6,137 matches
-
clădire și ceru să-i vorbească imediat. Primi raportul cu toate detaliile nopții precedente, drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se numește Epiharia) care pesemne știe mai multe, plecarea cu o pătură în brațe, iar apoi ore întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
facă drumul de pomană, fiindcă nu există regulă absolută. Eu nu cred că mai rezistă nici până la orele 5 după-amiază. Apoi se întoarse spre soră și-i spuse să trimită după preot. 4 — Crezi în Dumnezeu? Nicu intrase în casa zisă a zugravilor fără să bată la ușă și fără să se mire de mizeria dinăuntru. Nici la el acasă nu era chiar palat, dar, oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care era îmbrăcat, ca vai de lume, fiindcă eu, una, cred că haina face pe om, deși părinții m-au învățat că nu-i așa, să nu judec lumea după haine... M-a derutat și fața lui fără barbă propriu zisă, deși era neras. Părul e lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un simulacru al unei pânze celebre, dar pe Eleonor n-o vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de post ne-a informat că patrula, adică cei doi milițieni au fost văzuți la marginea pădurii din apropierea unei batoze de grâu . De-abia după câteva luni după prinderea ultimului bandit am aflat de ce a tegiversat șoferul Cornel, cu așa zisa reparație; ca să nu intrăm noaptea în pădure și să fim atacați de bandiți. Exprimându-se față de ceilalți șoferi din garaj că ce eram prost să mergem la o moarte șigură... Dacă aș fi știut asta atunci s-ar fi putut
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
viața pe care am dus-o, ferindu-mă astfel de unele greșeli regretabile pe care le-aș fi făcut uneori din neștiință. Cu toată vitregia vremurilor și a unor oameni „negri în cerul gurii”, aproape că nu știu cum am atins vârsta zisă a patriarhilor... Mă bucur că mi-am păstrat verticalitatea coloanei vertebrale, nefăcând compromisuri și păstrând atitudinea de cinste și dreptate, de respect pentru cei din jur și astfel am atins nesperata vârstă de 95 de ani. Când mă întâlnesc cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bucățica noastră de Irlandă de Nord protestantă“. Spune-mi sincer, ai auzit vreodată un protestant din Irlanda de Nord spunând așa ceva? Ai auzit? —Akiva, am venit aici să vorbim despre tatăl meu... Pentru că asta face aici iubitul nostru prim-ministru împreună cu așa-zisul nostru guvern, fie ca Dumnezeu să-i lumineze. Același lucru! Lasă orice palestinian al cărui străbunic se pișa mai demult în oliță la Jaffa să vină aici și să ceară o vilă la Tel Aviv. Și bineînțeles, hai să împărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să ne ia dibăcia mâinii drepte dacă te vom uita pe tine, O, Ierusalime - și, cu toate astea, noi trebuie să-l cedăm! Trebuie să cedăm un oraș acestor arabi care nici măcar nu-l menționează - nici măcar o mențiune - în așa-zisa lor carte sfântă! Roșu la față, se aplecă acum înainte și întinse un deget spre Maggie. Deci da, știu ce îl preocupa pe Shimon Guttman. Sinuciderea poporului evreu. Mă auziți? Autodistrugerea poporului evreu. Asta voia el să prevină. Uri ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva minute. Maggie scutură din cap. Stătuse odată acolo, ultima oară când fusese în Israel. Acum aproape zece ani, dar își amintea: era un loc legendar. O oază pentru jurnaliști, diplomați, așa-ziși negociatori neoficiali, binefăcători de toate felurile și spioni, din câte știa ea. Stăteau în curtea umbroasă, bând ceai de mentă și bârfind ore în șir. Seara, puteai vedea cazându-se noi corespondenți, având încă praful Gazei pe pantofi. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
accelera dobândirea forțelor și opțiunilor individului. Internetul, asemenea computerului înaintea lui, reprezenta capitalismul digital pus la treabă. Aceasta reprezintă rafinarea spiritelor libere și a jocului piețelor libere. Totul devenise mai clar - inovația era acum un motor conducător al schimbărilor. Așa zisul balon de săpun al dot-com-urilor, un triumf al minților înguste care au pierdut din vedere imaginea de ansamblu legată de ceea ce se întâmpla cu adevărat la scară globală era un mic spot luminos pe hartă. Nu balonul era cel important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai bine, aproape relaxată. O femeie care fuma pe stradă nu era privită cu prea mult respect În Istanbul, Însă cui Îi păsa de chestia aia? ridică Zeliha din umeri. Nu purta deja un război Împotriva Întregii societăți? Acestea fiind zise, se Îndreptă spre partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Shushan. Și-a mângâiat pandantivul de argint ce Îl reprezenta pe Sf. Anton, de care nu se despărțea niciodată. Sfântul patron al obiectelor pierdute o ajutase de nenumărate ori În trecut să facă față pierderilor din viașa sa. Acestea fiind zise, bunica Shushan și-a luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate inițialele A.K. atârnau de andrelele. Pentru o clipă s-a așternut tăcerea, iar toată lumea din Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cavalerii Templului, cu siguranță că ei au migrat În acele confrerii de artizani, contopind mitul răzbunării lui Hiram cu acela al răzbunării lui Jacques de Molay. În secolul al XVIII-lea, la Londra existau loji de meșteri zidari propriu-ziși, așa-zisele loji operative, dar treptat, unii gentilomi plictisiți, și după toate astea foarte respectabili, atrași de riturile lor tradiționale, s-au Întrecut să facă parte din ele. Astfel, masoneria operativă, poveste de meșteri zidari adevărați, s-a transformat În masoneria speculativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trei de teroriști. La zece ani după aceea se va descoperi că bombele fuseseră confecționate de oamenii lui. În 1887 răspândește scrisoarea unui anume Ivanov, revoluționar retractant, care dă asigurări că majoritatea teroriștilor sunt evrei, iar În ’90, o așa-zisă „confession par un vieillard ancien révolutionnaire“ În care revoluționarii exilați la Londra sunt acuzați că ar fi agenți britanici. În ’92, un fals text al lui Plehanov În care este acuzată conducerea partidului Narodnaia Volia că a publicat mărturisirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cît și al execuției tehnice, comparativ cu desenele copiilor cu dizabilități psihice care ar trece cu ușurință drept artiști autentici dacă s-ar lua în considerație faptul că “reacțiile artistice” ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
apărut ca un protest împotriva a ceva (ca de altfel multe alte stiluri sau concepte), în cazul de față împotriva naturalismului și al academismului și își propunea să îndepărteze din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa-zisa artă figurativă, a modificat în mod radical modul de ”consumare” al obiectului de artă și a dat un nou sens artei deoarece din acel moment ”produsul” artistic a fost ridicat la un nivel ”superior” prin faptul că el nu mai
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de la o poștă. Cum ați băga un usturoi într-o grămadă de trandafiri. Suntem ținuți ca niște câini. Noi nu muncim, că nu suntem cu altă pedeapsă. Nu beneficiem de nici o întrerupere. Aici ne cred ultimii oameni, fără milă, așa-zișii colegi ai noștri de pe alte mandate. Toți cred că nu avem suflet, dar suntem mai sufletiști decât cei ce ne cred răi. Dacă nu aveam milă, făceam vreo nenorocire și nu ocoleam obstacolele din mandatul ăsta. E multe curse aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și-am intrat pe geam. Este-n cultul... culturile evreiești, fiindcă sunt mai multe, este-o ramură d-asta, unde sunt un fel de evrei care cred în Iisus Hristos. Li se spune „evrei mesianici“. M-am apropiat de așa-zișii evrei mesianici. Să zicem, mai am încă opt ani, să zicem prin absurd, să zicem așa că o să și scap, am unde să merg, am un servici, o muncă. Voi fi ajutorul unui rabin, adică băiatul care face ordine și curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai trăiesc. Motivul s-a dus. Aveam nevoie de paiul ăla de care să m-agăț. Am găsit că ăsta ar fi un pai. Prin ceea ce făcusem pot să demonstrez orice, numai că om nu sunt. Situat undeva pe așa-zisa scară a evoluției pe..., nu pe ultima treaptă, dar jos de tot, de tot, de tot, și de-abia îndrăznesc să-ntind mâna spre oameni, spre ceilalți. Ceea ce-am făcut eu, nu i-am tranșat, nu i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dată când trecea pe lângă noi, ce să vă spun? Era o situație foarte gravă. Când aveam 11 ani, antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul, mi-am abandonat Mama, fratele și sora, iar pe așa zisul tată, nu-l mai puteam suporta. Iată cum am ajuns pe străzi, eram liber, bucureștiul era pentru mine mai primitor ca oricând, iar eu eram dispus să învăț orice, mai ales „SĂ TRĂIESC“. ...apoi, vedeți cât de frumos am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cea politică, dublată însă de dorința înființării unui partid al artiștilor și, în fine, despre dorința novatorilor unguri de a iniția în Transilvania acțiuni avangardiste cu sprijinul Contimporanului: „De un an am organizat la Budapesta o grupare de artă nouă, zisă Uj Fold (Pămîntul nou), cu care am întreprins o acțiune artistică întinsă. Cu serate literare am cucerit adevărate succese. La poesie de 5 continents a fost una. S’a citit din poesia franceză de la Rimbaud la Eluard, din Maia Kovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
occidentale (admirat de poetul indian Tagore): „Gruparea Zenit din Belgrad în frunte cu Lubomir Mitzici a înmînat lui Tagore o scrisoare din partea Europei june în care îl invită să lupte în propria țară alături de Mahatma Gandhi în loc să admire «putregaiul așa-zisei civilizații» democratice. Îi spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și mai artiști decît limonetăria și zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pildă - de a infuza tinerețe unui „tradiționalism sclerozat” ducînd, în opinia autorului, la un „dezechilibru anarhic” prin „supraspiritualizare”. Cît despre lipsa unei tradiții culturale puternic instituționalizate, aceasta pare a fi fost, dimpotrivă, un factor inhibitor al „tendințelor anarhice”. Acestea fiind zise, ne putem întreba care este „tradiția internă” apărată de Const. I. Emilian. „Rezistența structurii psihice a poporului român”? „Cumințenia” populară? Greu de spus... Fără a zăbovi asupra capitolului dedicat „moderaților” (care nu interesează direct abordarea de față), mă voi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să plec și să mă-nchin la mormântul lui Colombano, care mi-a devenit adevăratul tată în cer. Îți este de-ajuns acest episod din istoria vieții mele, ca să pricepi că nicio ființă nu este în întregime rea. Astea fiind zise, văzând în tine, ca și în Andras, râvna neadormită de a smulge secretul forțelor care guvernează universul, vreau să-ți spun câteva lucruri pe care n-o să le-nțelegi întru totul, dar care vor putea să te pună-n gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găsit cufărul maroniu, lăcuit și protejat cu un lacăt auriu. L-am deschis încet și am găsit ceea ce eu credeam că e o carte. Am deschis-o cu emoție și curiozitate și am fost foarte surprinsă să descopăr ca așa zisa carte era de fapt un album. L-am răsfoit filă de filă încercând și parcă reconstituiam copilăria și adolescența bunicii. Dintre toate pozele una mi-a atras atenția în mod special. Era o fotografie foarte veche, îngălbenită de timp, făcută
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]