3,708 matches
-
sa i-a dăruit o mașină electrică, fabricată în Anglia „care se numea acolo the red bug (gândacul roșu - n.n.). Caroseria era făcută din panouri de lemn, avea două locuri, iar în spate erau acumulatoarele și motorul electric. Avea un volan foarte mare și două pedale pentru acționarea motorului electric, cu două trepte de viteză. Cu mașina asta am început să mă amuz, conducând prin grădină”. (Vezi foto nr. 7.) 5 noiembrie. De la Cotroceni de astă dată, Regina Maria îi scria
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Ford. Eram acolo, îmbrăcat în salopetă, și m-am dus la ea să văd ce vrea... vorbea franțuzește. Mi-a spus că motorul nu merge cum trebuie și atunci i-am propus să facem o probă. M-am urcat la volan și am plecat. Când s-a observat că am dispărut, toată lumea a intrat în panică”. Deplasarea a fost folositoare: Mihai a constatat că se dereglase carburatorul. ANUL 1938 4 ianuarie. La Constanța, Mihai se îmbarcă pe distrugătorul românesc „Regina Maria
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
făcea plăcere să lucreze ca mecanic (auto), bucurându-se totodată de libertatea oferită de acele condiții de activitate. Într-o zi, după ce își terminase munca și se plimba prin atelier, un Ford cu număr franțuzesc se opri lângă el. La volan o fată drăguță, singură, îl privea întrebător, când el o întrebă deodată în franceză cu ce ar putea să o ajute. Ea răspunde că nu funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată și bănui că saboții de frână
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
întrebător, când el o întrebă deodată în franceză cu ce ar putea să o ajute. Ea răspunde că nu funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată și bănui că saboții de frână erau umezi. Sub impulsul momentului, apucă volanul, invită fata la o cursă de încercare și porni. Luînd-o spre nord, în direcția lacului Snagov, reuși să lungească călătoria, oprind adesea mașina sub pretextul că reglează frânele. Mihai scoase la iveală un pachet de țigări, care erau interzise în timpul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
vagon era strict supravegheat de milițianul care avea ordin să-i ducă pe deportați exact pe strada și la numărul care le fusese indicat. Șoferul, când a văzut că transferul de bunuri și persoane s-a încheiat, a urcat la volan și a tras mașina mai în față cu vreo doi metri. A coborât apoi și a închis oblonul din spate. Ascultați aici! zise milițianul. În timpul mersului toată lumea stă jos. Clar? Nu stă nimeni în picioare, nimeni! S-a urcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca și Sanda. Într-o duminică am fost invitații lor la masă. Coffey a venit să ne ia cu mașina. În mâna dreaptă, unde de obicei Își Înșurubează creionul, are acum gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane În jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și Împreunează mâinile, stau În reculegere. Apoi doamna taie mărunt friptura soțului, Îi Înșurubează furculița și Începem prânzul. Facem glume, În amintirea felului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Europa; am străbătut cu ea toate câmpiile și regiunile de munte ale țării; am vândut-o după 10 ani, În 1945. Am Învățat conducerea, plătind unui om de la garaj, jumătate dolar pe oră. Din prima zi am fost așezat la volan, trebuind să conduc chiar pe șosele. Într o zi omul meu a lipsit și mi a fost indicat un tânăr care descărca cărbuni. Aștept un sfert de oră, tânărul vine, ia loc la dreapta mea, aprinde o țigare și pornim
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În definitiv ca să conduci o căruță e nevoie de examen? Un căruțaș care nu cunoaște legea circulației nu e Întrebat de nimeni și poate provoca grave accidente. De altfel, statisticile demonstrează că cele mai multe și mai grave accidente le provoacă așii volanului, sau tinerii prea Încrezători În măiestria lor. Partenerul meu avea oarecum dreptate. Așa cum conduceam eu, chiar În șanț dacă intram, scăpam ușor. Dar spune-mi, continuă, el, cum vă place cursul profesorului G. F. Warren? Dar de unde Îl cunoști, Îl
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce-l luasem din notițele multe ce le aveam, pierdute În timpul războiului. Sănduța, pe drum, e de părere că nu sunt gangsteri. O singura dată a fost de altă părere. Rămasă singură În mașină, am găsit-o ghemuită jos, sub volan. Văzuse un tip ce dădea târcoale mașinii și a crezut că trebuie să fie un gangster. În Ames, mergem direct În campus, la oficiul poștal al Universității, la post Delivery (post restant). Aci ne așteaptă un teanc de ziare și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de la Adamclisi. Trecem prin micile localități Marion (4.150 locuitori), Pulaski (700 locuitori) și poposim În marginea localității Christiansburg cu 2.000 locuitori. E liniște, aerul e curat, se aude murmurul unui izvor. După două zile și o noapte de volan, gust farmecul unei nopți rurale. Mergem spre nord până la New Market și de aici luăm direcția spre est. Washington D.C. La 11 septembrie ora 11 a.m. am intrat În Washington D.C. (District of Columbia). Respir În fine În liniște. De
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Jersey). De cu noapte s-a anunțat prăpăd pentru zilele de 18-19 septembrie, cu ploi torențiale și cu bântuirea unui ciclon. Vasele de pe coastă au fost puse În gardă. Un vânt puternic ne Întâmpină din nord. Trebuie să țin strâns volanul. Cu cât ne apropiem de New York, circulația pe șosele e de necrezut. La 20 km de oraș, o Întretăiere de șosele În fața cărora nu știu pe unde să o iau. Un agent de circulație postat Într-o cabină Înaltă e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în veșnica lor căutare de hrană prin containere, în mașinile aliniate în parcarea blocului (în care putem regăsi inteligențele ce le-au proiectat, muncitorii atenți la asamblarea perfectă a componentelor și bucuria întregii familii la apariția triumfătoare a tatălui la volanul noului autoturism)... Astăzi am avut un moment de exaltare inocentă atunci când, așezat fiind la o banală coadă la Romtelecom, am conștientizat că exist, am reușit să văd frumusețea (normalitatea) întregului spațiu în care mă găseam, cu pereții aceia de un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
compara cu nimic ceea ce am văzut la acest prim contact vizual cu oamenii simpli din India. Las, pentru început, deoparte comentariile referitoare la maniera de circulație rutieră a indienilor: nu există reguli, n-aș avea curaj să urc acolo la volan! Am trecut rapid de la o idee la alta, tocmai pentru a sugera multitudinea de imagini, de senzații și de sentimente contradictorii ce ne bombardau, ne surprindeau. De o parte și de alta a drumului, așezări unde locuiau oameni - pentru că nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ambasadorul Marii Britanii. FĂcuse o metaforă : „Știți cum este cu integrarea asta a României ? E o mașină care ar trebui împinsă de toți ca să treacă peste frontieră. Însă, în realitate, în timp ce unii o împing, alții îi scot roțile, alții îi trag volanul, alții trag de frână, unii fură din ea tot ce pot...“. Și, când a plecat, ne-a trimis câtorva un mic bilet și ne-a zis : „Ești printre cei care au împins din greu la mașină“. V.A. : Dar Europa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cele ce urmează: 19. Stăneștii pe Siret de Jos și de Sus. (Prefectura Rădăuți, plasa Șiretului (Siret), poșta și gara Tereblecea 10 km. Biserica parohială „Sf. Paraschiva", zidită 1898 de parohieni și cu sprijinul protopopului Ioan Gribovici și Dr. Vasile Volan. Casa parohială de cărămidă, sesia 12 ha. Sesia cântărețului 3 ha. Sesia ponomarului l ha. Paroh: Constantin Tomescu, născut 1898, preot în 1923, paroh de la 1926. Cântăreț: Nicolai Macovei, născut 1913, provizor 1931. Școala de 4 clase (Stăneștii de jos
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
revadă pe Ștefan și astfel să se elibereze definitiv de „cercul magic” al amintirii. Ea îi urmează sfatul și îi poate spune lui Ștefan că a fost victima unei iluzii. Dar Ștefan nu poate renunța. Merg spre casă, Ileana la volan, și acum, în ultima clipă, îi dă marea explicație care o biruie pe Ileana, convingând-o că iluziile sunt de fapt realitate. Dar în aceeași clipă are loc catastrofa care taie orice fir și îi unește pe Tristan și Isolda
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sentiment de silă, oroare și neputință. La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul - hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje - ia foc, fără putință de scăpare ; mașini în flăcări, cu șoferul mort la volan, cu ocupanții mașinii calcinați în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună prin fața porții noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii ; trecă- torii fugeau fără țintă, unde să se ducă ? Făcuți fărâme sub ochii noștri, de explozii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unui implant în penis. Datorită combinației toxice dintre diabet și alcoolism în ultimii ani ai vieții, tata devenise impotent. Am lăsat costumele în grija croitorului și am plecat înapoi la Sherman Oaks, în lacrimi, urlând și lovind cu pumnul în volanul Mercedesului în timp ce tăiam neglijent curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese gravidă și că intenționa să păstreze copilul, eu fiind tatăl. Am implorat-o să facă un avort. („Renunță! Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dat de mine la beție pentru un film documentar de la BBC, despre cei treizeci și trei de ani de viață, titlul filmului imitând ultima frază din American Psycho: Ieșirea oprită: Povestea lui Brett Easton Ellis (faima, excesele, degradarea, disfuncțiile, deprimarea, bețiile la volan, incidentul legat de furtul din magazin, arestarea în Washington Square Park, recuperarea, mersul obosit, în relenti, printr-o sală de sport în timp ce Crup de Radiohead răsuna la maxim în fundal). Observând en passant că în multe secvențe apăream „cam șters
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins, dar încă părea îngrijorată (va înceta vreodată?) întrebându-mă: - Și nimic altceva? - Iubito, ascultă, nu m-aș pune nici pe mine însumi în pericol, urcându-mă beat la volan, ca să nu mai vorbim de copiii noștri, bine? Fața i se relaxă și pentru prima oară în dimineața asta zâmbi cu adevărat, fără să joace teatru. Cu spontaneitate, neexersat. Ceea ce mă făcu s-o întreb: - Ce? Ce e? - Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de pe Voltemand Drive, când Sarah se ridică arătând spre construcție și strigă: - Acolo și-a ținut Ashleigh ziua de naștere! Menționarea acelei petreceri din septembrie mi-a provocat o undă de panică, așa că m-am agătat cu toată forța de volan. O dusesem pe Sarah la ziua de naștere a unei fetițe, Ashleigh Wagner, ca o favoare făcută lui Jayne, iar acolo plutea un balon stegosaurus de douăzeci de metri și la intrare era un arc de triumf din păpușele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pini. Mașina ei nu va fi acolo. Vei rătăci prin parcare în căutarea ei, dar n-o vei găsi nicicum (pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca de pe volan. Luna va fi o oglindă care va reflecta tot ce se înalță deasupra, iar mirosul de frunze arse va invada aerul în timp ce vei reflecta asupra zilei care a trecut mult prea rapid. Vei parca în locul ei vacant și te vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de unde a căpătat-o. Îmi puteam imagina expresia sticloasă de pe fața lui Pete după cum a spus asta: Pur și simplu mi-a adus-o. Bun. Am inspirat profund. Ne îndreptam undeva. Relația era un bărbat. - Cum arăta tipul? Țineam strâns volanul în anticiparea răspunsului lui Pete. - Cum arăta? întrebă Pete. Ce curu’ meu? - Era tânăr? Era bătrân? - De ce vrei să știi tot rahatul ăsta? - Pete, nu vreau decât o descriere. Am coborât vocea. Te rog, cred că e important. - Era tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că așa o să te salvezi. I-am îngrămădit pe copii în Range Rover împreună cu Victor, care urma să stea într-un adăpost canin de la subsolul hotelului Four Seasons. Marta și-a lăsat mașina în fața casei și s-a urcat la volan. Această decizie a fost luată după ce polițiștii m-au amenințat că îmi vor pune fiola cu etilotest. Și au insistat să ne escorteze la hotel, unde ne aștepta managerul de noapte. Range Rover-ul și două mașini de poliție s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce fusesem atacat.) Gemând de unul singur, am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]