30,538 matches
-
În secolul al VIII-lea, limba germanică uzuală a Scandinaviei, proto-nordica, a suferit unele schimbări, transformându-se în nordica veche. Această limbă a trecut și ea prin diverse schimbări, care însă nu s-au distribuit uniform în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Varșovia la data de 11 Noiembrie punând bazele a ceea ce a devenit ulterior "A doua Republică Poloneză", cu capitala în Varșovia. În cursul războiului bolșevico-polonez din 1920, marea bătălie pentru Varșovia a avut loc la periferia orașului ce a fost apărat cu succes, Armata Roșie fiind învinsă. Polonia a oprit de una singură atacul principal al Armatei Roșii și a învins ideea "exportului revoluției". Mai mult de 8 din 10 clădiri erau distruse, în Varșovia, la finalul celui de al doilea
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri”, (în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici atacurile pecenegilor, cumanilor și tătarilor în secolele XI-XIII. Românii sunt menționați alături de pecenegi într-un
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român. S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
supusă armatei maghiare, dar nucleul de rezistență s-a menținut în Apuseni, armata lui Iancu purtând victorii la Abrud și Mărișel.S-a încercat stabilirea unor contacte dintre tabăra susținătorilor lui Lajos Kossuth și cea ardeleană, condus de Avram Iancu , apărând un Proiect de pacificare. La 16/28 iulie 1849, s-a votat Legea Naționalităților, care acorda drepturi românilor. În august 1849, lângă Arad, armata maghiară a capitulat. Austriecii le-au cerut legiunilor române să depună armele. Revoluția luase sfârșit. După
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
figurat ca "puteri victorioase": SUA, URSS, Anglia și China, deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților, dintre care opt state europene. Puterile Axei au fost constituite, la început, din Germania, Italia și Japonia, care, angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940, au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop, ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
apoi evacuate în grabă. La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta, prin desantarea (cu ajutorul planoarelor) a vânătorilor de munte și a parașutiștilor ("Fallschirmjäger") germani. Au fost folosite, în această operațiune, 539 de aeronave de transport. Insula Creta era apărată de aproximativ 43.000 de greci, australieni, neozeelandezi și britanici, nu toți fiind echipați corespunzător. Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri. Atacul a reușit numai pe unul dintre ele, care a fost cucerit, ceea ce le-a permis germanilor să
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
6.000 de tancuri), a fost lansată în 22 iunie, distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350.000 de prizonieri. După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic, Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul. Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda, judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară. (Vezi Războiul din Laponia). Judecarea responsabililor politici a fost rău
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate, de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia. Victoria decisivă a Armatei I canadiană care, în Bătălia de la Scheldt, a cucerit și, mai apoi, apărat cu succes portul Antwerp - Anvers, a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944. România a cerut armistițiul în august, urmată de Bulgaria, în septembrie. Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
două blocuri - de est și de vest - reprezentate de Pactul de la Varșovia și, respectiv, de NATO. Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație, zonele americană, franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest, iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană (Germania Răsăriteană). Austria a fost din nou separată de Germania și a fost, de asemenea, împărțită în patru zone de ocupație, care, în cele din urmă, s-au reunit în statul modern Austria. Coreea a fost divizată
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Tetina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai usor de apărat. Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400-1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov), incepand cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La recensământul din acel an au fost
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
pentru prietena ei. Ca dovadă, Grete Bloch, solidarizată acum cu victima infidelității, prezintă scrisorile primite de la Kafka. Pasajele unde numele Felicei este menționat și unde scriitorul își exprimă scepticismul cu privire la oficializarea nunții sunt subliniate cu roșu. Kafka nu se poate apăra. Prima logodnă este compromisă. Cu toate acestea, Felice și Kafka continuă să mențină legătura. Scrisorile lui devin mai distante și mai puțin frecvente, dar în iulie 1917, cei doi se logodesc pentru a doua oară. Călătoresc împreună prin Ungaria și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
arta, condiția artistului, relația acestuia cu publicul și tema autoperfecționării care devine obsesie și nevroză. Ultima povestire a scriitorului este considerată "Vizuina" ("Der Bau"), o lucrare neterminată despre un animal nespecificat care își construiește ample galerii subterane pentru a se apăra de un prădător ce îi domină imaginația. În timpul unei vacanțe din iulie 1923 la Graal-Müritz, pe coasta Mării Baltice, Kafka o cunoaște pe Dora Diamant (idiș: "Dymant"), o educatoare de douăzeci și cinci de ani, crescută într-o familie de evrei polonezi în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a fost arestat la Craiova, fiind acuzat de defăimare și incitare la rebeliune împotriva Partidului Conservator și a prim ministrului Lascăr Catargiu, fiind închis pentru trei luni, la închisoarea Văcărești din București, dar a fost eliberat în urma campaniei liberale, fiind apărat de către celebrul avocat liberal Nicolae Fleva, cu care a împărțit celula. Macedonski a apărut în fața Curții de Jurați a Tribunalului Ilfov la data de 7 iunie și a fost pus în libertate, iar populația din București a ieșit pe străzi
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
oastei maghiare. Era obligat să acorde sfaturi regelui, să-l informeze de pericolele externe, să plătească dări, să depună omagiul personal și obediență (din secolul al XV-lea, se duceau delegații să depună omagiul în locul domnitorului). Regele trebuia să-și apere vasalul, sub forma unei intervenții militare, fie diplomatice, să-i asigure garda personală permanentă. Se încheiau alianțe antiotomane în anumite forme, de vasaliate. Dacă domnitorii nu recunoșteau suzeranitatea regilor maghiari erau catalogați ca necredincioși, trădători și răzvrătitori, erau acuzați de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
-și schimbe suzeranul. Supușii moldoveni nu aveau drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea nu era reflectată în titulatură, iar drapelul Moldovei se află între însemnele heraldice ale regilor polonezi. Suzeranul polonez trebuia de asemenea să-și apere vasalul politic și militar. Din perspectiva otomanilor, Țările Române erau țări prietene. Condiția era plata unui tribut în funcție de valoarea estimativă a teritoriului țării (Moldova plătea un tribut mai mic decât Țară Românească, și ambele plăteau mai puțin decât alte state
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
ajutor în bătăliile purtate împotriva Cavalerilor Teutoni, în Bătălia de la Grunwald (1410) și în Bătălia de la Marienburg (1410), ambele bătălii fiind câștigate de polonezi. Când Mircea cel Bătrân a murit, în 1418, Alexandru a trebuit să înfrunte primejdia otomană. A apărat cu succes cetățile Cetatea Chilia Nouă și Cetatea Albă. A murit la 1 ianuarie 1432 după ce s-a îmbolnăvit în timpul luptelor dintre Polonia și Ungaria. În 1448, Ioan de Hunedoara l-a înscăunat pe Bogdan al II-lea, devenind suzeranul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
acopereau partea de sus a corpului, conform cronicarului Antonie Verancsic. Ștefan a adăugat de asemenea o nouă armă-artileria. Conform cronicarului polonez Jan Dlugosz, domnitorul nu chema la arme numai boierii și slujitorii, ci și țăranii, învățându-i cum să-și apere țara. Ștefan a amenajat fortificațiile Moldovei, a modernizat cetățile existente, a ridicat încă un zid exterior, așezat la depărtare de vechea cetate încât să o scoată de sub bătaia artileriei. În față zidului a dispus săparea șanțurilor largi și adânci, cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a început confruntarea decisivă. După lupte grele, în care mulți dregători și curteni ai lui Ștefan au fost uciși, armata a fost biruită de otomani. Mehmed s-a îndreptat spre cetatea Sucevei. Deși orașul a fost incendiat, cetatea a rezistat, apărată cu vitejie. Oastea transilvăneană ce se îndrepta spre Moldova l-a obligat pe sultan să își schimbe planurile și să dea semnalul retragerii în august. Din urmă, oastea lui Ștefan l-a alungat pe Laiota Basarab din Țară Românească și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Breslele aveau funcții economice prin organizarea producției de mărfuri și prin îndepărtarea concurenței; prin sprijinul membrilor aflați în dificultate economca sau familiilor lor; fiecare breaslă întreținea un altar într-o biserica și avea un sfânt protector și trebuiau să se apere și să fortifice un sector al orașului. Din secolul XVI au apărut uniunile de bresle în orașe, determinând unificarea parțială a legislației breslelor. Calfele erau organizate pe asociații-"frății", carea avea rolul de a le proteja interesele față de meșteri. Protestul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
era aleasă prin tragere la sorți. Într-o zi, destinul a decis să fie jertfita o prințesă. Chiar dacă tatăl ei a protestat, fata a fost adusă în fața balaurului, insă chiar atunci și-a făcut apariția Sf. Gheorghe. Acesta s-a apărat cu semnul crucii, a înfruntat și a ucis lighioana, salvând-o astfel de la moarte. Uimiți de această faptă, locuitorii din Silene au parazit credință lor păgâna și s-au convertit la creștinism. În povestirile romantice din Evul Mediu, sulița cu
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, apoi Vlad Țepeș a ajuns aici în 1462 în timpul campanilor sale împotriva Imperiului Otoman, dar în 1484 ajunge teritoriu turcesc, otomanii construind aici un fort pentru a apăra granița de nord. A fost arsă de câteva ori în secolul XVII, în timpul Războiului Ruso-Turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare. După Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman, face parte din noul stat românesc. Nu cunoaștem
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
ale mai vechilor centre de putere. O dată cu întărirea forței sale economice și a șporului demografic susținut, Bistrița devine un oraș liber regal care beneficia de toate drepturile și obligațiile conferite de acest statut, între care și acela de a se apăra prin ziduri și de a întreține o armată proprie. Bistriței îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
orașului unde negustorii și meșteșugarii își vindeau produsele. Între străzile largi care porneau din Piața Centrală și zidurile cetății au fost trasate scurtături, străzi înguste, pietonale care parcurg orașul pe direcția nord-sud - ele aveau numele turnurilor sau a breslelor care apărau orașul dar azi se numesc simplu „pasaje”. Centru istoric al Bistriței păstrează 22 de pasaje, cel mai mare număr de pasaje între burgurile Transilvaniei. Orașul Bistrița păstrează azi 54 de monumente de arhitectură, situri arheologice și monumente sculpturale de interes
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
din Afganistan. Politica Națională de Apărare a Lituaniei are drept scop garantarea păstrării independenței și suveranității statului, a integrității teritoriului său, apelor teritoriale, spațiului aerian și ordinii constituționale. În momentul de față principalele obiective strategice sunt acela de a-și apăra interesele țării și acela de a menține forțe armate care ar fi gata să contribuie, să coopereze și să participe cu alte forțe armate ale NATO și statele membre ale Uniunii Europene, precum și acela de a-și crește capacitatea de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]