3,155 matches
-
împăratului Francis Joseph iar Paz și Gisela au devenit prietene bune. Paz s-a înrudit cu fiul cel mare al lui Luitpold, Ludwig, care a devenit rege al Bavariei în 1913 ca Ludwig al III-lea. Soția lui era sora vitregă a reginei Maria Christina a Spaniei. De asemenea, Paz avea prieteni printre membrii ramurii ducale a Casei de Wittelsbach. Paz și-a dedicat mare parte a timpului ei municii de caritate. A extins un azil pentru copiii săraci în Neuhausen
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
de arhitectul Bernard Grenadier, au fost remarcate ca loc preferat de Elvis, loc în care adesea venea să reflecteze asupra oricăror probleme și situații i s-au ivit în viață. Au existat la Graceland conflicte între Elvis și mama sa vitregă, Dee, iar Elaine Dundy spunea „că Vernon trăia acum cu Dee în locul unde înainte domnise Gladys, în timp ce însăși Dee - când Elvis era plecat - își asumase rolul de stăpână a Gracelandului până într-atât încât a mutat mobila și a înlocuit
Graceland () [Corola-website/Science/322177_a_323506]
-
multe pentru a transforma Monte Carlo într-un centru cultural, aducând baletul în oraș. Albert a fost succedat în 1922 de fiul său Louis al II-lea. Louis al II-lea a fost crescut de mama sa și tatăl său vitreg în Germania și nu a văzut Monaco-ul până la vârsta de 11 ani. A avut o relație distanță cu tatăl său și a servit pentru armată franceză. În timp ce era în străinătate, a întâlnit-o pe amantă lui Mărie Juliette Louvet, cu
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
fiind fiul lui Jane Cameron și actorului James Brolin. A fost crescut la o fermă în California și a fost puțin expus carierei de actor a tatălui său. Când avea doar 18 ani părinții săi au divorțat, iar mama sa vitregă este cântăreața și actrița Barbra Streisand. Pasiunea pentru actorie și-a descoperit-o în liceu, atunci când făcea parte dintr-o trupă de stand-up comedy. Debutul și l-a făcut în reclame și filme de televiziune. Primul său rol notabil a
Josh Brolin () [Corola-website/Science/322234_a_323563]
-
conflictul psihosexual dintre fiică și mamă, complexul Electra derivă din personajul mitologic de origine greacă, Electra, apărut în secolul al V-lea Î.H., care a conceput împreună cu fratele ei, Orestes, o răzbunare împotriva mamei lor, Clytemnestra și tatălui lor vitreg, Aegisthus pentru asasinarea tatălui lor biologic, Agamemnon. Sigmund Freud a dezvoltat aspectele feminine ale teoriei dezvoltării sexuale - descriind psihodinamica a competiției sexuale dintre fiică și mamă pentru posesia tatălui - determinând astfel două categorii: atitudinea Oepidiană feminină și complexul Oedip negativ
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
-și urma și a acționa conform propriilor dorințe. Pe durata socializării infantile, basmele îndeplinesc o anumită funcție: băieții și fetele se identifică prin intermediul eroilor și eroinelor pe durata aventurilor. Adesea, nenorocirile prin care protagoniștii trec sunt cauzate de (rău) mama vitregă individioasă pe el sau ea și ea este cea care stopează împlinirea dorințelor. Fetele, în special între vârstele de 3-6 ani, se vor identifica mai ales cu eroina pentru care iubirea prințului va înlocui invidia față de inexitența penisului. Mai mult
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
între vârstele de 3-6 ani, se vor identifica mai ales cu eroina pentru care iubirea prințului va înlocui invidia față de inexitența penisului. Mai mult decât atât, basme precum Cenușăreasa au două figuri materne: nașa o învață pe fată că mama vitregă o iubește, deci pentru a se bucura de ea, trebuie să se supună mamei, nu surorilor vitrege. Poeta americană Sylvia Plath (1932-1963) admite că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al cărei complex Electra a rămas nerezolvat, prin confuzia
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
înlocui invidia față de inexitența penisului. Mai mult decât atât, basme precum Cenușăreasa au două figuri materne: nașa o învață pe fată că mama vitregă o iubește, deci pentru a se bucura de ea, trebuie să se supună mamei, nu surorilor vitrege. Poeta americană Sylvia Plath (1932-1963) admite că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al cărei complex Electra a rămas nerezolvat, prin confuzia dintre tatăl decedat și soțul de care s-a înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
evreică (de origine rusă și poloneză). Tatăl Katerinei Graham a fost un și nașul a doi dintre copiii lui Quincy Jones. Bunicul ei a fost ambasador al ONU. Părinții ei au divorțat când ea avea cinci ani. Are un frate vitreg, Yakov, născut în Tel Aviv, Israel. a fost crescută în religia iudaică, a mamei sale, și a urmat școala ebraică. Ea vorbește limbile: engleză, spaniolă, franceză, ebraică și portugheză. Este o susținătoare a drepturilor homosexualilor.
Katerina Graham () [Corola-website/Science/329659_a_330988]
-
contract cu Paramount Pictures la vârsta de 14 ani. După ce a apărut în câteva filme în care nu s-a remarcat cu nimic, s-a urcat pe scena de teatru, unde l-a impresionat pe tatăl său, pe mama sa vitregă, Mary Pickford, și pe Charlie Chaplin, care l-au încurajat să continue cu actoria. El și-a început cariera în epoca filmului mut. A jucat inițial în roluri secundare într-o serie de filme, în multe dintre aceste filme jucând
Douglas Fairbanks, Jr. () [Corola-website/Science/329821_a_331150]
-
Isabella a fost investită ca moștenitoare a tronului până la nașterea fratelui ei mai mic Juan, Prinț de Asturia, în iunie 1478, înainte ca Isabella să împlinească opt ani. Părinții ei s-au implicat într-un război de succesiune deoarece fratele vitreg mai mare al Isabella, regele Henric, nu a numit un succesor. A urmat o luptă între Isabella de Castilia și nepoata ei Ioana de Castilia cunoscută sub numele de "la Beltraneja", despre care existau zvonuri că ar fi fi fost
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și el în Italia (cca. 1047). Drogo s-a menținut ca aliat apropiat al lui Guaimar și i-a acordat sprijinul împotriva lui Pandulf după reinstalarea celui din urmă în Principatul de Capua. Cu toate acestea
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
de Apulia în august 1051. În primii ani petrecuți în Lavello, el l-a angajat pe tânărul Richard Drengot, care ulterior avea să îl sprijine împotriva papalității. În 1053, Umfredo i-a primit pe fratele său Geoffroi și pe frații vitregi Mauger și Guillaume, la sosirea acestora în Italia. El i-a acordat lui Mauger Capitanata (în provincia Foggia), iar pe Guillaume l-a numit conte "al Principatului". Domnia sa și-a avut începutul într-un context în care persistau neînțelegerile de la
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
în 15 iulie 1085. Micul oraș Fiskardo din Cefalonia își are numele după ducele normand. Boemund nu a continuat să acționeze pentru cucerirea Greciei, revenind în schimb în Italia, pentru a-și disputa succesiunea lui Robert Guiscard cu fratele său vitreg Roger Borsa. Ducatul de Neapole, nominal încă posesiune bizantină, a fost unul dintre ultimele state din Italia de sud care să fie atacat de către normanzi. Ducii de Neapole, încă de când ducele Sergiu al IV-lea făcuse apel la ajutorul lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
roșu, păr bălai, umeri lați, ochi care parcă aruncau flăcări. [...]; în el totul era admirabil de bine proporționat și elegant..." Pământurile erau puține în Apulia acelei vremi, iar Guiscard nu se putea aștepta să primească mare lucru din partea fratelui său vitreg Drogo, aflat atunci la conducere, dat fiind că Umfredo tocmai primise propriul său comitat de Lavello. Guiscard s-a alăturat curând principelui longobard Pandulf al IV-lea de Capua, în contextul neîntreruptelor războaie ale acestuia cu principele Guaimar al IV
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
distingându-se personal, fie că lupta în picioare, fie călare (conform cronicii lui Guglielmo de Apulia). Onorat pentru acțiunea sa de la Civitate, Guiscard a succedat lui Umfredo în poziția de conte de Apulia în 1057, fiind preferat față de fratele său vitreg mai vârstnic Geoffroi. În compania fratelui său mai mic, Roger Bosso, Guiscard a trecut la noi cuceriri în Apulia și Calabria, în vreme ce Richard Drengot a cucerit Principatul de Capua. La puțină vreme după preluarea domniei, probabil în 1058, Guiscard s-
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
a refuzat o căsătorie între Sofia Albertina și Fredrik Vilhelm von Hessenstein deoarece mama lui a fost metresă. În 1795 a avut loc afacerea Lolotte Forssberg, care a provocat o atenție considerabilă. Lolotte Forssberg a fost o servitoare și sora vitregă a Sofiei Albertina. În 1795, Sofia Albertina a găsit o scrisoare anonimă în care se sublinia că Lolotte Forssberg era sora ei secretă. Sofia Albertina a început o investigație și s-a încredințat că are motive să creadă că într-
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
dar și în Germania, unde rudele mamei ei, familia regală prusacă și-a exprimat dezaprobarea asupra a ceea ce ei percepeau ca înșelătorie și pe Sofia Albertina ca victimă. Este posibil ca Lolotte Forssberg să fi fost sora ei însă soră vitregă, fiica nelegitimă a tatălui ei și a unei doamne de onoare. În 1799, Sofia Albertina a declarat că Lolotte Forssberg era sora ei vitregă nelegitimă, și a aranjat o căsătorie cu un curtean, contele Magus Stenbock, și a prezentat-o
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
Sofia Albertina ca victimă. Este posibil ca Lolotte Forssberg să fi fost sora ei însă soră vitregă, fiica nelegitimă a tatălui ei și a unei doamne de onoare. În 1799, Sofia Albertina a declarat că Lolotte Forssberg era sora ei vitregă nelegitimă, și a aranjat o căsătorie cu un curtean, contele Magus Stenbock, și a prezentat-o la curte. Mai târziu s-a sugerat că Lolotte Forssberg a fost copilul nelegitim al Sofiei Albertina însăși, însă Forssberg s-a născut în
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
peninsulă și, având sprijinul fratelui mai mic al lui Guiscard, contele Roger I de Sicilia, Roger Borsa a fost recunoscut ca duce în septembrie. Moștenirea sa longobardă (din partea Sichelgaitei) îl făcea pe Borsa un candidat mai atractiv decât fratele său vitreg, Bohemund, care s-a văzut nevoit să caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea păcii între cei doi frați vitregi în martie 1086, cei doi acționând ca co-guvernatori ai ducatului. La finele verii 1087, Bohemund a reluat războiul însă, având sprijinul unora dintre vasalii lui Borsa. El l-a atacat prin surprindere și l-a înfrânt pe Roger la Fragneto
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
rezista, capitulând. În 1132, Roger i-a trimis pe Robert al II-lea de Capua și Rainulf al II-lea de Alife la Roma pentru o demonstrație de forță în sprijinul lui Anacletus. Pe când aceștia se aflau pe drum, sora vitregă a lui Roger, Matilda, soția lui Rainulf, a fugit la Roger plângându-se de abuzurile soțului. Drept urmare, Roger a anexat comitatul de Avellino, care aparținea fratelui lui Rainulf. Rainulf a solicitat restituirea atât a soției sale, cât și a comitatului
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
lupte cu o revoltă a vărului său, Roger de Andria și să se confrunte cu invazia împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care intervenea în numele soției sale, Constanța de Hauteville, fiică a lui Roger al II-lea și mătușă vitregă a lui Guillaume al II-lea. Constanța și Henric au avut în cele din urmă câștig de cauză, iar regatul a trecut din 1194 sub casa de Hohenstaufen. Prin Constanța, sângele familiei normande Hauteville s-a păstrat prin Frederic I
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
devenit între timp duce de Apulia și Calabria ca Roger al IV-lea, ca un posibil înlocuitor al tatălui său. După asasinarea lui Maio, palatul regal a fost luat cu asalt de către două rude ale lui Guillaume: Simon, fratele său vitreg și fiu ilegitim al lui Roger al II-lea, pe care Guillaume îl deposedase de stăpânirea asupra Principatului de Taranto la începutul domniei sale, și Tancred, conte de Lecce și fiul bastard al fratelui său mai mare, Roger. Regele a fost
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]