5,438 matches
-
te avansez, asta poți, ai, ’tu-ți curu’ mă-tii! Crezi că nu știu ce scoți pe gură? Nu ești În stare nici să citești ce-ai pe hârtie? — Tre’ să-mi schimb ochelarii, toarășu’ colonel! — Când să-ți schimbi ochelarii, dacă zaci pân crâșme, tembelule? Dă-i, bă, odată, drumul! * — ...Am reactivat agentul Emilian, care din cauza funcției de răspundere are deplasări de servici... — Ai reactivat-o pe mă-ta, băi, toarășu’! Nu „din cauza,” ci „pentru că are”! Iar pe agentul Emilian io l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate părțile buimaci, prin ciuperca de sticlă a aeroportului, trebuie că nici după trei ore, de când zăceau În ea, tot nu se prinseseră pe unde se iese, pe unde se intră. Sau se prindeau o dată și pe urmă iar li se Încurcau toate În creierul lor opărit, altminteri ar fi fost la mintea cocoșului, cine altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul stil francez de grădinărie, agasantul rococo a rămas În urmă. —Iartă-mă, dar bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil de ușuratic - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de efect al tiradei. ― Vă spuneam mai devreme, madame, că nimeni n-ar fi cutezat să-l atace pe marele meu prieten. Nici măcar rușii, madame. Vă rog să mă credeți, și cea mai bună dovadă este că acel ucaz a zăcut luni bune încuiat într-un sertar. Rușii aproape că uitaseră de el, dacă nu le-ar fi reîmprospătat memoria cine altul decât adversarul nostru comun, nimeni altul decât același zaraf armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul lui de afaceri, Manuc luase o barcă și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult mort decât viu, trecu și de ultima treaptă. Reveni în cabinet, acolo unde Ledoulx scria de zor un nou raport foarte lung. Cățelul nu-și mai făcea iluzii că acesta i-ar acorda o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căutându-i mereu transparența verde-albastră a ochilor. Manuc oftă, mulțumit că mai era încă în viață. Nu murise. Dar cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția lui, Mariam, n-ar mai fi aranjat florile în glastre... n-ar mai fi cântat... iar transparența ochilor ei ar fi dispărut în hăul durerii. Nu, în nici un caz ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ambe părți, acel afară proxim și nu definitiv, acel loc la aer și lumină și umbră și căldură Înăuntrică, supus agresiunilor, dar nu mortale: oricând pot face pasul Înapoi, la adăpost (cel refuzat lui Rilke, Poetul-Fiu din Pietà: „Acum Îmi zaci, cruciș, În poală, / Acum nu te mai pot naște”). Pe mine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume; nu m-a expulzat, m-a condus de mână. Iar atunci când a plecat, când a reintrat ea, definitiv, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bumerang. Era rănit. Era asasinat. — Au, vai, vai. Bulinele albe și negre de pe sariul ei pluteau alarmant în fața ochilor săi. Oamenii soseau în fugă din toate direcțiile. — Ce s-a-ntâmplat? Ce s-a-ntâmplat? O bucată din urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe marginea drumului ce ducea la piață și să acosteze oamenii care se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și cine știe ce alte provizii, plecau nestânjenite de paguba pe care o produseseră, bucuroase dacă avuseseră succes, sau încă atente la alte posibile victime, dacă se întorceau cu mâna goală. Devenise periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în fraze elegant formulate, unul din talentele sale cele mai de seamă, plan care presupunea revocarea licențelor pentru comercializarea băuturilor alcoolice tuturor magazinelor de profil și restaurantelor și interzicerea alcoolului în Shahkot. Ce plan minunat! Se gândise la el în timp ce zăcea treaz noaptea, incapabil să adoarmă, cu pernele adunate sub el. Ce ar fi putut fi mai bun pentru sănătatea publică? Ar realiza două fapte demne de laudă dintr-o singură lovitură. Era foarte posibil ca mișcarea aceasta să reducă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la compoziția netulburată de frunze și fructe clătinându-se în sus și-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese distrasă de funda de la gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doar o prietenă, pe care o mai ajut din când în când. Chiar nu poți să accepți că asta e tot? Frustrată, Julia a oftat prelung și cu o asemenea forță încât aerul expirat a învolburat paginile revistei Vogue care zăcea pe masa din fața ei. În clipa aia, i-ar fi fost teribil de simplu să dea drumul unui discurs de-o oră, în care să explice faptul că „problema“ ei nu avea nimic de-a face cu încrederea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul euforic care o cuprinsese atunci când a auzit vorbele rostite de „prada“ ei. Pradă care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș fi știut atunci ceea ce știu acum, aș mai fi fost chiar la fel de nerăbdătoare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în sfârșit, adevărul: Bev se înecase cu propria vomă în același apartament din care fusese luată și Susan. Mult mai târziu, Susan a aflat că spiritul de comunitate al oamenilor din zonă fusese atât de dezvoltat încât mama ei a zăcut moartă, în apartament, vreme de șase săptămâni, înainte ca unul dintre vecini să anunțe poliția că se poate ca femeia să fi dispărut. În ciuda unei copilării petrecută între orfelinat și mai multe perechi de părinți adoptivi, Susan se descurcase onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se asupra convorbirii. Dar sunt bine. Sincer. Ai perfectă dreptate. Mai am încă ani întregi la dispoziție să fac un copil. Alison nu se simțea în stare să-i spună Fionei de rezultatul negativ arătat de testul de sarcină care zăcea acum aruncat în coșul de gunoi din baie. —Așa te vreau! Gândește pozitiv! a sfătuit-o Fiona. Nu-ți pierde speranța. Ești încă la început. Ei, dacă ești bine, atunci mă duc să-i pregătesc mâncarea Jessicăi. Ciao. Alison a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la poliție. Nu prea știu. Cei de la spital mi-au spus că s-a primit un apel pentru o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]