2,846 matches
-
și creatorul lumii prin povestire (ca Mircișor al lui Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și că P. e, într-o oarecare măsură, un prozator neooniric de factură personală, care operează cu material așa-zis rural. În fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
încă în instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui, lupta de clasă apare - pe plan intern - cu totul convențional prin câteva versuri sau chiar strofe lipite ici și colo și care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne antrenează puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă, dar eroică, pe care parcă o aud: "Orice ai simți tu e mai puțin decât am îndurat și mai îndur eu". Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic doar un pic mai domol. Puțini critici/ recenzenți comentează "tandrețea" mea, unii nici nu pot găsi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath "intimitatea țestelor". Scrii o poezie a tainei, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai aceeași visare îngrozită. Faci din ororile pe care nu le-ai trăit direct rădăcini pentru emoții atât de intime... GS. "Visare îngrozită" e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai aceeași visare îngrozită. Faci din ororile pe care nu le-ai trăit direct rădăcini pentru emoții atât de intime... GS. "Visare îngrozită" e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
explicații, pleacă la părinții lor. Era un mod necavaleresc de a le părăsi. Fetele s-au uitat una la alta, uimite și dezamăgite. Una singură suferea, Fantine, ce părea o descoperire provocatoare a buneicuviințe; era de o veselie înghețată de visare... sculpturală și delicată... sub gătelile astea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. Era nevinovăția înotând deasupra greșelii. Fantine a primit greu lovitura "surprizei" din partea lui Tholomyès, un fanfaron superficial și vulgar, un student tomnatic ce friza
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ar fi păcătuit atât de des în materie. Dacă se întâmplă ca timpul consumat de către unul din Actori pentru a-și face Aparteul să-i fie celuilalt incomod, trebuie ca acesta să spună și el vreun cuvânt de uimire asupra visării celui care a vorbit primul, pentru a-l face cunoscut pe Actorul care a făcut Aparteul, sau care vorbea în sinea lui, și nu era auzit, sau care vorbea printre dinți, astfel încât era greu de știut ceea ce spusese." În sfârșit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie să fie, un pretext pentru visare." Simboliștii suprimă orice fel de decor construit păstrând numai câteva tapiserii sau pânze pictate. Aurélien Lugné-Poe (1869-1940), fondator, împreună cu Camille Mauclair (1872-1945)12, al Teatrului Operei (le Théâtre de l'Oeuvre) unde sunt create dramele simboliste, face apel la prietenii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor de a reprezenta realitatea pe scenă, au deteriorat chiar prin acest lucru spectacolul, după părerea lui Cehov, pentru care teatrul este un loc unde sunt proiectate stările sufletești. Peremptoriu în condamnarea sa, el afirmă: "Teatrul naturalist refuză dreptul la visare și chiar capacitatea de a înțelege cuvintele inteligente enunțate pe scenă." După părerea lui Meyerhold, actorul comunică sentimentele, emoțiile personajului pe care îl încarnează prin abstractizarea mișcărilor scenice și nu prin reproducerea realului. "Mișcarea este subordonată legilor formei artistice. Rolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o prăpastie imensă între vis (unde ne sunt banii, prosperitatea, bunăstarea) și consistența realității. Visul e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
ierbii, Craiova, 1998; Câteva crochiuri și evocări, Craiova, 2000; Filosoficale. Filosofia ca viață, București, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Mihai Șora în dialog cu Sorin Antohi, cuvânt înainte Sorin Antohi, Iași, 2001. Traduceri: Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic, pref. Vera Călin, București, 1969; Jean-Paul Sartre, Cu ușile închise. Diavolul și bunul Dumnezeu, în Jean-Paul Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Neață (1943). Liceul și universitatea prilejuiesc sondajul altei zone, aceea a adolescenței. 4 pe trimestrul 2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
comentarii, sau deținând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce sfârșitul visării. Temele, motivele se înlănțuie parcă fără logică, într-o continuă fulgurație metaforică; versul liber strălucește semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
în panoul decorativ intitulat Muzica, proiectat pentru casa Tache Ionescu. Artistul realizează o pictură de atmosferă, de o rezonanță arcadică, imprimând personajelor, un tânăr care cântă ascultat de o femeie îngenunchiată într-un decor de grădină sălbatică, un aer de visare și reținută melancolie. Pictura reflectă o profundă interiorizare, a cărei dimensiune este recuperabilă din atitudinea și expresia concentrată a personajelor absorbite de farmecul muzicii. Paula Constantinescu detectează un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întregului ciclu decorativ, în care apar noțiuni abstracte precum viață, vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe care respiră o emoție decantabilă în culoare și mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o femeie-nimfă-sirenă se află la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1892- 1942) cu Prometeu (bronz, 37 x 28 x 17 cm), Somnul, Diavolul, pentru a nu vorbi de contribuția la monumentul din Rio de Janiero, celebra statuie, Isus Mântuitor, al cărui chip îi aparține sculptorului român, Vasile Ionescu Varo cu Visare, Savu Savargin etc. Există și sculptori care au pornit din România pentru a fi ulterior asimilați ca sculptori în alte culturi, unii uitați, precum George Swiacinsky. În definitiv, este dificil de a stabili ponderea pe care a reprezentat-o simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a sărutului, ca variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene, cât și la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Roma și la Paris figura în Salonul Societății Artiștilor Francezi cu numeroase premii, Severin apărea ca un artist consacrat din timpul vieții, a cărui sensibilitate simbolistă era reprezentată plenar în opere precum Vers l'infini (Spre infinit), Spre necunoscut (1915), Visări păgâne, Suferința etc. Referindu-se la Vers l'Infini și portretul lui Macedonski, Marin Simionescu-Râmniceanu revenea asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se constituie și în modalitate de lectură simbolistă. "Dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]