vom rămâne noi între noi!?“ Era atâta groază în expresia ei, încât frisonul interogativ m-a pătruns atunci până la os, după care am scris câteva pagini despre vinovăția nevinovată, ele ganța lumii vechi și singurătatea culturală. Dacă nu le-am publicat, a fost tocmai din rușine față de cei care-mi contorizaseră de-a lungul vremii reticențele necrologice. Apoi, deși am refuzat orice ieșire în media la moartea lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
adoptat, cât de cât, în familia ProTV, petrecând două ceasuri săptămânal „în Pache“, având mereu noroc de specialiști minunați și-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate, niciodată nu am ajuns să simt că fac efectiv parte din echipă. Nu există nici o vinovăție pentru asta, nici la ei și nici la mine. Zdrobitoarea mea anti-telegenie logopată, plus faptul că, pur și simplu, veneam dintr-o lume de nișă, poticnindu-mă pe ecran taman la 47 de ani, nu puteau nicidecum să faciliteze osmoza
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stări de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare vechi cea mai prestigioasă internațional și eficace diplomatic energie culturală a țării. Așa cum în decembrie ’89 eram conștienți că N. Ceaușescu e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
opera sa Despre natură, devenită suspectă, a fost întoarsă pe toate fețele pentru a se stabili ce-a vrut să spună filosoful acesta care nu se referea niciodată în carte la Zeus, ceea ce, în ochii juraților, reprezenta o prezumție de vinovăție. Numai fuga l-a ferit să cunoască soarta lui Socrate. Împotriva lui Aristotel s-a formulat aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se cunoască vechimea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
următorul motiv: D. Gheorghe Arbore a comis fără voința sa un fapt pentru care a fost dat judecății criminale și suspendat de la școala din Țibănești. Deși din punct de vedere abstract nu i se poate atribui voința, prin urmare nici vinovăția acelui fapt, deși a fost achitat, totuși populațiile noastre rurale sunt departe de-a putea judeca aceste lucruri după dreapta lor măsură. Asupra unui învățător nu trebuie însă să atârne nici măcar pretextul unei deconsiderări din partea concetățenilor și a școlarilor săi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipsești pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioși. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-și îndure vinovăția! Am cunoscut odinioară un industriaș care avea o nevastă desăvârșită, admirată de toată lumea, și pe care totuși o înșela. Bărbatul acesta turba de-a binelea la gândul că e vinovat, că lui nu-i stă în putință nici să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
stăpân peste toți ceilalți? Și iată cum începeam să descopăr în mine dulci vise de asuprire. Îmi dădeam astfel seama că nu eram de partea a celor vinovați, a celor acuzați, decât exact în măsura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un neajuns. Vinovăția lor mă făcea elocvent pentru că nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
așa, raționamentul meu n-ar mai face două parale! Refuz să examinez, fie și măcar pentru o clipă, ipoteza că nevinovăția s-ar vedea silită să trăiască gheboșată. De altminteri, nu putem afirma nevinovăția nimănui, dar putem afirma cu siguranță vinovăția tuturor. Fiecare om este o mărturie a crimelor tuturor celorlalți, iată credința și speranța mea. Credeți-mă, religiile se înșeală atunci când îi mustră pe oameni, zvârlind, printre tunete și fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tuturor. Fiecare om este o mărturie a crimelor tuturor celorlalți, iată credința și speranța mea. Credeți-mă, religiile se înșeală atunci când îi mustră pe oameni, zvârlind, printre tunete și fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovăția, nici pentru a pedepsi. Semenii noștri, ajutați de noi înșine, ne sunt de-ajuns. Vorbeați de Judecata de Apoi. Îngăduiți-mi să râd cu respect. O aștept fără teamă. Căci am cunoscut lucrul cel mai rău: judecata oamenilor. Pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ele el secretul, și tocmai asta încurcă tot ... Puteai insinua tu. dacă la Rimi ai fi avut mai multă grijă și indignare, numai prin atitudine ai fi putut schimba unele lucruri... Tu te ții de glume! - Mai încet acum cu vinovăția mea! Dacă crezi că mutra mea i-ar fi împiedicat! Si pe urmă eu nu știu să mă indignez în tăcere. Eu știu numai să torn vorbele reci sau fierte. Mi se părea 222 si Norv se înfurie pe mine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi spuse Mini scurt. Acea afacere i-1 făcea nesuferit. Avea unele scrupule. Fie că Rim nu era consanguinul Siei, erau însă în judecata lui Mini unele căi, grozav de intime, pe care soțul și fiica Linei se întîineau în vinovăția lor. O dezgustase. Desigur era destul de deprinsă cu astfel de cazuri din zvonul public: X e amantul cumnatei, Y trăiește cu fata nevestei etc. • ■ Fapte diverse destul de frecvente și banalizate de scepticismul public. Când ești însă confruntat cu ele îți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că o făcea pe ea responsabilă de tot. Idei ale slăbiciunii care o dau înapoi și care, confuze, absurde, i se învîrteau în capul năuc. Cu un fel de teamă, dispusă la scuză, cum și la iertare, con-fundînd cele două vinovății, a ei și a lor, și atenuîndu-!c una din alta, se decisese să vorbească din nou lui Rim, calm de rândul ăsta și serios. Rim, probabil înfruntat de violența ei, nu se înjosea la nici o procedare. Rim aștepta ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noi, dacă ne referim la anumite momente din istoria noastră mai veche ori mai nouă. Una era situația când ar fi mers oficial, ca persoană politică responsabilă, cu știința organelor abilitate în acest sens. Domnul Geoană a tăcut cu o vinovăție care îl acuză și îl defavorizează pentru prezidențialele de care era sigur că le va câștiga. Și iarăși prezidențialul PSD-PC a adus avantaj imens contracandidatului său. Cine e de vină, se va analiza și se va plăti la scadență... 3
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pedepsele care se impun; ea să și ducă la îndeplinire, tot ce va trebui să fie îndeplinit, ulterior. Nouă, cititorilor, să ni se comunice, doar: a fost așa și așa; au fost găsite vinovate persoanele cutare și cutare. Care, pentru vinovățiile stabilite,în urma procesului, au fost condamnate la atâta și atâta detenție, ori, evident, la alt gen de ispășire a pedepsei. Pentru ca, de aici, fiecare om, pe viitor, din oricare colț al globului pământesc, să tragă concluziile care se impun: muncă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
niște haine ca lumea. Ce-s trențele astea pe el ?!... Să vină alături de noi. Va duce muncă de lămurire cu individualii ăștia. Ce predici !... Uite, tovarăși, așa scăpați oamenii în ghiarele dușmanilor. Dintr-o privire, șeful îi zdrobi sub povara vinovăției lor pe toți. Era limpede că aplica o „linie”. Fiecare își notă problema în carnetul personal, ba chiar, blocat de spatele tovarășului primar, contabilul ridică carnețelul în sus, peste umerii acestuia. Nu e ușor de lămurit euforia ce l-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de parcă n-ar mai fi fost din aceeași specie cu mine. Era un lucru străin, încă foarte frumos, dar străin. Nu mi se mai întâmplase să rămân total inert lângă o femeie și totuși nu sim țeam nici jenă, nici vinovăție. Am ador mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a închis ușa și a plecat. Nu i-au mai auzit pașii prin casă. Cei doi s au privit lung. Dorința din trupurile lor murise, patima din ochi li se stinse. Nu mai rămăsese decât... Poate rușinea? Sentimentul de mare vinovăție? Poate... Când totul în cameră părea a fi ca înainte și nici o urmă, de nici un fel, nu mai era în stare să evoce “evenimentul”, a reapărut... Stelică. Oare, ce va face? Ce-o să se mai întâmple? S-a apropiat de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]