29,232 matches
-
la darea luptei imediat. În contrast cu vicontele de Narbonne și alții comandanți superiori, care nu uitaseră "lecția de la Azincourt", aceștia fără tragere de inimă răspundzând apelurilor conaționalilor și aliaților. În cele din urmă, aliații au ajuns la compromis, decizând să atace cetatea engleză de la frontiera din Normandia. De curând francezii prin înșelăciune au capturat cetatea. Pe 15 august Bedford a primit vestea alarmantă despre capturea Verneuil-ului și imediat au purces în drum. Două zile mai târziu, Bedford cu trupele sale se
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
nu uitaseră "lecția de la Azincourt", aceștia fără tragere de inimă răspundzând apelurilor conaționalilor și aliaților. În cele din urmă, aliații au ajuns la compromis, decizând să atace cetatea engleză de la frontiera din Normandia. De curând francezii prin înșelăciune au capturat cetatea. Pe 15 august Bedford a primit vestea alarmantă despre capturea Verneuil-ului și imediat au purces în drum. Două zile mai târziu, Bedford cu trupele sale se apropia de oraș. Scoțienii deciși, uitând experiența tristă de la Halidon Hill, i-au
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
desfășoară în sistem tur-retur. În sezonul 2012-2013 au promovat în Liga Națională echipele CSM Ploiești și Terom-Z Iași, acestea două câștigând barajul pentru promovare. Ele au luat locul celor două retrogradate la finalul sezonului 2011-2012, CSU Neptun Constanța și CSM Cetate Deva. După retragerea echipei din Iași, doar CSM Ploiești a rămas să evolueze în Liga Națională. Din acest motiv, o singură echipă va retrograda în Divizia A la sfârșitul sezonului. În plus, retragerea Terom-Z Iași a făcut ca în sezonul
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
a avut loc în anul 479 î.Hr., în apropierea cetății Plateea (sau "Plataea") din Beoția, între o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) și forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. A fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. s-a încheiat cu victoria decisivă
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
marș înspre trupele acestuia, staționate inițial în Attica. Mardonius s-a retras însă în partea nordică a Greciei, mai exact în Beoția, pentru a-i aduce pe greci în teren deschis. Cele două armate s-au întâlnit până la urmă lângă cetatea Plateea. Mardonius își repliase trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o zonă de câmpie, favorabilă cavaleriei persane, superioară din punct de vedere numeric celei grecești. S-a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor greci așa cum rezultă din tabelul de mai sus poate fi acceptat ca rezonabil și posibil, având în vedere că în urmă cu 11 ani la Maraton doar
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
acestora să captureze izvorul "Gargaphos", care era singura sursă de apă pentru armata greacă (aliații nu puteau folosi râul Asopos din cauza amenințării reprezentate de arcașii persani). Din acest motiv grecii s-au decis să se retragă pe o poziție în fața cetății Plateea, de unde puteau să controleze căile de acces din zonă și unde aveau acces la apa potabilă. Pentru a evita un nou eventual atac al cavaleriei persane, această retragere trebuia efectuată în timpul nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate. În vârful coloanei se afla un trepied de aur, a cărui greutate reprezenta a zecea parte („zeciuiala”) din tezaurul capturat în tabăra lui Mardonius. Pe coloană erau inscripționate numele cetăților grecești care au luat parte la bătălie. Bătălia de la Plateea a fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. În aceeași zi în care Pausanias îl zdrobea pe Mardonius în câmpia Beoției, flota aliaților greci repurta o victorie decisivă împotriva flotei
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
acestui spațiu public a rămas aproape neschimbată, până în anul 2010, când au început lucrările de construcție la parcările subterane din subsolul pieței. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul anului 2012. Arhitecții au sistematizat piața centrală astfel încât să aibă deschidere spre Cetatea de Scaun a Sucevei și Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Parcul Șipote-Cetate. Aceste două obiective pot fi observate din piața publică. În partea vestică a spațiului, lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost amplasată Statuia lui
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
lângă fântâna arteziană, a fost amplasat Oul uriaș, monument realizat din fibră de sticlă și omologat drept cel mai mare ou tradițional de Paște din lume. În noaptea de 2/3 martie 2010, Oul uriaș a fost mutat pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei, în apropiere de Muzeul Satului Bucovinean.
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta armată persană (care părea de neînvins) a fost atunci, pentru prima oară, învinsă în luptă de către hopliții greci. Cetatea Plateea a fost distrusă în timpul războiului peloponesiac de către Teba și Sparta, în 427 î.Hr., dar a fost reconstruită în anul 386 î.Hr. În secolul al VI-lea î.Hr., pentru a evita să intre sub hegemonia tebană din cadrul primei confederații beoțiene
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
la o mediere: Corintul a acceptat această misiune. S-a ajuns astfel la un acord care, printre altele, a stabilit granița dintre cele două polisuri, Teba și Plateea. În plus, Teba s-a angajat să nu mai amenințe și alte cetăți care nu doreau să se afilieze confederației beoțiene. Acest ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat de cetățenii plateeni. Atunci când Atena a fost în pericol de a fi invadată de perși (în timpul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
au pus în mișcare. După ce s-au îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, perșii au traversat Marea Egee în direcția insulei Eubeea și, în trecere, au cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
greco-persane. În memoria victoriei de la Plateea a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate; coloana a fost amplasată la templul lui Apollo din Delphi. Pe coloană erau inscripționate numele cetăților grecești care au luat parte la bătălie; printre ele figura și Plateea. Pe fondul luptei pentru hegemonie în Grecia antică, între anii 431-404 î.Hr. a avut loc Războiul peloponesiac, care a opus Sparta (conducătoare a Ligii peloponesiace) Atenei (care se
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cea prin care Teba, aliată a Spartei, a încercat să cucerească Plateea, aliată tradițională a Atenei de peste un secol. Conform lui Tucidide, în aprilie 431 î.Hr., unei mici armate formată din 300 de tebani i s-a permis accesul în cetatea Plateea, în timpul unei nopți furtunoase și fără lună, de către doi cetățeni plateeni de vază. Aceștia așteptaseră această forță armată tebană pentru a captura și ucide imediat conducătorii Plateei aleși în mod democratic și pentru a încheia o alianță formală cu
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cuceri Plateea, dar vremea nefavorabilă și inundațiile provocate de revărsarea râului râului "Aesopos" au întârziat reluarea ostilităților. Plateenii, pentru a preveni orice încercare a armatei tebane de a-i captura pe concetățenii lor care locuiau în afara zidurilor de apărare ale cetății, au fost de acord să îi lase în viață pe tebanii luați prizonieri în urma primei invazii a acestora. Fiecare parte a afirmat mai târziu că cealaltă a făcut un jurământ sacru de acord pe care mai apoi l-a încălcat
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
dintre Pelopones și Beoția. Cu tot ajutorul promis, Atena, încă bântuită de marea epidemie de ciumă, nu a putut face nimic pentru plateenii asediați. Plateea a capitulat după doi ani de asediu (în 427 î.Hr.), constrânsă de terminarea proviziilor din cetate și în acest fel Liga peloponesiacă a dobândit ceea ce urmărea: controlul drumului ce lega Megara de Teba. Spartanii și aliații lor, tebanii, au ras orașul de pe fața pământului. Mulți plateeni care au supraviețuit măcelului care a urmat după predarea cetății
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cetate și în acest fel Liga peloponesiacă a dobândit ceea ce urmărea: controlul drumului ce lega Megara de Teba. Spartanii și aliații lor, tebanii, au ras orașul de pe fața pământului. Mulți plateeni care au supraviețuit măcelului care a urmat după predarea cetății (conform lui Tucidide spartanii au ucis peste 200 de ostași plateeni) s-au refugiat la Atena, unde au primit cetățenia. "Pacea lui Antalcidas" din 386 î.Hr. (încheiată între Artaxerxes al II-lea al Persiei și Sparta, reprezentată de generalul Antalcidas
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ostași plateeni) s-au refugiat la Atena, unde au primit cetățenia. "Pacea lui Antalcidas" din 386 î.Hr. (încheiată între Artaxerxes al II-lea al Persiei și Sparta, reprezentată de generalul Antalcidas) le-a permis descendenților refugiaților plateeni să-și reconstruiască cetatea. Plateea a fost însă din nou distrusă de către tebani în 373 î.Hr., locuitorii ei confruntându-se cu un nou exil la Atena. După bătălia de Chaeronea din 338 î.Hr. și reprimarea de către Alexandru cel Mare în 335 î.Hr. a revoltei
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de Chaeronea din 338 î.Hr. și reprimarea de către Alexandru cel Mare în 335 î.Hr. a revoltei tebane, Plateea a fost reconstruită. Ea nu a mai jucat însă niciun rol mai important în istoria Greciei, având aceeași soartă ca și celelalte cetăți din Beoția. În secolul al VI-lea d.Hr. zidurile de apărare ale orașului au fost restaurate de către împăratul Iustinian I. Din ruinele Plateei se mai păstrează doar o parte din ziduri și resturi ale acropolei.
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Loira, a fost ultimul obstacol pentru britanici pentru a finaliza cucerirea totală a nordului Franței și permițând astfel avansarea în adâncul țării, deschizând drumul spre Bourges, capitala lui Carol al VII-lea. Mai la sud, francezii nu mai aveau o cetate puternică, iar în cazul victoriei britanice la Orléans, în supunerea regelui francez ar rămâne o singură provincie - Dauphiné. În aceste condiții, situația era disperată pentru Carol. Conducerea Orléans-ului era exercitată de casa de Armagnac, care a refuzat să recunoască tratatul
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei engleze s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-au aprovizionat cu provizii suficiente. La scurt timp înaintea apariției inamicului, magistratura orașului a decis, ca locuitorii cetății, să facă un raid, distrugând mănăstirea și biserica Ordinului augustinian, precum și case din suburbia Pouterey, care puteau servi drept ascunziș pentru inamic. Pe 16 octombrie a început bombardarea orașului. Nu departe de noul turn de apărare construit, englezii au stabilit
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
una de succes, apărătorii s-au retras pentru a apărara turela, dar focul de artilerie feroce a făcut apărarea fortificațiilor fără de sens. În noaptea dintre 23 spre 24 octombrie apărătorii au lăsat turela și au aruncat în aer podul. Comandantul cetății cucerite a devenit William Gladsdale. La scurt timp după luarea turelei, Montecute a fost rănit grav în față de schijele provenind de la obuzele artileriei și o săptămână mai târziu a murit. Până la 29 decembrie, garnizoana Orléans-ului a distrus celelalte șase biserici
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
ianuarie a anului următor, englezii au făcut mai multe încercări de a ataca întăririle vestice ale Orléans-ului. Pe 2 ianuarie orașul a fost alimenta, un convoi mare de alimente sosind. În timpul asediului grupurile armate deseori treceau alimente și arme în cetate, pe când orășenii nu puteau ieși în afara zidurilor, fără a risca cu viața proprie. Având în vedere importanța grădinilor și livezilor în cadrul orașului, care produce o parte importantă a necesarului de hrană pentru apărătorii cetății. La 6 ianuarie englezii au construit
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
deseori treceau alimente și arme în cetate, pe când orășenii nu puteau ieși în afara zidurilor, fără a risca cu viața proprie. Având în vedere importanța grădinilor și livezilor în cadrul orașului, care produce o parte importantă a necesarului de hrană pentru apărătorii cetății. La 6 ianuarie englezii au construit "din fascine, nisip si arbori" întăriri pe insula Charlemagne și Fortul Saint-Prives pe malul de sud al Loirei, oferind astfel comunicarea între forturile Tourelle și Saint Laurent. În primele săptămâni ale lunii ianuarie, britanicii
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]