29,239 matches
-
de rătăcire psihică am avut? Nu, nu e cu putință "Schimb" pe "Vectorul Cristoiu", fiindcă acolo-i CNN-ul nostru, acolo se monitorizează de câte ori bate toaca în cer, dar mă lovește și el ( vectorul) nemilos; Mona Nicolici, semiserafică, îmi ( su)râde în nas; Horia Alexandrescu, la "Cafeneaua politică", tocmai își depășește invitații cu o atotștiitoare lungime de barcă ( Patzaichin nu e printre ei); Florin Piersic vorbește de 32 de minute în fața unui invitat care, inspirat, a luat cu sine o revistă
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
vreo cameră igrasioasă, poate chiar cu ploșnițe ( Pfui Doamne apără-ne pe toți), ici-colo câte-un contuleț, dar mult sub limita prevăzută de lege, ici-colo câte-un caniș, câte-un apartament prin cartiere rău famate... Ce mai, pauperitate jale Ne râd și cu... Râde toată lumea de sărăcia asta lucie. Da, merit eșafodul, fiindcă i-am crezut pe demnitarii noștri bogați, iar ei sunt vai de mama lor. Drept care, am lăsat Tv-urile și, în disperare de cauză, am cerut ajutor de la prietenul
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
poate chiar cu ploșnițe ( Pfui Doamne apără-ne pe toți), ici-colo câte-un contuleț, dar mult sub limita prevăzută de lege, ici-colo câte-un caniș, câte-un apartament prin cartiere rău famate... Ce mai, pauperitate jale Ne râd și cu... Râde toată lumea de sărăcia asta lucie. Da, merit eșafodul, fiindcă i-am crezut pe demnitarii noștri bogați, iar ei sunt vai de mama lor. Drept care, am lăsat Tv-urile și, în disperare de cauză, am cerut ajutor de la prietenul meu, psihologul Haralampy
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
de față. - Vorba vine, spuse dl. V. În materie de secret, întreabă femeile, ele cunosc cel mai bine valoarea unui secret. De-aia îl țin atît de puțin... - Așadar, moartea e un secret, se mirară cu toții. - Perfect,... parol! făcut V. rîzînd nu se știe de ce.
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
momente văzînd clar pînă și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
pînă și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
grijă să anime atmosfera și cînd are doar un "corp textual": "Am bîntuit cu Sergiu (Paul Daian) prin cazinouri. Eu nu joc, dar mă uit la el în timp ce îmi torn nenumărate pahare de whisky pe gît. Face un circ indescriptibil, rîd pînă și chinezii care pierd geamantane pline (cu bani?) pe la alte mese. Uneori, cînd cîștigă (te miri ce), face atîta tărăboi de parcă în clipa următoare va cumpăra cazinoul - cu bordel cu tot." Un diarist și un boem, în același timp
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
folosit chiar în situații oficiale: "Să știți că eu am crezut că limba noastră nu mai există"; "Și asta-i așa de interesant, că vorbește unu' care-i în funcție și vorbește în dialectu' tău. Foarte interesant. Tot m-am rîs, că eu așa ceva n-am mai văzut p-aici" (p. 327). Mărturiile orale cuprinse în aceste volume devin, astfel, și puncte de pornire pentru alcătuirea unei istorii (narative, dinamice și concrete) a contactelor și a diversității lingvistice.
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
mai valoros dar posibil pe care ți-l poate face soarta". Altfel, e destulă tristețe aici; așa: "Umor, cimitir al bunăstării mele! Gropar al ascensiunii sociale, ciclu al desăvîrșirii profesionale, sabotor al tihnei familiale! Te blestem!... Da' lasă-mă să rîd în continuare, vorba unei eroine din Molière)". Jurnal (de) ludic e cartea unui intelectual de o mare finețe care (își) rîde ludica boemă în triste vremuri de tranziție. Bogdan Ulmu, Jurnal (de) ludic, Editura "Bolta Rece", Iași, 2000.
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
mele! Gropar al ascensiunii sociale, ciclu al desăvîrșirii profesionale, sabotor al tihnei familiale! Te blestem!... Da' lasă-mă să rîd în continuare, vorba unei eroine din Molière)". Jurnal (de) ludic e cartea unui intelectual de o mare finețe care (își) rîde ludica boemă în triste vremuri de tranziție. Bogdan Ulmu, Jurnal (de) ludic, Editura "Bolta Rece", Iași, 2000.
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
corsar. în vremea noastră este confundabil cu un om de afaceri din America de Sud, dar și cu un pictor excentric. Când se angajează într-o discuție, vocea lui gravă îi reduce la tăcere pe cei din jur. Când începe însă să râdă - din toată inima, arătându-și dinții albi și sănătoși -, întreaga asistență se dezinhibă și se molipsește de pofta lui de viață. Cronicile de artă plastică pe care le publică săptămânal în România literară sunt construite solid, ca niște studii. Eșafodajul
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
distreze. De aceea a dat 24.500 de lei pe revista lu'Dinescu, PLAI CU BOI, anuununumăruunu Și nu i-a părut rău, fiindcă a citit toate cele 96 de pagini (pe unele mai repede, că erau poze) și a rîs destul. A așteptat să treacă efectul endorfinelor și cînd gura i-a revenit în poziția obișnuită, nu chiar pungă, dar cu distanțe între comisuri și urechi, a considerat că poate da expresie impresiilor. Sintetic: Plaiu'lu'Dinescu e ca la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
se cânta pe atunci ironic în Occident... Pe urmă, această ființă uzată, care trăise atâția ani de foamete acută, vrea să mă învețe pe mine, mai ales, care nu știam, rusește. De ex. când îi arăt, mutește, cheia camerii, ea râde fericită din cauza darului nostru princiar, exclamând veselă: Niet, niet, pa ruski! adică să-i spun numărul camerii pe rusește; și nu mă lasă până când nu spun și cifra și cluci... E felul ei de a mă răsplăti, de a se
Pa ruski by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13090_a_14415]
-
o guașă unui galerist care nu mai trăiește. Sunt deja 25 de ani de atunci. M-a dus Chiropol la el, nu știu dacă-l cunoașteți. I-am arătat mapa... “Da, sigur, foarte interesante dar ce să fac cu ele?” (rîde) Cu câteva zile înainte, vreo 5, fusesem la altă galerie și când i-am arătat ce făceam patronului s-a dus în altă încăpere și a venit cu un CEC. Mi-a oprit două lucrări contra 600 de franci. Două
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
spuneam, m-am dus la ăstălalt pentru că mă tot chema și nu voiam să par îngâmfat. “Dar eu ce să fac cu ele?” - îmi spune. Dacă-i dădusem ăluilalt nu mă las până nu-i dau și ăstuia, îmi ziceam. (rîde). “Eu le vând foarte ieftin! Cu cât? 130 bucata”. A luat imediat trei. De atunci, timp de 30 de ani, mi-a rămas client. În fiecare săptămână mă duceam să-i arăt fie o acuarelă, fie o guașă... Încă nu
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
e o dezordine imposibilă. Trebuie să fac ceva! Repet... și de atunci mi-a rămas client (galeristul). El a vândut mai departe prin Paris și eu am ajuns oarecum cunoscut datorită lui. R.G. - Sunteți conștient de valoarea dumneavoastră. A.C. - Hm!? (rîde). Ei uite că ei s-au convins mai repede decât mine. R.G. - Deci dvs. nu sunteți convins de valoarea lucrărilor pe care le faceți? A.C. - Nu. Nici la București, nici aici. L-am întrebat odată pe unul: “Îți dai seama
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
Si trebuie să aveți și momente de satisfacție. A.C. - Am avut foarte multe satisfacții. La Paris chiar mai multe decât la București. Acolo n-am avut. R.G. - Nu vă înșelați? A.C. - Nu. Partidul (comunist) hotăra dacă avem talent sau nu. (rîde) R.G. - V-a agresat acest partid? A.C. - Eu am conlucrat cu ei, cu comuniștii. R.G. - În ce sens? A.C. - Pentru binele poporului. R.G. - Exagerați. A.C. - Ba nu. R.G. Dar au fost îngrozitori! A.C. - Aici, în Franța, sunt. Aici e un
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
bine decât aici. A.C. (oftează adânc) - Păi, să vin în România? Aș dori foarte mult și n-am forță. Aici... R.G. - Aici sunteți un venetic... A.C. - Știu, nu mă suportă francezii. R.G. - Mereu ați fost negativist. A.C. - Nu, nu, nu... (rîde și bea o gură de vin). Cine-i șefa de la Muzeul de Artă? Cum o cheamă? Uit tot timpul. R.G. - Roxana Teodorescu. A.C. - Așa! Acum vreo 10-20 de ani a zis: “Gata, mă are și-mi face o expoziție.” După
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
tot timpul. R.G. - Roxana Teodorescu. A.C. - Așa! Acum vreo 10-20 de ani a zis: “Gata, mă are și-mi face o expoziție.” După 7 ani mi-a trimis vorbă prin cineva, să-mi spună delicat că: “Nu se mai face!” (rîde) Mi-a trimis o scrisoare foarte drăguță la Margaron, actualul meu galerist. R.G. - Folosea lucrările dvs. din țară? A.C. - Păi, numai desene am 1000 la București. R.G. - Fix - o mie! A.C. - Atâtea am strâns de pe la 13 ani. R.G. - Unde v-
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
întreabă: “Vrei să trăiești aicea? Arată-mi actul de naștere!” R.G. - Sunteți buzoian. A.C. - Nu, tata era inginer petrolist acolo, în 1914, când m-am născut eu. R.G. - Aparțineți micii burghezii. A.C. - Da, și? N-am de ce să mă rușinez (rîde) cu toate că am convingeri comuniste din naștere. R.G. - Aveți convingeri de stânga? A.C. - Da! Mă răzbun acum, la adânci bătrâneți! (rîde) Când rușii au luat Basarabia eu am vrut să fug acolo. N-am știut pe unde se face fuga asta
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
în 1914, când m-am născut eu. R.G. - Aparțineți micii burghezii. A.C. - Da, și? N-am de ce să mă rușinez (rîde) cu toate că am convingeri comuniste din naștere. R.G. - Aveți convingeri de stânga? A.C. - Da! Mă răzbun acum, la adânci bătrâneți! (rîde) Când rușii au luat Basarabia eu am vrut să fug acolo. N-am știut pe unde se face fuga asta. Perahim (Jules) a știut-o! R.G. - Să ne întoarcem. La 13 ani desenați. A.C. - Începusem mai demult dar alea... R.G.
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
ne întoarcem. La 13 ani desenați. A.C. - Începusem mai demult dar alea... R.G. - Ați păstrat doar de la 13-14 ani încoace. A.C. - Da. Până la 13 ani mă căzneam să fac un pom cum e el în realitate, adică frunză de frunză (rîde). Un soi de artă naivă. Apoi am văzut o carte, ,,Apollo” (de Solomon Reinach, Hachette, Paris, 1922, n.n. R.G.), cu reproduceri după sculpturi clasice, très, très anciennes... și-am rămas mut. După o săptămână, două sau după niște luni am
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
de Luchian, într-un Almanah. Cele mai proaste fotografii! Dar erau Luchian. Am mai văzut 2 clișee după Matisse și Picasso. Mai era și un desen de Pallady și într-o zi, deci de dimineața până seara, am devenit modernist. (rîde) De asta n-am mai scăpat. |la sunt de la 13 ani, când am văzut pozele, și până azi. R.G. - Ce a zis tatăl când v-a descoperit talentul? A.C. - S-a amuzat teribil. R.G. - N-a fost disperat? A.C. - Nu
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
a fost corect cu mine ani de zile după ce-mi achiziționa un desen sau o acuarelă cu maximum 300 de franci (v-am mai spus) și o revindea cu 3000”. Iar mie-mi spunea: “M-ai furat de bani!” (rîde). Cică eu l-am furat! Sunt nebuni! R.G. - Ați avut și disperări? A.C. - Tot timpul. Nu știu dacă voi mai reuși să trăiesc sau voi muri de foame... aici... R.G. - Disperarea a fost numai din lipsă de bani? A.C. - Dar
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
nebuni! R.G. - Ați avut și disperări? A.C. - Tot timpul. Nu știu dacă voi mai reuși să trăiesc sau voi muri de foame... aici... R.G. - Disperarea a fost numai din lipsă de bani? A.C. - Dar din ce alt motiv? Există altul? (rîde) R.G. - Disperări existențiale... A.C. - N-am avut așa ceva. Nici în țară și nici la Paris. R.G. - A meritat Parisul... A.C. - Absolut! O experiență unică. N-am să regret niciodată. Deși nu știu dacă n-am să mă înec. R.G. - În
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]