29,398 matches
-
dat dovezi vădite ale Porunci, iar ei nu s-au învrăjbit decât după ce le-a venit știință, urându-se unii pe alții. Da, Domnul tău îi va judeca în Ziua Învierii pentru ceea ce se învrăjbeau. "(45: 16 - 17) Credință în destin este unul din principiile de bază al islamului, iar cel care nu crede în acest lucru, iese din rândurile credinței drepte. Dumnezeu le-a predestinat fiilor lui Israel soarta. "Noi am hotarat în Carte, fiilor lui Israel: „Voi veți semăna
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
de la Revoluția Română din Decembrie 1989 de la Arad, Ed. “Ioan Slavici” Arad - 1999. 2000 - “Călătorie prin veac. Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan”, Cuvânt înainte de Acad. Augustin Buzura, Ediția a II-a, Ed. “Ioan Slavici” Arad - 2000. 2000 - "Eminescu - Destin, Constiinta" - Viorel Gheorghiță in dialog cu Emil Șimăndan, Editura Fundatiei "Ioan Slavici" Arad - 2000 . 2001 - “Dialoguri cu Ioan Alexandru”, Ediția a II-a (Colecția Alternative), Ed “Dacia” Cluj-Napoca - 2001. 2003 - "Întoarcerea acasă. Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Emil Șimăndan
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
cititor, unde citește din cele mai bune romane ale sale. Fascinația sa pentru teatru ca mijloc de evadare din real este reflectată în romanul "Nicholas Nickleby". Fără îndoială, cel mai cunoscut roman al lui este “Marile speranțe” (1860), care urmărește destinul orfanului Pip, nepot al unui fierar, care vine la Londra cu visul de a deveni gentleman. Averea, care îl ajută să acceadă în înalta societate, îi este dăruită lui Pip, fără ca acesta să știe adevărul, de către un fost ocnaș, pe
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
eliberare, prin care întunecata și greaua povară (iubirea pentru Misugi și obsesia pentru fostul soț) pe care o purtase pe umeri atâta timp, dispare. „Pușca de vânătoare”, roman subtil psihologic, este axat pe meditația asupra solitudinii, pe interogația majoră în fața destinului. Plasându-și acțiunea după cel de-al doilea război mondial, epicul extrem de condensat, gradat cu măiestrie, oferă o permanentă schimbare de planuri, o neîncetată modificare a viziunii despre personaje. Bărbatul, părăsit de făpturile de care se credea legat, va rămâne
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
copărtaș al poporului român. Corespondența adresată lui Jules Michelet de către unii dintre revoluționarii români de la 1848 este o operă vie, patetică, de inițiere a istoricului francez în tainele trecutului aspru al românilor, de veșnică luptă pentru a rezista în fața unui destin nemilos. Atitudinea patriotică și crezul intransigent al generației eroice de la 1848 au fost admirate de Jules Michelet. I-a încurajat pe luptătorii români în ceasurile de deznădejde ale exilului, i-a adăpostit în căminul său, le-a fost un adevărat
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
mai multe cetăți hughenote urmau să fie demolate dar hughenoții au păstrat controlul la Montauban și La Rochelle. Cardinalul Richelieu a jucat un rol major în domnia lu Ludovic al XIII-lea începând cu anul 1642 și a modelat decisiv destinul Franței pentru următorii 18 ani. Ca rezultat al muncii lui Richelieu, Ludovic al XIII-lea a devenit primul exemplu de monarh absolut. Sub Ludovic și Richelieu, coroana a intervenit cu succes în Războiul de Treizeci de Ani împotriva habsburgilor, a
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
în zori, Party a apărut doar pe casetă audio. La începutul anului 1996, sub marca Roton, se lansează albumul Compact '88-'95, un best-of ce conține majoritatea hit-urilor grupului din perioada Ordean-Iorga-Cnejevici. Anul 1996 marchează o nouă cotitură în destinul trupei, prin revenirea lui Paul Ciuci. Lui Leo Iorga i se cere să părăsească formația pe care o consacrase ca "formula de aur a Compact-ului". Legat de plecarea lui Leo Iorga din Compact, Adrian Ordean declara într-un interviu
Compact B () [Corola-website/Science/302935_a_304264]
-
Spengler concepe “fausticul” în termeni asemănători acelora în care Nietzsche concepea “dionisiacul”, și anume fausticul ca simbol al spațiului infinit și al “beției legată de dimensiunile acestuia”. Morfologia culturii concepută de Spengler a dus la transformarea istoriei din “trecut” în “destin”, considerând că fiecare cultură este purtătoarea unei esențe a cărei revelare este inevitabilă. Spengler distinge între ideea unei culturi (care se constituie din suma posibilităților sale interne) și fenomenul ei sensibil (imaginea istorică, realizarea ei desăvârșită). Istoria unei culturi se
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
posibilități echivalează cu civilizația. La baza teoriei lui Spengler stă conceperea evoluției culturii în termeni asemănători cu evoluția unui organism biologic; în concepția lui Spengler fiecare cultură urmează logica organică a unei ființe vii, logică pe care Spengler o numește destin. Nașterea, copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea sunt stadii identificabile atât în evoluția culturii cât și în cea a unui organism biologic iar ciclurile naturii se pot regăsi și în evoluția fiecărei culturi. Această concepție constituie “morfologia ciclică a culturii”. Sintetizând
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
Pasă a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei și a stepelor din nord În urmă Revoluției Bolșevice din Octombrie 1917, Tătarii Crimeeni s-au mobilizat pentru a-și lua destinul în propriile mâini. A fost convocat Congresul Tătarilor Crimeeni care a avut drept obiectiv fundamental organizarea structurilor politice și administrative menite a duce lupta pentru autodeterminare și proclamarea Republicii Tătare Crimeene, independente. Această eră în conformitate cu aspirațiile Tătarilor Crimeeni care, după
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
luat în derâdere actul fondator și va ctitori viitoarea cetate Roma. Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei, devenind Quirinus. Organizarea viitoare a Romei cade în sarcina următorilor regi: sabinului Numa Pompilius ce a reformat religia, romanului Tullus
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
foarte incompletă. Cetățenii săi rareori luptau direct împotriva inamicilor lor pe sol; în loc de astă preferau să folosească imensă avere agonisita prin comerț pentru a angaja mercenari să lupte în războaie în locul lor. În acest conflict nu mai era în joc destinul Italiei, ci soarta întregului bazin mediteranean și a Romei însăși. Romă, în 264 î.Hr., avea un tratat de alianță cu grecii din Rodos, dar nu concepuse o strategie orientala. Acordurile încheiate cu cartaginezii îi interziceau comerțul cu Sardinia și Africa
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
La 29 octombrie 202 î.Hr., l-au înfruntat pe Scipio și pe Masinissa, căpetenia numizilor în Bătălia de la Zama. Înainte de luptă, fiecare dintre comandanți au rostit cuvântări de îmbărbătare a propriilor militari. Confruntarea a semnificat bătălia supremă, care a decis destinul cărui va face legea în Mediterana. Răsplată victoriei-nu doar Italia și Africa, ci întreg glob pământesc. Hannibal a organizat o linie de bătaie în care se amestecau mercenari italici, o elită formată din cartaginezi și 80 de elefanți. Scipio deviază
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să aibă zidită în temelii o ființă. „” este în același timp balada și legendă. Este o baladă deoarece se construiește într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepție, cu un destin impresionant. Este o legendă întrucât explică, în viziune populară, apariția unui monument de arhitectură: biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș, zidită sub domnia lui Neagoe Basarab, între anii 1512 și 1517. Balada este o îmbinarea ingenioasă a unsprezece motive folclorice, distribuite pe parcursul
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
zidirii. Propoziția interogativă și interjecția "„vai”" dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui. Constructorul trăiește o drama de consecință, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preț. Sperând să schimbe destinul, el se adresează Divinității ca s-o oprească. Cerul se înduplecă și răspunde rugăminților omului, dezlănțuind stihiile naturii, în încercarea de a o opri pe Ana. Fenomenele naturale sunt hiperbolizate, evidențiind astfel și mai mult calitățile Anei, pe care nimic
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore". Cicero ar fi dorit să scrie el însuși o istorie a timpurilor mai apropiate, dar, după cum singur
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore". Cicero ar fi dorit să scrie el însuși o istorie a timpurilor mai apropiate, dar, după cum singur o spune, i-au lipsit
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Principele". A pus bazele concepției moderne despre stat, interesul comun suprapus peste interesul individual. El consideră că moralitatea poate lipsi în cazul în care interesul de stat o cere. Între individ și stat el alege statul. În capitolul dedicat sorții (destinului) oferă o perspectivă asupra lumii, oamenii trebuie să lupte cu greutățile lumii terestre, fără a aștepta intervenția lui Dumnezeu asupra fiecărui aspect al vieții terestre. În "Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius" (3 cărți), în care meditația și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
către progres și libertate, Franța fiind denumită apostolul libertății. Secolul al XIX-lea a fost, astfel, denumit și "secolul naționalismului". Romantismul se va întoarce către studierea trecutului, istoria devenind una dintre științele cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților naționale. Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fie viitoarea politică pozitivă bazată pe societatea mașinilor. "Catehismul industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
urmărește, află unde locuiește și, câteva zile mai târziu, schimbă cu ea câteva cuvinte, doar pentru a afla că este deja logodită. O va reîntâlni abia după 8 ani, căsătorită și mamă a doi copii. Această întâlnire, care marchează definitiv destinul lui Henri Alban Fournier, va fi apoi redată, aproape identic, în unicul său roman, publicat în 1913 sub semnătura : ""Le grand Meaulnes"" (tradus în limba româna cu titlul ""Cărarea pierdută""). Tradus în limba română în 1945 la Editura Gorjan (prima
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
averea. Capitolul ilustrează întâlnirea și confruntarea dramatică dintre cei doi frați și declanșarea nebuniei lui Stavrache. Firul epic al nuvelei urmează linia unei compoziții clasice și conturează treptat obsesia lui Stavrache și evoluția ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliată analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale ale celor două personaje și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale ale celor două personaje și împrejurările care le determină destinele. Timp de doi ani, o ceată de tâlhari, „spoiți cu cărbuni pe ochi“ și foarte cruzi, băgaseră în sperieți pe locuitorii din „trei hotare“, prin furturi, torturi și omoruri. Hoții fuseseră prinși de poteră în pădurea Dobrenilor și acum era
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completând fișa psihologică pe care o realizează autorul în această creație. Nuvela este o proză psihologică de factură naturalistă, urmărind stările de conștiință și de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la bază lăcomia exagerată a acestuia, dar și tare genetice, întrucât „incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George Călinescu) În „Arta prozatorilor
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
socialism. În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) "Noi" de Evgheni Zamiatin pentru gazeta "". Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, "O mie nouă sute optzeci și patru". Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi. George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei. Postum a fost
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]