3,365 matches
-
ajuns la spital în urma unei altercații cu colegul său...” și mi-au trecut prin minte imagini în care colegi mai mari fug de la ore sau fumează în toaleta școlii, motiv pentru care o evit. Conversațiile normale în care folosesc cuvinte vulgare doar pentru a fi „importanți” îmi creează disconfort. Acum realizez că majoritatea colegilor mei de clasă vorbesc la fel. Probabil așa cred ei că ies mai bine în evidență! Nu suport vulgaritatea, violența verbală sau fizică, de aceea încerc pe cât
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
de maniere estompează nivelul de cultură”. Am citat aproximativ, dar este foarte adevărat. Părinții mei cred că eu fac parte dintr-un grup de prieteni culți, manierați și foarte inteligenți. Adevărul este undeva pe la mijloc. Manierați sunt doar pe jumătate, vulgari prin folosirea cuvintelor obscene la fiecare trei-patru fraze, crezând că așa sunt mai interesanți sau mai bărbați, cam 90 la sută, iar de inteligenți, da, sunt inteligenți. Dar, de curând, am realizat că am doar colegi, nu prieteni. Prietenia este
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
scurt, „constatare și estimare făcută de un expert la fața locului“, nicidecum vasta experiență politică a unuia sau altuia, cum le place la foarte mulți politicieni să spună, în frunte cu celebrul piticot, titrat în drept constituțional, numit în română, vulgară & cultă, domnul Boc. LOCAȚIE se leagă, mai degrabă, de plata unei chirii, de plata pentru întârzierea descărcării vagoanelor pe calea ferată, nu de adresa precisă la care poate fi găsit Băsescu, guvernul, un partid politic, sau cineva din anturajul politicienilor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I. Constantinescu: „Mița e construită după tiparele mimusului străvechi: vulgară, violentă, nu fără un anume farmec al comicului grotesc. Ca și alte personaje ale comediilor Mița face parte din categoria păcălitorilor-păcăliți: pitorescul ei nu se explică numai prin descendența mimică a personajului și desigur, în mai mare măsură prin meridionalismul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural, femeie-copil-sacoșe. Fugită de la cămin fără să-și fi băut cafeaua, într-o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat, pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața aceea, mâncând fără să simt gusturi vulgare, a mers. Brusc mi se pare că am descoperit explicația lipsei mele de substanță, privind cu o concentrare dureroasă albul mesei de bucătărie la care scriu doar ocazional - albul întrerupt, de la prima treime a lungimii mesei, de modelul alb-albastru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vedea trecând pe stradă, că ar umbla cu un țigan, dar erau lucruri pe care eu nu le puteam schimba. Așa mă născusem și nu era vina mea. Puteam însă înlocui alte lucruri care o deranjau, ca de exemplu felul vulgar prin care mă exprimam atunci când eram printre prieteni. Aflasem de la ea că nu sunt cu nimic mai grozav dacă înjur mai tot timpul și urlu ca un descreierat. În loc să mă cred cel mai tare, puteam să citesc un pic mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și la Paris zugrăvea exact aceleași lucruri banale, de un pitoresc naiv, pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ții capul sus de tot, tocmai printre stele. Și apoi, deodată, nu mai poți rezista, și observi că în tot timpul ăsta ai mers cu picioarele prin noroi. Și vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind în brațe; mă oprea parcă ceva. Acest ceva se limpezi mai bine odată cu scurgerea timpului. Mai întîi se dusese pe copcă dispoziția. Musafira îmi păru brusc vulgară, lipsită de farmec și feminitate. Știam de altfel că nu reușea niciodată să-mi stârnească reverii erotice. Însă nu de asta era vorba. În orice caz trebuia să mă cotorosese de ea cât mai repede. Adică, nu, de ce mă mint
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asemănarea părea de necrezut. N-am așteptat decât să-mi spună două vorbe ca să mă agăț de brațul lui, ca cea din urmă prostituată. Ce proces s-a petrecut fulgerător în conștiința mea, ca să mă arunc orbește în aventura aceea vulgară? Femeile învinse de viață au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-și distruge ce a mai rămas curat în ele. Nu știu dacă acesta era cazul meu ori dacă faptul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea, apoi ridică din umeri: " Ești ciudată, ma parole!" În clipa aceea, orchestra execută L'invitation à la valse. N-am recunoscut bucata chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi spală sufletul. În clipa aceasta nu mă mai interesează că, în genere, doresc prea mult sau că nu sunt capabil să primesc ceea ce mi se oferă. Îmi ajunge acest nisip cald care-mi dezmorțește trupul. Poate că fericirea e vulgară, te coboară la o condiție animalică. Ei și? Se răresc zgomotele din jur. Cei care mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am nevoie de serviciile ei. Îl zăresc pe Dan C., care a reușit să ajungă la timp, din New York. Merge și el la Chicago. Dan C. a adus ziare românești. Într-unul din ele, mă șochează un articol agramat și vulgar. Trebuie să recunosc că, aici, rareori incultura devine vulgară. De regulă, e manierată. Iar, pentru mulți, reprezintă chiar un avantaj. Îi ajută să nu-și pună decât probleme practice. Cultura te face vulnerabil, îți ia din siguranță, te copleșește cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
C., care a reușit să ajungă la timp, din New York. Merge și el la Chicago. Dan C. a adus ziare românești. Într-unul din ele, mă șochează un articol agramat și vulgar. Trebuie să recunosc că, aici, rareori incultura devine vulgară. De regulă, e manierată. Iar, pentru mulți, reprezintă chiar un avantaj. Îi ajută să nu-și pună decât probleme practice. Cultura te face vulnerabil, îți ia din siguranță, te copleșește cu îndoieli. Extinsă dincolo de aria elitei intelectuale, ea ar produce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai împovărează emoțiile. Cred că o bucată muzicală își are decorul ei (întotdeauna însă în singurătate), și un concert public, o despersonalizează, o abstractizează, o face să-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În lume, măsori fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cealaltă are gura mărită de atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării și ale cerului. Are un nume de familie neobicinuit, inventat parcă anume pentru dânsa. O cheamă Turai! Am primit o vizită de la Balcic, vărul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în vârful lui Jungfrau, un pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar era! Mi se crâncenă carnea când mă gândesc ce descoperiri am făcut în primele noastre întîlniri. Poate dacă aș fi fost la prima cunoaștere, m-aș fi consolat cu gândul că așa sunt oamenii, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă domnul Theodoriu nu s-ar fi priceput să ție distanța. De altfel, el rostise la începutul cunoștinței noastre o sentință care făcuse imposibilă orice familiaritate între noi: "Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau și altele pe care le visasem altădată. La micul restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
obligații". Situația ar deveni profundă într-un roman, când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum ar fi, unde mă duc? Un om cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme, după care, încercă să fugă. Un soldat îl nimeri în fluierele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se uita la televizor la Anne Diamond, care își îndrepta fusta. — Cum ai spus? Nu ne-o mai tragem deloc. Ești mereu abțiguit. În momentele cu încărcătură emoțională excesivă, Carol trecea la limbajul de stradă care îi caracteriza. — Nu fi vulgară, îi răspundea Dan, expectorând fără să vrea, ca și cum ar fi ilustrat categoria actelor interzise. — Mereu ești cu capsa pusă, continuă ea. La un moment dat, ne amețeam, și chiar ne făceam varză, doar ca să fim sociabili. O făceam ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]