28,509 matches
-
Moravia, Forumul Cetățenesc al lui Havel și-a asigurat o jumătate din voturi, iar restul s-a Împărțit Între comuniști și democrații creștini. În Slovacia, tabloul era mult mai complex: partidul afiliat Forumului Cetățenesc, Opinia Publică Împotriva Violenței, s-a remarcat drept cel mai mare grup, dar un procent consistent din voturi s-a Împărțit Între creștin-democrați, comuniști, creștin-democrații unguri și ecologiști 21. Dar noul Partid Național Slovac a obținut doar 13,9% În alegerile pentru Consiliul Național Slovac și 11
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
independența Sloveniei și Croației, bosniacii nu ar fi vrut și ei independența, Belgradul nu ar fi intervenit În forță și un deceniu de dezastre ar fi fost evitat. Indiferent ce credem despre aceste două interpretări ale istoriei balcanice, trebuie să remarcăm că, În ciuda incompatibilității lor aparente, ele au În comun o trăsătură importantă. Ambele minimalizează sau ignoră importanța iugoslavilor Înșiși, reduși la rolul de victime - ale sorții sau ale manipulării și greșelilor altora. Cu siguranță, În munții fostei Iugoslavii era Îngropată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
același an, Bosnia era 44% musulmană, 31% sârbă și 17% croată. Chiar și micul Muntenegru era un amestec de muntenegreni, sârbi, musulmani, albanezi și croați - pe lângă cei care s-au declarat la recensământ „iugoslavi”. Locuitorii zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate sunt la fel de derutante. Distincția dintre croații catolici și sârbii ortodocși, de exemplu, contase mai mult În secolele anterioare - sau În al doilea război mondial, când ustașii din Zagreb au folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mečiar În Slovacia, Iliescu În România sau premierul (și ulterior președintele) Ucrainei, Leonid Kucima. Nedorind să-și irite electoratul, ei au Întârziat introducerea reformelor cât mai mult posibil. Primul „program de reformă economică” al Ucrainei, anunțat În octombrie 1995, se remarca prin reticența față de liberalizarea piețelor interne și reducerea rolului statului În economie. În septembrie 1995, Kucima Își apăra poziția - cu un argument bine cunoscut istoricilor regiunii - invocând riscul de „a copia orbește experiența străinilor”. După ce trecuseră prin mlaștina disperării economice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia fiecare are pe deasupra un doppelgänger lingvistic. La sfârșitul secolului, „Belgia” era o entitate eminamente formală. Intrând În țară pe șosea, călătorul abia sesiza indicatorul inscripționat ca o scuză cu un minuscul „België” sau „Belgique”. Dar nu putea să nu remarce afișul colorat care Îl informa În ce provincie a intrat (Liège, să spunem, sau West-Vlaanderen) și În nici un caz panoul (În olandeză sau franceză, dar nu În ambele limbi) care Îl anunța că se află În Flandra sau Valonia. Rânduielile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei Centrale trecuse și, odată cu el, imperativul absorbției ei În instituțiile occidentale. În public, politicienii și managerii de la Bruxelles continuau să susțină că doresc ca Uniunea să se extindă spre est „la momentul oportun”. În particular, erau mai sinceri. Cum remarca la mijlocul anilor ’90 un Înalt funcționar din Comisia Europeană, „aici nimeni nu se gândește serios la extindere”. și totuși, extinderea era pe ordinea de zi. Conform propriilor reguli, UE nu putea refuza unui stat dreptul de a-și depune candidatura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a dorinței naționale de a-și petrece timpul liber și a cheltui banii acolo. Secretul este că britanicii - ca și irlandezii - nu erau nevoiți să Învețe limbi străine. Ei vorbeau deja engleza. În tot restul Europei, competența lingvistică (așa cum remarcam mai devreme) devenea cu rapiditate criteriul principal de diferențiere, indicând statutul social personal și puterea culturală colectivă. În țările mici ca Danemarca sau Olanda era de mult un truism că monolingvismul (Într-o limbă pe care nu o mai vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlamentul turc a abrogat În sfârșit, la insistențele Europei, vechile prevederi ce restricționau exprimarea politică și viața culturală kurdă, lungul vals al ezitărilor executat de guverne și oficialii de la Bruxelles Începea să atârne greu. Criticii turci ai aderării la UE remarcau insistent umilința unui fost imperiu care se milogea acum la porțile Europei, cerșind sprijin pentru aderare de la fostele supuse. Pe deasupra, amplificarea constantă a sentimentului religios În Turcia a determinat nu numai o victorie electorală a partidului islamist moderat, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani postcomuniști, Praga, ca și restul Europei de Est, ar fi recunoscut fără Îndoială, că tânjea după tot ce era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind În mașinile lor noi și scumpe de la ședințe la cumpărături, savurând din plin utopia liberală letală din coșmarurile lui Clément. Dar est-europenii s-au distanțat ulterior de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa și-a asumat responsabilități considerabile cu privire la prosperitatea, siguranța și bunăstarea cetățenilor. În ultimii ani a abandonat rolul de cenzor moral și o parte din inițiativa economică (nu toată). Restul rămâne intact. Legitimitatea depinde și de teritoriu. Uniunea Europeană, după cum au remarcat mulți, este o creatură absolut originală: este definită teritorial, dar nu funcționează consecvent ca o entitate teritorială. Legile și regulamentele ei se aplică Întregului teritoriu, dar cetățenii nu pot participa la alegerile naționale ale altui stat (doar la scrutinul din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas așadar mulți ani fără ecou: nimeni nu voia să asculte. În 1955, el nota că subiectul lagărelor devenise „lipsit de delicatețe”: „Riști să fii acuzat că pozezi În victimă sau că Îți expui părțile intime”. Același lucru a fost remarcat de Giuliana Tedeschi, altă supraviețuitoare de la Auschwitz: „Am Întâlnit oameni care nu voiau să știe nimic, pentru că și italienii suferiseră, la urma urmei, chiar și cei ce nu au fost trimiși În lagăre... Spuneau: «Pentru numele lui Dumnezeu, bine că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din iunie 1947 că trebuie să Învețe odată și odată „să vorbească despre evreii din Germania și din lume”), figurile publice din Germania anilor ’40 și ’50 au reușit să evite orice referință la soluția finală. Scriitorul american Alfred Kazin remarca În 1952 că pentru studenții săi din Köln „războiul se sfârșise. Războiul nu trebuia pomenit. Studenții mei n-au scos nici un cuvânt despre război”. Atunci când priveau În urmă, vest-germanii vedeau doar amintirea suferinței proprii: În sondajele de opinie de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajutat pe localnici să Înțeleagă ce se petrecuse acolo: În ianuarie 1948, parlamentul bavarez vota În unanimitate pentru transformarea locului pe care se aflase lagărul nazist Într-un Arbeistlager, un lagăr de muncă forțată pentru „elementele parazite, asociale”. Hannah Arendt remarca În 1950, În cursul unei vizite În Germania: „Peste tot se poate observa lipsa de reacție față de tot ce s-a Întâmplat, dar e greu de spus dacă este un refuz deliberat de a jeli sau o simplă incapacitate emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1971, nu pe postul național de televiziune, ci Într-un cinematograf micuț din Cartierul Latin, o femeie Între două vârste a exclamat la ieșirea din sală: „Rușinos, dar la ce să te aștepți? Ophuls e evreu, nu-i așa?”. Merită remarcat că Franța este unica țară În care abordarea mai onestă a istoriei războiului a Început cu opera unor istorici străini. Germanul Eberhard Jäckel și americanul Robert Paxton, ale căror lucrări majore au apărut Între 1966 și 1975, au fost primii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la istoria victimelor, remarcă ei. Foarte bine, atunci să fim consecvenți. Chiar dacă nazismul și comunismul erau foarte diferite ca intenție - sau, cum spunea Raymond Aron, „există o diferență Între o filosofie a cărei logică e monstruoasă și o filosofie căreia i s-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lume apuseană, pe când Südbahnhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Ianus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind felul În care una din marile tragedii ale secolului XX, exterminarea evreilor, a fost Înghețată, nevorbindu-se, practic, despre ea vreme de mai multe decenii: răul a intrat În administrarea sovieticilor, care au avut la Îndemână
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primește titlul de chelar (sau de administrator dacă este să folosim un termen actual), titlu pe care îl va păstra pe tot parcursul vieții sale, până pe 14 septembrie 1715, la vârsta de 66 de ani, când încetează din viață. Se remarcă de-a lungul vieții prin exploatarea și valorificarea a 39 de acri de vie (peste 19 ha); construiește trei teascuri lungi de 15 m din trunchiuri uriașe de stejar, clădește beciuri săpate în piatră de calcar și dovedește o grijă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
elev încă, Paul Everac. Se distinge, sporadic, prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se remarcă, la rubrica permanentă „Cronica rimată”, spiritualele satire ale unui autor ce se ascunde sub pseudonimul Pan. La fel de abundentă, dar mai puțin interesantă, este proza scurtă. Pot fi citite, între altele, narațiunile de atmosferă ale lui Marcel Olinescu (Gripă, O noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica de atitudine a lui R. dovedește în schimb o anumită ținută civică. Sunt abordate aici teme la ordinea zilei: răscoalele țărănești, războiul balcanic, viața parlamentară, tragedia soldaților în primul război mondial. Se remarcă seria de articole din „Epoca” (1902-1904) în sprijinul demonstrațiilor studențești împotriva spectacolelor de teatru în limba franceză, reproduse în volumul Franțuzomania (1904). Implicarea într-o mai amplă acțiune de utilitate socială pare să fi fost intenția permanentă a scriitorului: o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele sale tendința de a ilustra în imagini idei filosofice. Și personajele, și autorul filosofează adesea pe tema sensului vieții și în special asupra morții, motiv central în romane, anunțat și în câteva povestiri din volumul După-amiază neliniștită. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
evidențiată de scăderi ale valorilor în sânge și de apariția acestora la nivelul uterului. Examenul microscopic al secrețiilor loșiale la vaci a evidențiat printre celulele provenite din stroma uterului diverse celule leucocitare, iar în frotiul din sângele periferic s-a remarcat o aglomerare de neutrofile, cu nucleu puțin segmentat, cu devierea spre stânga a indicelui Arneth, indicând un proces de reînoire provocat de necesitatea migrării acestora spre uter, ca mijloc de apărare împotriva invaziei microbiene imediat după parturiție (RUGINOSU ELENA, 1999
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
valoare mai mare cu 20,9 % (47,8 % ), față de cea realizată de vacile cu infecții genitale (26, 9 %), (p<0,0 1) și cu 14 % față de cea a vacilor cu ovariopatii (33,8%),(p<0,05), (tab. 28). lte cercetări remarcă faptul că rata de concepție la prima însămânțare crește odată cu creșterea intervalului de realizare a primei însămânțări după parturiție, până la 80 zile postpartum, (DHALIWAL,G. si colab. 1996). SHRESTHA, H.K și col. 2000 au indicat că, ciclurile anormale din
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
CardioWest TAH este utilizată pentru support circulator total temporar la pacienți eligibili în stări terminale cu insuficiență biventriculară până disponibilitatea unei inimi de donator pentru transplant. CardioWest TAH înlocuiește ortotopic ambii ventriculi nativi și toate valvele inimii, eliminând problemele comune remarcate în cazul suportului univentricular sau biventricular, precum insuficiența cardiacă dreaptă, regurgitare valvulară, trombi intraventriculari, tulburări de ritm, comunicări interventriculare, stări de debit sangvin scăzut [10]. Acesta este un dispozitiv de înlocuire cardiacă acționat pneumatic, care se implantează în toracele pacienților
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]