33,912 matches
-
au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” ("Marele premiu al discului"), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris. A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Clasele superioare le-a urmat la Liceul de băieți român unit „Sfântul Vasile cel Mare” de la Blaj. În anul 1933, în sesiunea iunie, a promovat examenul de bacalaureat. În toamna anului 1933 a fost admis student în anul I la Academia de Teologie din Blaj. După un an de studii universitare urmate la Blaj, în toamna anului 1934, mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul „De Propaganda Fide”. Întrucât în anul universitar precedent urmase
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
un an de studii universitare urmate la Blaj, în toamna anului 1934, mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul „De Propaganda Fide”. Întrucât în anul universitar precedent urmase (și promovase) anul I la Academia de Teologie de la Blaj, în Cetatea Eternă a fost admis direct în anul al II-lea de Filosofie, iar apoi a urmat încă cinci ani de Teologie. În acest timp a primit "ordurile sacre", celibatar fiind. După ce Alexandru Todea a
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele. Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756. Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj. Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
1641, în aceasta biserică, a adus moaștele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. În anul 1640, cu ajutorul domnitorului Vasile Lupu, reușește să întemeieze la Iași, prima școala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovnicești de la Kiev, înființată acolo de mitropolitul Petru Movilă. Drept reacție la propaganda calvină din Transilvania a redactat „Cartea care se cheamă "Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc"”, prima scriere românească de polemică teologică. În aprilie 1653 s-a retras la mănăstirea
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit același titlu de la Societatea Academică din Cernăuți, în 1901, a fost ales membru al Institutului Internațional de Sociologie (1903) și, respectiv, membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris (1914) și vicepreședinte al Societății de Sociologie din Paris (1916). S-a aflat întotdeauna într-un fertil dialog cu învățații renumiți ai Europei, prin intermediul forurilor științifice istorice, care i-au acordat adeseori premii
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
natură și la spirit și la lumea materială. Aceste două lucrări, scrise și publicate în limba franceză i-au adus o faimă mondială de filosof al istoriei, recunoaștere universală și au cântărit decisiv în alegerea sa ca membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris. Asiduitatea și profunzimea analizei lui Alexandru D. Xenopol în explicarea evenimentele istorice, investigând noi modalități care să structureze istoria și filozofia istoriei, îl plasează printre cei mai importanți gânditori europeni ai perioadei respective
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
a făcut studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1962. În anii 1962-1963 își satisface stagiul militar obligatoriu în armata sovietică. Totodată activează în cadrul Comsomolului. Este membru al Academiei de Științe Sociale din Federația Rusă (Moscova). A obținut titlul științific de doctor în filozofie (1977). Lucinschi a intrat în structura aparatului de partid comunist în calitate de activist politic. În perioada 1963-1971 a deținut funcții de conducere în cadrul CC al ULCT
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
de Mihail Gorbaciov. În perioada 14 iulie 1990 - 24 august 1991 lucrează în calitate de secretar responsabil cu presa al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Pe lângă funcțiile politice, după puciul din august 1991, Lucinschi obține funcții importante în cadrul Academiei de Științe din Federația Rusă (Moscova). Între anii 1991-1992 deține funcțiile de colaborator științific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Științe din Federația Rusă și de director executiv al Fondului de dezvoltare a științelor sociale al aceleiași
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
Politic al CC al PCUS. Pe lângă funcțiile politice, după puciul din august 1991, Lucinschi obține funcții importante în cadrul Academiei de Științe din Federația Rusă (Moscova). Între anii 1991-1992 deține funcțiile de colaborator științific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Științe din Federația Rusă și de director executiv al Fondului de dezvoltare a științelor sociale al aceleiași Academii. A fost deputat în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM) (1967-1980), deputat în Sovietul Suprem al RSS Tadjikistan (1986-1990
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
de Științe din Federația Rusă (Moscova). Între anii 1991-1992 deține funcțiile de colaborator științific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Științe din Federația Rusă și de director executiv al Fondului de dezvoltare a științelor sociale al aceleiași Academii. A fost deputat în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM) (1967-1980), deputat în Sovietul Suprem al RSS Tadjikistan (1986-1990), deputat în Sovietul Suprem al URSS (1986-1991). Apoi, între anii 1990-1996, este ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
Gustav Kirchhof precum și zeci de laureați ai Premiului Nobel) În oraș se află patru institute de cercetare Max Planck (Fizica nucleară, Astronomie, Medicină, Drept), Centrul German de Cercetări împotriva Cancerului, Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL), Centrul German de Gerontologie, Academia Științifică din Heidelberg și multe altele. În 1944, primul ciclotron din Germania a fost dat în folosință la Heidelberg. Nenumărate clădiri vechi, monumente de arhitectură, muzee, teatre și manifestări culturale periodice completează moștenirea Heidelbergului, aflat pe lista Patrimoniului Mondial sub
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
în afara Franței. Anuarele publicate în Franța au revenit atunci la numele "Herschel" pentru Uranus, după descoperitorul William Herschel, iar noua planetă a fost numită "Leverrier". La 29 decembrie 1846, astronomul Struve s-a exprimat în favoarea numelui "Neptun" în cuvântul adresat Academiei de Științe din Sankt Petersburg. Cu timpul, numele "Neptun" s-a încetățenit și a fost acceptat de comunitatea internațională. În mitologia romană, Neptun, identificat cu zeul grec Poseidon, era zeul mării. Astfel toate planetele, în afară de Pământ, poartă nume de zei
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
În 1930, Iakov s-a reîntors la Moscova, unde a urmat cursurile de ingineri ale Institutului de transporturi. A lucrat ca inginer la centrala termoelectrica a unei uzine care purta numele tatălui său. A urmat, de asemenea, cursurile serale ale Academiei de artilerie. s-a recăsătorit în 1938 cu Iulia Melțer, cu care a avut o fiică, Galina. În 1941, a intrat în partid. Iakov Iosifovici Djugașvili a fost locotenent-major al Armatei Roșii și a participat la al Doilea Război Mondial
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
doi ani într-o închisoare din Samara. În 1977, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice la decorat post-mortem pe locotenentul-major Iakov Iosifovici Djugașvili cu "Ordinul Marelui Război, clasa I". Ordinul a fost primit de Galina Djugașvili, fiica lui Iakov. În cadrul muzeului Academiei de artilerie unde a studiat Iakov, se află o urnă cu pământ și cenușa din lagărul de prizonieri.
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
al lui Antonio Văsari și al Maddalenei Tacci. Își începe ucenicia artistică pe langă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul compozițiilor pentru vitraliile Domului din Arezzo. În 1524 pleacă la Florența, unde lucrează în atelierul lui Andrea del Sarto și în academia de desen a lui Baccio Bandinelli. Începând cu anul 1529, frecventează împreună cu Francesco Salviati atelierul lui Raffaello da Brescia și ia lecții de oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 și 1539 călătorește prin diverse orașe ale Italiei (Romă, Arezzo
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
studiile teoretice, dar care s-a dovedit a fi un pilot peste medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „profesor Jukovski” și cursuri de perfecționare pentru comandanți de escadrilă. Cea mai mare parte a timpului nu și-a petrecut-o în cazarmă, ci în preajma sălilor și terenurilor de sport. La un meci de hochei a cunoscut-o
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
incidentul din 1 mai același an când, după încheierea paradei din Piața Roșie, două bombardiere cu reacție de ultimă generație Il-28 s-au prăbușit la aterizare datorită condițiilor meteo dificile. În august 1952, Vasili Stalin s-a înscris la cursurile Academiei Militare a Statului Major al Forțelor Armate, dar nu a arătat niciun interes pentru studiu, absentând în mod constant de la ore. I. V. Stalin a murit pe 5 martie 1953. La scurtă vreme, Vasili a fost chemat la ordin de
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
scriitorului. Mishima a văzut lumina zilei în districtul Yostuya din orașul Tokyo (care acum face parte din Shinuku). Tatăl său se numea Azusa Hiraoka și era un funcționar guvernamental. Mama sa, Shizue, era fiica celui de-al cincilea director al Academiei Kaisei. Tatăl lui Shizue, Kenzō Hashi, era specialist în literatura chineză clasică. Copilăria i-a fost dominată în totalitate de umbra bunicii sale, Natsu, care a luat în primire copilul imediat după naștere și l-a separat de părinți. Natsu
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii, de mai mică întindere, pe teme tradiționale, comentarii de folclor și opere spirituale, studii de istorie și geografie sacră. El a putut fi văzut aproape zilnic la Biblioteca Academiei, studiind texte sacre și lucrări rare. Un timp, scriitorul a ținut un jurnal conținând meditații de o mare pătrundere spirituală, mergând de la doctrină și simbol la tehnica inițiatică. Articole biografice
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
Scriitori tineri contemporani (Editura Eminescu, București, 1978; pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor), Firescul ca excepție (Editura Cartea Românească, București, 1979), Critică și angajare (Editura Eminescu, București, 1981), Ceara și sigiliul (Editura Cartea Românească, București, 1982; pentru care primește premiul Academiei), Prezent (Editura Cartea Românească, București, 1985), Spre alt Istrati (Editura Minerva, București, 1986), Eseu despre lumea lui Caragiale (Editura Cartea Românească, 1988). În 1994 apare a doua ediție a acestei lucrări, cu titlul original Marea trăncăneală (interzis de cenzură la
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
(n. 3 martie 1913 la Reims - d. 21 decembrie 1978), a fost un scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, membru al Academiei Franceze. În 1932, sub cupola Academiei franceze, proaspătul academician a fost întâmpinat de către Rene Huyghe cu cuvintele : „Sunteți, domnule, unul dintre cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul dintre cele mai autonome.“ "Roger Caillois" și-a dedicat întreaga curiozitate
Roger Caillois () [Corola-website/Science/298955_a_300284]
-
(n. 3 martie 1913 la Reims - d. 21 decembrie 1978), a fost un scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, membru al Academiei Franceze. În 1932, sub cupola Academiei franceze, proaspătul academician a fost întâmpinat de către Rene Huyghe cu cuvintele : „Sunteți, domnule, unul dintre cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul dintre cele mai autonome.“ "Roger Caillois" și-a dedicat întreaga curiozitate și independență intelectuală decriptării universului. Se
Roger Caillois () [Corola-website/Science/298955_a_300284]
-
Marburg, la „școală neokantiana“ al carei exponent de seamă a devenit mai tarziu. În 1899 a obținut doctoratul, iar în 1906 un post de "Privatdozent" la Berlin. Reputația lui a crescut constant: în 1914 a primit Medalia „Kuno Fischer“ a Academiei din Heidelberg pentru lucrarea "Das Erkenntnisproblem". După război a ocupat un post de profesor titular la proaspăt înființată Universitate din Hamburg. Anii de profesorat la Hamburg au marcat trecerea lui Cassirer de la marile teorii ale filozofiei (concretizate în monumentala " Das
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
rămas în vigoare. Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. În 1939, Papa Pius al XII-lea, în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe, ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă, l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre "„cei mai cutezători eroi ai cercetării ... nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa, n-
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]