7,506 matches
-
în amurg, Se-aud pe vale apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești
VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357515_a_358844]
-
grijă ai avut: Mi-ai desenat perechi din toate, Dar mi-ai pus pândar o Moarte! Și-o umbră Tu mi-ai aruncat: Un petic trist și-ntunecat, Ce mă urmează fără rost- Cu ea mai zgârcit ai fost! Din zare, suflet mi-ai făcut, N-ai mai avut pentru el lut! El e al Tău,mi-l iei la Tine, Când Te superi iar pe mine. Și ce frumos m-ai așezat! Mi-ai pus pămăntul la picioare Tălpile-mi
MONOLOG de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357782_a_359111]
-
Cu sângele zvâcnind și plin de patimi, Cu inima-o flacără nestinsă. Și dac-ai zis că țara nu-i a noastră, Tu te-ai gândit la cei ce or să vină. Din vârf de munte pân’ la marea-albastră, Pe zarea noastră plină de lumină Va înflori, precum o floare-n glastră, Un trunchi vânjos și demn de rădăcină. BALET Se cerne din cerul cel negru, de smoală, Ninsoare bogată și albă ca untul; O plapumă albă-nvelește pământul Și curge
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul, ca păsările libere către toate zările. Un cer cu armonii sonice învelea țara când recitatorii și cântăreții cenaclului „Flacăra” abăteau asupra scenelor impetuoase și grandioase grindini de poeme și melodii. N-a fost niciodată până atunci, și nu se va mai repeta așa un fenomenal spectacol
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
la trupul tău și-am ieșit la drumul mare dar îți spun iubito zău am doar stele-n buzunare Am ieșit la drumul mare am cosit și-un lan de astre dar nu m-am atins de soare nici de zările albastre Am cosit un lan de astre dar îți spun iubito zău astea-s patimile noastre eu poftesc la trupul tău Și-am ieșit la drumul mare ca să-ți fur o sărutare Costel Zăgan,Cezeisme,2008 Referință Bibliografică: ÎNGRĂGOSTIT LA
ÎNGRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357819_a_359148]
-
cuprinde în unde înflăcărate: „Adesea-ți sculptez chipul din lespede de gând -/ C-o daltă făurită din dor și din cuvânt.../ Dar mai ades, în noapte, cu flacăra privirii,/ Îți modelez făptura din purpura privirii.// Iubito, ești departe, sub alte zări trăiești/ Și pe alei străine, tu pasu-ți potrivești/ Cu alte ore, clipe...în triste-amiezi adaști -/ Și te veghează-n noapte străini și sumbri aștri.” (Chipul tău) Însăși iubirea devine un colind, căci sufletul său tresaltă cufundat într-o dulce uitare
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
să-mi cerni.” (Colind de dragoste II) O vreme de poveste desprinsă din veșnicii îi retrezește poetului în simțuri doruri și dorinți nestăpânite. Întreaga sa lume se rezumă la dragostea care-l împlinește și în ochii căreia poate cuprinde întreaga zare albă ca neaua. E un orizont al profunzimii în care își îneacă trăirile: „Zănatice gânduri, precum că nu ești/ Cu mine, iubito, mă scurmă.../ Afară e iarna, e timp de povești -/ Nicicum de privire în urmă.// Căci lumea, iubito, tu
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
în care își îneacă trăirile: „Zănatice gânduri, precum că nu ești/ Cu mine, iubito, mă scurmă.../ Afară e iarna, e timp de povești -/ Nicicum de privire în urmă.// Căci lumea, iubito, tu îmi ești acum,/ În ochii tăi- largă e zarea!/ Privește, din hornuri se-nalță alb fum -/ La fel de alb ca ninsoarea.” (Cu tine) Tristetea e un alt sentiment care frământă adâncurile poetului căzut în însingurarea anotimpului rece. Nicio frunză care să-i trezească fioruri, niciun ecou care să-i mângâie
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
este ca o cuminecătură. „Gaudeamus” - stema noastră e latină - Dor de libertate, sete de lumină. De-aceea românul când grăiește, cântă; Vorba noastră este limpede și sfântă. Câtă tinerețe trebuie să cadă Jertfă permanentă luptelor de stradă? Câți spre altă zare ar urma să plece Când în toiul verii suflă vântul rece? Să învie Țepeș - de necaz ne scape? Să ne ducem viața tot în tulburi ape? Dar să ia aminte și să se mai teamă: Mari „eroi” prin vreme dat
TINEREŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357866_a_359195]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara, anotimpul poeziei și al iubirii... Când primăvara pășește din calendar, purtând în brațele sale parfumul minunat al florilor, razele soarelui o însoțesc în voiajul său și-i dăruiesc raze din ce în ce mai calde.Verdele devine stăpânul zărilor, iar energia îți tresaltă în vene, pentru că, odată cu natura, ieși din hibernare. Se derulează un decor superb, a cărui imensitate nu poate fi exprimată de cuvinte, ci doar de simțuri... Devii mai visător, ochii ți se încarcă cu priviri scânteietoare
PRIMĂVARA, ANOTIMPUL POEZIEI ŞI AL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357869_a_359198]
-
rămână acolo. Rămas singur procuratorul se uită pe câteva documente puse în mare ordine pe masă. Realiză că până la revărsatul zorilor mai era ceva timp, poate două sau trei ceasuri, fiindcă la răsărit nu se zărea nici cea mai mică zare de lumină. Citi plictisit câteva scrisori de la Roma și după un timp în care i se păru că ațipise puțin, i se păru că aude zgomote jos în atrium. Apoi cineva urcă foarte repede pe scări și zgomotul se auzi
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > S-A FĂCUT LUMINĂ... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului S-a făcut lumină... Peste-a noastră lume, s-a făcut lumină Și s-a rupt în zare al tristeții șal, Bucuria curge și pe om alină Hai, veniți cu toții, la al vieții bal! Tot ce-a fost durere, s-a prelins pe ape, S-a spălat de ură și de nenoroc, Lumea cântă azi pe-ale iubirii
S-A FĂCUT LUMINĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357931_a_359260]
-
stingher. Și marea sufletului curge În valuri către-o alta lume Clădită-n doruri și din nume Ce veșnic sufletul i-l smulge. Se țes povesti în jurul lui Din firele de tort uitate, Dar dorul e plecat departe Spre alte zări, mereu haihui. Tot mai departe...mai departe Leonid IACOB Referință Bibliografică: visător / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VISĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357948_a_359277]
-
cerul se întunecă. Atunci, spune poeta în poezia cu același titlu: „Azi îmi plânge Dumnezeu în palmă”. Această stare nu ține însă multă vreme, pentru că: „Niciodată târziul nu-i prea târziu,/ nu, niciodată/ nu ne vom pierde/ unul de altul -/ zarea e liberă/ pentru cei ce-s sortiți/să se-mprejmuie” („Răstălmăcind adormitele-mi zodii”). Uneori, discursul poetic este esențializat într-o respirare de gând, în spirit de haiku: „Trează/ de iubire,/ țin frâiele bolții/ cu inima” („Am pierdut din minte scrisoare
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
auzi Gura noastră cum înjură Dumnezeul Tău Cel Sfânt, Răi ce suntem, plini de ură, Răstigniții de pământ! De mânia care vine Unde oare să m-ascund?! Celui care crede-n Tine Îi spun „prietenii” bolund... ------ Din Poemul meu în zare Pleacă ultimul cocor... Aerul din piept mă doare, Doamne, cum aș vrea să zbor! ---------------------------------------- Nicolae NICOARĂ-HORIA Arad Rusaliile - Pogorârea Duhului Sfânt Duminică, 3 Iunie 2012 Referință Bibliografică: Nicolae NICOARĂ-HORIA - RUSALII (POEME) / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
Toți . . . și grădina,codrul, izvorul, Când pleacă ADE, îi ducem dorul . . . Tora nu latră, Miții oftează, Liniștea rece, încet se așează . Nimeni nu strigă ,,NO-NI” nici ,,DA-DE” Casa-i pustie, când pleac ADE ! . . . Tristă-i natura și plânge zarea, Corul de îngeri, oprind cântarea ! . . . E trist bunicul, pânge bunica, Până se-ntoarce iar nepoțica , Liniștea multă, ne înfioară . Îngeri nu cântă . . . îngeri nu zboară ! . . . Azi ai împlinit un anișor și 6 luni scumpa lui bunicu ! La mulți ani cu
ÎNGERII CÂNTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358295_a_359624]
-
a ta fire, grămădește, cât se poate, Primăvara ca o ZÂNĂ, se întoarce fără veste Și te duce-ncet de mână, LA CĂSUȚA DIN POVESTE. . . Dimineața, îți arată splendid răsărit de soare, Câmpu-ncet din nou respiră, neguri se ridică-n zare, Mugurii, stau să plesnească, ghiocei și toporași, Ies la marginea pădurii. . . mieii, zburdă pe imaș, Iar spre seară, când te-mbată, un miros de aer pur, Stai și-ascultă cum ECOUL, din pădurile din jur, Se revarsă peste sate, c-
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
spectrului ca salt uniform al existenței unei lumi dejucate la hotarul dintre viață și moarte. Palidul este atras de cenușiu și târât în cavouri a căror cripte vor despărți fostul „eu” de lumină, zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate hăituit de neliniști a căror critică rămâne drumul neînțeles. Perpetuumul lucind al ideii țâșnite din obscur, din interiorul căreia crepusculul zvâcnește
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
crepusculară: dorul ochiului să-ți poarte taina păsării în zbor peste sânii mărilor. dimineți ce balansează prinsa-n spații agale frunza ierbii ce visează lumini de cristale. dor din ochii soarelui prins în anii care-i porți, roadele pământului frumusețea zărilor. Referință Bibliografică: De ziua ta / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 543, Anul II, 26 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE ZIUA TA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358357_a_359686]
-
Publicat în: Ediția nr. 543 din 26 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torte în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Referință Bibliografică: Ploile / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN
PLOILE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358360_a_359689]
-
-i pasă codrului de-o creangă în marea trecere, moartea îmi cânte-n talangă la ultima petrecere. sunt umbrele ce se-adună, plecând pe ultima cale, e cerul cu stele, cerul cu lună, cu privirile tale domoale, căderea nopții pe zare ne va găsi îmbrățișați pe veci, pe-aceeași tristă cărare, rătăciți pe-aceleași poteci... sufletul meu va zbura în zare, nu vreau vreo piatră pe piept lăsați-l să curgă-n izvoare, ca Budda cel înțelept. va poposi la țărmuri
CE MĂ-NFIOARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358366_a_359695]
-
se-adună, plecând pe ultima cale, e cerul cu stele, cerul cu lună, cu privirile tale domoale, căderea nopții pe zare ne va găsi îmbrățișați pe veci, pe-aceeași tristă cărare, rătăciți pe-aceleași poteci... sufletul meu va zbura în zare, nu vreau vreo piatră pe piept lăsați-l să curgă-n izvoare, ca Budda cel înțelept. va poposi la țărmuri de ape, la umbra de sălcii în vale, somnul să-mi fie aproape, nimeni nu-mi steie în cale. săpați
CE MĂ-NFIOARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358366_a_359695]