29,295 matches
-
depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oameni care nu iau în seamă omul de lângă ei, sau chiar îl disprețuiesc, disprețul, socotind ei că-i ridică și mai sus pe treptele vieții, că-i fac și mai impunători! Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, poartă în sine dorul de veșnicie, caută desăvârșirea, absolutul, simte că este legat de ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
În articol este scris: „Se pare că oamenii bine pregătiți profesional și muncitori, competențele, deveneau ținta de atac prin sancționări, penalizări și teroare continuă, până când erau duși la tăcere totală. (Inginerul Titi Moise)”. Suferințe de o viață, suferințe care ucid dorul de a mai trăi, suferințe care distrug și trupul și sufletul, (prin cine? De ce?) nu sunt luate în seamă decât ca o simplă exemplificare. Tristă situație. . . Într-un astfel de caz, moartea victimei este singura rezolvare a problemei. Omul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sub soare”; acest „ceva nou” nu-l privea decât pe regele universului, și nu pe regele Ierusalimului pământesc. Când am ajuns la Viena, am fost întrebată ce era important pentru mine și am fost surprinsă să mă aud răspunzând: înțelepciunea, dorul după iubire și compasiunea pentru cei năpăstuiți, în care includeam toate ființele din toate regnurile. Lucru valabil până la ora la care scriu. Că n-am pus iubirea în primul rând, asta însemna că din prima mea pasiune se pare că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
1974 (A zecea zi de la despărțirea noastră) GAVRÉA, mon cœur, am primit scrisoarea ta ieri dimineață și mi-a încălzit inima. În afară de zece cuvinte care mi-au scăpat, cred că am înțeles totul, esențialul scrisorii. Și eu sunt bolnav de dor de tine. Cu toată durerea mea, mi-am expus bietul meu corp alb la plajă și am primit atâta soare în ultimele trei zile, încât am aerul unei bune fripturi de porc. Senzația cea mai agreabilă a fost contactul cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui căldură la moartea lui René, cum m-a îmbrățișat, trimițându-mi apoi atâtea semne de prietenie. Se scrie că nu l-a întâlnit pe tatăl lui decât la vârsta de 33 de ani. Marea lui credință a crescut în dorul după tatăl său? Mă gândesc la propriul meu tată, a cărui moarte mi-a lăsat în suflet o nostalgie dureroasă, compensată numai cu iubirea pentru Domnul. Bo Setterlind a avut revelația lui Dumnezeu la șase ani, ca o realitate aparte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care m-a ajutat, încurajat și inspirat în toate momentele grele ale ultimilor ani petrecuți în România. Amintirea lui veșnică nu se va stinge cât timp eu voi fi în viață. Scrisorile pe care le recitesc când mi se face dor de el îmi dau aceleași sentimente puternice ca și scrisorile lui René. Cu Andrei (Bart), vorbind de prietenul meu dispărut. Apoi, el îmi povestește istoria actriței Nelly Feifer, care a simulat nebunia ca să rămână în Suedia până când a devenit cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
violență. Aceste oglinzi de cristal ale dulapului suedez (dăruit lui René de doamna Hulten, prima femeie șef de bancă în Suedia) le păstrez cu o atenție specială - ele sunt locul în care eu m-aș putea întâlni cu el când dorul de el mă va strânge de gât. Acolo, în apa argintului e un spațiu, dimensiune infinită din care morții iubiți au curajul să apară, fără a trece peste regulile severe ale zonelor interzise. Așa că mă oglindesc în ele închipuindu-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde se adună bătrânii care au dus o viață normală și n-au fost desfigurați de umilință. Se aprind și se binecuvântează lumânările de sabat, vinul și pâinea, se cântă lui Adonai, și simt dorul pentru ceva necunoscut, dar extrem de familiar venind din hăul anilor despre care nu știu nimic. Este sigur că am trăit multe vieți, și luciri din ele apar câteodată ca să-mi amintească cât de străvechi e sufletul meu. Alte vise care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tatăl meu, dacă înțelegi ce vreau să spun. Ești mereu tatăl cuiva, fiul cuiva. Astfel vreau să știi că te iubesc și că eu cred din toată inima că vom fi fericiți împreună; pentru că ne merităm și merităm asta! Cu dor și drag, René. 17 octombrie 1974 Mon amour, păcat că timpul memoriilor și al confesiunilor a trecut, pentru că aș vrea să spun ca Jean-Jacques Rousseau: „Eu, de asemenea, vreau să mă arăt semenilor mei ca om în tot adevărul naturii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a poseda vreo ființă, nimic mai străin iubirii decât „iubirea din putere”, legată în lanțuri de corpuri, pe când iubirea de cunoaștere transcende obiectul iubirii, țintind cu săgeata sa apollinică adevărul niciodată dat oamenilor, dar totuși semănat ca impuls vital (ca dor de cunoaștere, pur și simplu) în întreaga ființă psihofizică și spirituală. Nu degeaba în limba ebraică „Abraham a cunoscut-o pe Sara” înseamnă a iubit-o, în toată plinătatea verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
visul meu, își cere scuze pentru întârziere și remarcă limba și comunicarea nouă, impresionantul stil poetic etc. În Belgia, țara iubitului meu René, țara în care am fost de atâtea ori fericită la Lionel acasă, Lionel de care mi-e dor tot timpul, un anume Dutroux, cetățean „respectabil”, în complicitate cu soția sa, la fel de „respectabilă”, au kidnapat două fetițe, prostituându-le, omorându-le și apoi îngropându-le în pivnița casei în care el și cu copiii lui trăiau bine-mersi. A recunoscut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot luciul lumii care ți se dă la un moment dat (sau îl câștigi), ca să constați puțin mai târziu, cu stupoare, cât de nefolositor este acest luciu al lumii pentru angoasele tale puternice? Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început cu agresivitate. Dar oamenii au fețe triste, deși posedă mult, fețe de alienați care au ghicit deodată că totul în jurul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era supusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mergeam să ne reîntrupăm Țara. Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină de grâne, plină de dor și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unde erau sate românești! Așa-i războiul. De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu se așteptau la un război prin surprindere. Trebuia să trecem pentru cercetare. Comandantul grupei era sublocotenentul în rezervă Sfetcu Ion, basarabean din orașul Reni, județul Ismail. De dorul pe care îl avea dorea să pășească primul pe pământul basarabean. Am trecut, grupă de cercetași, pe la ora 11, cu barca. Nici o rezistență. Înaintăm. În fața noastră satele Cotu Morii și Obileni. O pocnitură de armă și un caporal, Vâjâială, cade
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe care nemții (era o garnizoană de-a lor acolo) le aruncau. Oricum, între altele, acumulatoarele germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin sat. Poate, în felul lor, le era dor de propriile sate. La 1 august 1944, primind ordin de mobilizare, m-am prezentat la Regimentul 25 infanterie la Piatra, în județul Teleorman de unde am fost repartizat la Compania a 3-a sanitară cu sediul în Alexandria, mai exact în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noaptea să câștige un ban în plus pentru el și familia sa. Își adusese fetița, care avea aceeași vârstă cu fiul meu (nu avea cu cine să o lase) și care mergea cu mine peste tot. Prezența ei îmi alina dorul de copilul meu, lângă care nu aveam aproape deloc timp să stau. Noaptea o luam la mine la bloc, unde îi dădeam să mănânce și dormea cu mine. Fusese o zi fierbinte de august. Odată cu venirea serii, cerul s-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dată când mă privea, în colțul buzelor subțiri îi încolțea un zâmbet ironic ce părea a spune „Dacă nu eram eu băiat bun, nu mai erai tu astăzi în fruntea comunei, mititico! Nu dau doi bani pe tine”. Îmi era dor de dumneavoastră. Cum a fost la București? Ați luat cu bine examenele? m-a întrebat doar pentru a fi amabil. Examenele mele luate sau picate erau ultimul lucru care l-ar fi interesat pe secretarul primăriei. Sunt bine, mulțumesc. Ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mine și oamenii din acea comună s-a deschis un abis. Erau distanți, iar politețea lor era rece. Hoinărind pe drumurile comunei și privind satele aruncate pe dealuri, locuri de care nu mă lega nimic, nici amintiri, nici nostalgii, nici doruri, îmi încolțea fără voie, în minte aceeași întrebare: „Ce caut aici, pe aceste meleaguri?”. Nu aveam prieteni. Câteodată, când Mișu era în vacanță și stătea în oraș, iar soțul nu venea nici la sfârșitul săptămânii, mă simțeam singură și aș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]