28,896 matches
-
rasat, era cult, cu experiența "lumii bune", îi plăcea să aibă în preajmă oameni inteligenți și interesanți, fiind, pe de altă parte, alergic la tot ceea ce aducea a prost gust, grosolănie și spirit suburban. Era modest, harnic, nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum granitul în materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Convenției de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile contractelor de vânzare internațională de mărfuri 186 3. DREPT COMUNITAR 209 .Ion M. Anghel, Andrei Popescu, Dumitru Țâncu, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană 210 .Dumitru Țâncu, Uniunea Europeană lărgită: De la Constituție înapoi la tratate 239 .Dumitra Popescu, Reflecții asupra conceptului de identitate națională și a conceptului de identitate europeană 255 .Traian Chebeleu, Parlamentele naționale în procesul decizional al Uniunii Europene 265 .Andrei Popescu, Modernizarea dreptului muncii în atenția Uniunii Europene 282 .Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care pornesc conflictele.) Pentru a r]spunde acestei întreb]ri, trebuie s] ne imagin]m cum ar fi viața f]r] aceste reguli, iar acest lucru ridic], în mod inevitabil, întreb]ri despre origini. Oamenii au tendința de a privi înapoi, întrebându-se dac] nu a existat odat] o stare neconflictual] înainte că regulile s] fie impuse, o stare în care nu era nevoie de reguli pentru c], poate, nimeni nu a vrut niciodat] s] fac] ceva r]u. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care a ucis deismul și care apoi a recunoscut cu sov]ial] c] rațiunea practic] putea „dovedi” pan] la urm] existența lui Dumnezeu. Nietzsche îl aseam]n] cu mai puțin] amabilitate unei vulpi care evadeaz] - și se furișeaz] dup] aceea înapoi în cușcă teismului. În scrierile sale de mai tarziu, Kant a renunțat atât la ideea coordon]rii garantate dintre virtute și fericirea-recompens] (a crezut c], astfel, virtutea adev]rât] va fi subminat]), cât și la cerință de a postula imortalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
provoc]rilor comunitariene, insistentei istoriciste de a nu merge dincolo de discursurile și tradițiile societ]ților particulare și insistentei utilitariene potrivit c]reia principiile deriv] din preferințe. Pentru cei care nu se simt atrași de nici una dintre aceste viziuni, sloganul neokantian: „Înapoi la Kant!” r]mane o provocare ce trebuie fie explorat], fie respins]. Referințe Lucr]ri ale lui Kant Groundwork of the Metaphysic of Morals; tradus] de H.J.Paton că The Moral Law (London:Hutchinson, 1953) Critique of Practical Reason; tradus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea foarte bine s] fie acela de „revendicare” și acesta, care de altfel este și sensul cel mai restâns, este corelativul „datoriei”. Distincțiile sunt expuse cel mai bine în urm]toarele exemple: 1) Revendic]ri: dreptul de a primi înapoi un împrumut este o revendicare a unui creditor care genereaz] o datorie corespunz]toare din partea debitorului care trebuie s] returneze banii. 2) Puteri: dreptul de a distribui o proprietate prin propria voinț] este un exemplu de drept care reprezint] o putere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptului c] stabilitatea social] este considerat] important] din punct de vedere moral, si este un rezultat la care suntem motivați s] ajungem. Mi se pare într-adev]r c] și acest fel de concentrare a realistului moral pe explicație ne împinge înapoi în direcția ideii unei fapte morale la baza c]reia stau motivele de a o realiza, deoarece, din nou, în m]sura în care consider]m actele corecte ca acte care tind înspre stabilitate social], credem c] ele au aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care tind înspre stabilitate social], credem c] ele au aceast] tendinț] pentru c] reprezint] ceea ce trebuie s] fac] oamenii, în mod rezonabil. Aceast] tendinț] de a face ceea ce este rezonabil este cea care explic] lucrurile. Dar și aceasta ne duce înapoi la prima concepție despre faptă moral] că fapt] pe care suntem motivați s] o facem. Am putea afirmă lucruri asem]n]toare despre ideea conform c]reia putem caracteriza o fapt] moral] pe baza funcției adecvate a ființei umane, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev]rului sau falsit]ții definițiilor (vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eticii evoluționiste reprezint] o confirmare a poziției sale; vezi, de asemenea, capitolul 34, „R]zboi și pace”.) Cum r]mane cu aspectul argumentativ? Ce comentarii se pot face? Care sunt bazele metaetice? La acest nivel, multi filosofi tradiționali ar da înapoi. Oricât de mult] empatie ar exista pentru poziția prezentat] anterior, gânditorul tradițional va susține c] a considera c] o lătur] genetic] a evoluției moralei spune ceva din punct de vedere argumentativ creeaz] un gol de neumplut. În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral f]r] a se gândi la r]splata sau pedeapsă divin]. Am putea contraargumenta c] acel comportament moral care nu este inspirat de r]splata sau pedeapsă divin] nu este rațional, dar acest lucru ne-ar duce iar]și înapoi la problema justific]rii (analizat] mai sus) (vezi și capitolul 16, „Egoismul”). iv. Predicând și demonstrând În examinarea argumentelor legate de cum ar putea depinde etică de religie, ar putea fi util de reținut spre ce și spre cine țintesc aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devreme (de exemplu Germania de Est, Ungaria, Polonia, statele baltice, Slovenia) sau mai târziu (Bulgaria, România, Slovacia) fără prea multă raționalizare sau reflexivitate o ideologie a unei evoluții sociale imaginate ca dezvoltare către democratizare sau liberalizare și globalizare. Dacă privim înapoi acum, se poate spunem în termenii lui Smith (1973), că revoluția totală nu a fost a lui 1989, ci a ultimului deceniu al secolului trecut. Pentru a înțelege ce a însemnat revoluția pentru schimbarea postcomunistă, trebuie să ne amintim ce
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Tezeu a fost un erou atenian, care a învins Minotaurul, salvând astfel viețile tinerilor din cetate sacrificați o dată la nouă ani în Labirintul din Creta. Se spune că nava cu care a călătorit (la momentul Tn) până pe insula Creta și înapoi a fost păstrată în onoarea sa și ca simbol al victoriei asupra lui Minos, regele cretan. O dată pe an, atenienii obișnuiau să organizeze o paradă și să navigheze cu corabia lui Tezeu. Putem presupune evident că, peste timp, părți ale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei doi pîrîți faraoni își însușiseră (și) munții, staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei doi pîrîți faraoni își însușiseră (și) munții, staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna?) și de pe ilustrate. Iată, nu pentru totdeauna. Septembrie pătează cu galben marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei! Pe la nouă jumătate, cînd Hatmanu îmi dă amical peste dreapta cu pensonul: hoțule mic, Strigătul, ai? Munch, ai? bate cineva. Cine? Vonica. Un frison îmi linge șira spinării. Nu te teme, nu te teme, zice oaspetele și mă conduce înapoi la tablou. Salutări de la cineva? întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă-ntr-o voce: de la? de la... lungește el suspansul. De la, de la Ili...? încearcă să ghicească ei la unison. Nu, o retează Vonica, de la Măgureanu, și mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd tare grilajul cu coada, implorînd. Ce dimineață! O consolare: să intru în Muzeul de Artă și să văd o "iarnă" de Craiu. Numai o dumnezeiască "iarnă" de Craiu ar putea alunga, înapoi în nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe holurile și din sălile Galeriei de artă modernă românească obraznicele cearșafuri ale pasagerului ministru al Culturii și de abia după aceea ochii-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
criptocomunist. Sau pe suveran, la Versoix, ascultînd la radio, cînd nu avea ce face, tiradele găunos-isterice ale lui Ceaușescu pe stadioane, sau ale lui Iliescu, în campanie electorală, atunci cînd... latifundiarul Coposu, tocmai ateriza din străinătate, urma să-și ia înapoi moșiile, atentînd la suprafața arabilă a țării. Coleg, blond, un Esenin al zilelor noastre (de-atunci), cu meșa de culoarea grîielor pîrguite căzîndu-i frumos pe frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva minute, din casă, la gardul ștrandului. Minunea pufoasă e lăsată jos, în iarbă. Dintr-o dată, în ochii ei, cer de iulie, bazinul. Ce-o fi, oare, pata asta lucind atît de nemaivăzut pînă acum? Hipnoza durează cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă la colț, el după ea, o prinde de păr și-o îmbrățișează iar pe la spate. Înaintez doi pași. Băiatul mă vede și-ntinde dreapta spre mine, cu arătătorul ca pistol. Dau înapoi. Din Gane apare-un bondoc numai în slip. Îi înfige băiatului o directă-n bărbie, ăsta cade mort, fata dă să fugă. Luna e-acum chiar deasupra ei. Bondocul o ia de ceafă, o culcă-n mijlocul străzii și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu cîte luni, rîd, în fine, hohotit. Înapoi, spre Iași. Intercity. Jos pălăria! Doar că pe elegantele vagoane, cît îs de lungi, scris mare, ochios, elegant: Intercity expres Mihai Eminescu. Hait! N-are dreptate tagma iconoclaștilor față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am dat bici cu gura și în jumătate de oră eram înapoi la Eternitate. Am intrat în bodegă, la căier, și-am vărsat cîțiva stropi de țuică pe pardoseala mirosind a eternitate: Dumnezeu să-i țină-n înalturi! Afară, Ajunul își desăvîrșea minunea. 23 ianuarie Chiar dacă vedem în observația cu ton peremptoriu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar cum și schimbarea gărzii de la Palat e ușor balcanică, tot așa și cu șampania vernisajului contemporan... Cînd reușesc să scap de cei doi gamini ai străzii, drăguți-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu atît din faptul că expune una din tinerele de robust, i-aș spune bărbătesc talent, Zamfira Bârzu, impusă în ultimii ani, nici măcar din insolitul că pictorița își prezintă lucrările la Baia turcească, ci... ci... din întoarcerea bruscă a timpului înapoi, în anii cînd Baia turcească era, mai mult decît un feredeu, era o... instituție. Ca atîtea altele: Farmacia, Tribunalul, Primăria. Cîți ieșeni, mai ales după război, aveau baie în casă! (blocurile-silozuri, cu căzile aferente, nu se construiseră încă). Oricum, fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent-oriental, cu ochii ei de indiancă și făcîndu-și, repetat, cruce. Creșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]