28,647 matches
-
Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
a IX-a Germane. Generalul Nikolai Ruzski preluase recent comanda Grupului de Armate rusesc ce apăra Varșovia. Ruzski avea sub comanda sa Armata I Rusă a generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului. Ruzski avea și Armata a II-a Rusă condusă de generalul Scheidemann, care era poziționată direct în fața Łódźului. Armata a V-a Rusă, condusă de , a primit ordin să abandoneze ofensiva din Silezia, și s-a deplasat
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
și s-a deplasat pentru a ajuta la contracararea noii ofensive a lui Hindenburg. La 11 noiembrie, Armata a IX-a a lui Mackensen a lovit Corpul V Siberian al Armatei I a lui Rennenkampf, corp ce rămăsese izolat pe malul sudic al Vistulei și l-a desființat, luând 12.000 de prizonieri. Aceasta a lăsat un spațiu între Armatele I și a II-a rusești și cele două forțe au pierdut contactul una cu cealaltă. Între timp, Armata a II
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
mers 100 de kilometri în doar două zile. Von Plehve a lovit în flancul drept al lui Mackensen la 18 noiembrie în condiții grele de iarnă (temperatura scăzând uneori până la −12 °C. În același timp, dinspre est, de-a lungul malurilor Vistulei, germanii au fost atacați de coloanele armatei lui Rennenkampf. Germanii erau acum cei amenințați cu încercuirea, dar au reușit să scape până pe 26 noiembrie, luând cu ei prizonierii din Armata I Rusă. Presiunea asupra Łódźului a continuat până în decembrie
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Tufărișuri alpine si boreale; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Turbării cu vegetație forestieră și Turbării degradate capabile de regenerare naturală. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN și enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
modificări succesive. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Un grup de oșteni ai lui Ioan Vodă, refugiați în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, întreprind o incursiune în Moldova pentru a-l așeza pe tron pe Nicoară Potcoavă, fratele domnitorului ucis de turci, și a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia. Acțiunea din "Șoimii" a fost reluată, cu mici modificări, în romanul "Nicoară
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
săi vor fi cruțați. Turcii îl ucid însă pe domnitor, măcelărind oștirea moldovenească în ciuda jurământului făcut. O parte dintre tovarășii de arme ai fostului domnitor în frunte cu frații acestuia, Nicoară și Alexandru, se refugiază în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, unde vitejii sunt primiți cu prietenie. O parte dintre boieri fac legământ pentru a-l înscăuna pe tronul Moldovei pe Nicoară Potcoavă. Dornici de a-și răzbuna domnitorul prin uciderea trădătorului Irimia Golia, un grup de zece oșteni în
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița Ilinca, angelica fiică a trădătorului Irimia Golia. Mezinul suferă cel mai
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă este nevoit să dea o luptă crâncenă cu oștenii lui Petru Șchiopul în bălțile de pe malul Nistrului, iar Ștefan al Mariei și Gheorghe Stângaciu sunt uciși. Fugarii ajung în Polonia și apoi în tabăra cazacilor zaporojeni de pe Pragurile Niprului unde cer ajutorul hatmanului Șah. După o lună, Potcoavă și o oaste de 50 de oșteni moldoveni
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că acea țară va fi trecută curând prin ascuțișul sabiei. După moartea fostului domnitor, țăranul moldovean Ghiță Botgros (cunoscut sub numele de Botgrozna) a devenit conducător al unor cete de moldoveni și cazaci de pe malurile Niprului și a trecut în foc și sabie teritoriile de la marginea Poloniei, răzbunându-l astfel pe Nicoară Potcoavă ale cărui fapte de arme au intrat în legendă. Romanul este împărțit într-un prolog, opt capitole numerotate cu cifre romane și
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
cazematelor de pe tunuri au fost acoperite cu plută pentru a reduce zgomotul focurilor. Costurile acestei singure redute s-au ridicat la 850.000 de ruble. Complexul de redute și structuri defensive a fost împărțit în patru sectoare. Primul a urmat malul stâng al Nemunasului până la confluența cu râul Jiesia și a cuprins primele trei redute, cele mai vechi. Al doilea sector se întindea de la Jiesia la și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
sectoare. Primul a urmat malul stâng al Nemunasului până la confluența cu râul Jiesia și a cuprins primele trei redute, cele mai vechi. Al doilea sector se întindea de la Jiesia la și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă - Fortul Nouă. Pe măsură ce s-au dezvoltat
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
cele mai vechi. Al doilea sector se întindea de la Jiesia la și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă - Fortul Nouă. Pe măsură ce s-au dezvoltat noi tehnologii de construcție și de armament, cetatea a fost renovată repetat pentru a-și păstra eficiența militară. În
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
sector se întindea de la Jiesia la și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă - Fortul Nouă. Pe măsură ce s-au dezvoltat noi tehnologii de construcție și de armament, cetatea a fost renovată repetat pentru a-și păstra eficiența militară. În 1912, s-au lansat o
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
laevis, Fraxinus excelsior "sau" Fraxinus angustifolia, "din lungul marilor râuri"; "Zavoaie cu" Salix alba "și" Populus alba; "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice"; "Pajiști aluviale din" Cnidion dubii; "Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
râzător ("Larus ridibundus"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), gaie neagră ("Milvus migrans"), prigoare ("Merops apiaster"), lopătar ("Platalea leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"). Reptile și amfibieni: șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șarpele de casă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm, șapte mortiere de 60 mm, cinci tancuri vechi din prima conflagrație mondială și 3 mașini blindate, cu care trebuiau să apere patru poduri și un front lung de 40 km pe malul de sud al Loarei. Elementele înaintate ale Diviziei I de cavalerie, singura divizie de cavalerie a Wehrmachtului, a ajuns în dreptul Saumurului înaintea miezului nopții. Pe malurile râului au ajuns la început subunități de motociclete cu ataș și mașini blindate. Cadetul
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
care trebuiau să apere patru poduri și un front lung de 40 km pe malul de sud al Loarei. Elementele înaintate ale Diviziei I de cavalerie, singura divizie de cavalerie a Wehrmachtului, a ajuns în dreptul Saumurului înaintea miezului nopții. Pe malurile râului au ajuns la început subunități de motociclete cu ataș și mașini blindate. Cadetul Hoube a deschis focul cu unul dintre tunurile de 25 mm împotriva blindatelor germane. Până în zori, fuseseră lovite șapte tancuri și două mașini blindate. Acesta a
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
a doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a încercat din nou forțarea cursului râului cu plute și bărci. În ciuda crizei de muniție și disproporției de efective, francezii au reușit să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est de Saumur, germanii au încercat în zorii zilei, la ora 5:00, să traverseze râul și, în ciuda unor piederi grele, au reușit să stabilească un cap de pod pe maul sudic al Loarei. În cele
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
mai multor ani, audiovizualul din regiune în absența unei coordonări cu instituțiile de profil din Republică Moldova. Conform Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), acțiunile administrației separatiste creează o serie de probleme, printre care: concurență neloială față de distribuitorii de servicii de pe malul drept al Nistrului; perturbarea serviciilor de programe ale radiodifuzorilor prin difuzarea pe frecvente neautorizate, incompatibile din punct de vedere electromagnetic cu cele eliberate de CCA în baza de concurs. Problemă în cauză se referă și la televiziunea digitală, care deja
Televiziunea în Republica Moldova () [Corola-website/Science/333872_a_335201]
-
a întocmit o listă a râurilor din Colchida care, potrivit lui, nu erau decât simple torente de munte: Charieis, Chlobus (sau Cobus), Singama, Tarsarouras, Hippus, Astelphus și Chrysorrhoas. Principalele cetăți ale Colchidei erau Dioscourias (denumită Sebastopole de către romani, astăzi Suhumi), pe malurile Pontului Euxin, Sarapana (actualul Șorapan), Phati (actualul Poti), Pityus (actualul Pițunda), Apsaros (astăzi Gonio), Surium (astăzi Vani), Archeopolis (astăzi Nokalakevi), Macheiresis și Cyta, numită și Cutatisium (actualul Kutaisi), locul tradițional al nașterii Medeei. Regiunea orientală a Mării Negre adăpostea în Antichitate
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
î.Hr.) "a trăit" dezvoltarea competențelor de topire și turnare a metalelor. Unelte agricole sofisticate erau fabricate și multe terenuri erau foarte fertile, îndeosebi mulțumită climatului „perfect”. Colchida era locuită de mai multe triburi apropiate, dar distincte, stabilite mai ales pe malurile Mării Negre. Principalele triburi erau macheloniții, heniochiții, zydreții, lazii, tibareniții, mossynecii, anascii, svanii, sanigeții, gelonienii și melanchlaeniții. Aceste triburi difereau complet în limbaj și în aparența popoarelor care le înconjurau. Acest lucru i-a determinat pe cei Antichitate să dezvolte teorii
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
Diascourias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi Suhumi. Al doilea regat al Colchidei (secolul al VI-lea î.Hr. - secolul I î.Hr.) este privit ca fiind primul stat georgian, iar termenul „colchic” era deja folosit pentru desemnarea triburilor care trăiau pe malurile orientale ale Mării Negre. Potrivit profesorului și specialistului în istoria Caucazului, Kiril Tumanov / Cyrille Toumanoff: Prin anul 330 î.Hr., acest regat este eliberat de perși de către Alexandru cel Mare (336 î.Hr. - 323 î.Hr.) și, cu nașterea dinastiei Pharnabazizilor (care a durat
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
dotate și antrenate trupe în Belgia în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea germanilor pe malul vestic al râului Meuse. Pentru aceasta, belgienii au declanșat câteva contraatacuri. La un moment dat, belgineii au reușit să recucerească podul de la Briedgen și să îl arunce în aer. În alte locuri, precum la Vroenhoven sau Veldwezelt, germanii au reușit
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]