33,912 matches
-
oraș (1934). În 1936 este numit profesor de desen la Liceul C.F.R „Aurel Vlaicu” din București până în 1939 când este profesor de desen și caligrafie la Liceul teoretic de băieți „Radu Greceanu” din Slatina. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea "Eden". În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune "Nud de fată" și la Salonul artiștilor francezi. În 1930
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
Paris. La Salonul de toamnă de la Paris din același an participă cu lucrarea "Portret de fată". Din 1933, anul întoarcerii în România, participă la toate expozițiile organizate, atât în țară cât și în străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iași, mai târziu (1950) la Cluj, iar din 1966 funcționează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București. În 1942 este prezent la Salonul oficial al Moldovei din Iași, unde i
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
Est") care a fost creată în 1602. Compania a deținut monopolul comerțului dintre Asia și Provinciile Unite. Acest comerț stă la originea ceramicii albastre de Delft — . În 1842 Wilhelm al II-lea al Țărilor de Jos fondează în Delft o academie în ingineria construcțiilor. Această academie este astăzi Universitatea Tehnică din Delft. Ceramica albastră de Delft sau Delftware își are începuturile din vremea când Compania Olandeză a Indiilor de Est își avea sediul în oraș, fiind inspirată de porțelanurile aduse din
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
în 1602. Compania a deținut monopolul comerțului dintre Asia și Provinciile Unite. Acest comerț stă la originea ceramicii albastre de Delft — . În 1842 Wilhelm al II-lea al Țărilor de Jos fondează în Delft o academie în ingineria construcțiilor. Această academie este astăzi Universitatea Tehnică din Delft. Ceramica albastră de Delft sau Delftware își are începuturile din vremea când Compania Olandeză a Indiilor de Est își avea sediul în oraș, fiind inspirată de porțelanurile aduse din China. Pictorul Jan Vermeer van
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
Proust, care-l include în episodul morții lui Swann, de fapt o alegorie a propriei sale morți. Universitatea Tehnică din Delft (, abreviat "TU Delft") este una din cele trei universități tehnice din Țările de Jos. A fost fondată ca o academie de studii în ingineria construcțiilor în 1842. Astăzi TU Delft are aproximativ 16000 de studenți înscriși. Institutul pentru Educația Apei, sau UNESCO-IHE, este o instituție ce oferă educație postuniversitară pentru țările în curs de dezvoltare, având la bază puternica tradiție
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
Organele obstești cu atribuții jurisdicționale"". a urcat toate treptele ierarhiei universitare, fiind acreditat în 1992 ca profesor de Drept Administrativ și Știința Administrației la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. Predă și la facultatea de Drept a Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București. A contribuit la formarea unor cadre de înaltă calificare în administrația de stat prin conducerea lucrărilor de doctorat, din care multe au văzut lumina tiparului. Activitatea sa științifică s-a axat pe problematica
Alexandru Negoiță () [Corola-website/Science/297763_a_299092]
-
Tonus des muscles striés", 1937 (împreună cu Gheorghe Marinescu, Nicolae Ionescu-Sisești și Oskar Sager), lucrare prefațată de renumitul neurofiziolog englez Sir Charles Sherrington. În anul 1948 este numit profesor de Neurologie la facultatea de Medicină din București și membru al noii Academii R.P.R. În cadrul acestei Academii, devine director al Institutului de Neurologie, care capătă numele lui Ivan Petrovici Pavlov, ideologia predominantă în medicină în acea vreme fiind nervismul, bazat pe cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționate. Kreindler reușește să adune în jurul său
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
1937 (împreună cu Gheorghe Marinescu, Nicolae Ionescu-Sisești și Oskar Sager), lucrare prefațată de renumitul neurofiziolog englez Sir Charles Sherrington. În anul 1948 este numit profesor de Neurologie la facultatea de Medicină din București și membru al noii Academii R.P.R. În cadrul acestei Academii, devine director al Institutului de Neurologie, care capătă numele lui Ivan Petrovici Pavlov, ideologia predominantă în medicină în acea vreme fiind nervismul, bazat pe cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționate. Kreindler reușește să adune în jurul său o serie de colaboratori
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
nevoit să o părăsească după un an, lipsit de mijloace materiale și înglodat în datorii în urma unei vieți extravagante, ceea ce a dus la un conflict cu tatăl său adoptiv. Poe încearcă să urmeze o carieră militară, dar este exclus din Academia Militară West Point din cauza săvârșirii unor acte deliberate de indisciplină. În această perioadă publică fără prea mult succes primele sale poezii. În 1833 înregistrează primul succes cu povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă” ("A MS. Found in a Bottle"), câștigând
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
în familia unui felcer din Marbach am Neckar în ducatul Württemberg din sudul Germaniei, care devine mai târziu administrator al grădinilor curții ducale. În 1773, la vârsta de 14 ani, tânărul Schiller este înrolat la ordinul ducelui Karl Eugen în Academia Militară, instituție cu cel mai desăvârșit spirit cazon, unde se va forma spiritul rebel al viitorului poet. După opt ani începe studiul medicinei, devenind în 1780 medic militar al unui regiment din Württemberg, după ce susținuse o dizertație cu titlul "Über
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]
-
box-office: A Bug's Life (1998), Toy Story 2 (1999), Monsters, Inc. (2001), Finding Nemo (2003), The Incredibles (2004), Cars (2006), Ratatouille (2007), WALL-E (2008) și Up (2009). Finding Nemo, The Incredibles, Ratatouille, WALL-E și Up au primit fiecare premiul Academiei pentru cel mai bun film de animație, un premiu introdus în 2001. În anii 2003 și 2004, pe când contractul cu Disney se apropia de final, Jobs și directorul executiv al Disney, Michael Eisner, au încercat fără succes să negocieze un
Steve Jobs () [Corola-website/Science/297766_a_299095]
-
o înălțime de patru metri, personifică forța și siguranța. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piața "Signoria" din centrul Florenței. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piață fiind ocupat de o copie. Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt "Moise" (în biserica "San Pietro in Vincoli", Roma), "Sclav înlănțuit" și "Sclav murind" (prevăzuți pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
în prezent în Muzeul Luvru di Paris), grupul statuar "Ziua" și "Noaptea", "Amurgul" și "Aurora" la mormântul lui Giuliano de Medici, "Il Pensioroso" (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (așa zișii "Giganți"), sculpturi neterminate aflate în Muzeul Academiei din Florența. Ultimele sculpturi cu tema "Pietà" se deosebesc de cea din tinerețe printr-un dramatism impresionant. Acesta a prezis ca o fochita de ghetar va iubii cea mai tare testoasa din imperiul acvatic si invers. Până a-și câștiga
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873 se transferă la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi, în 1875, la școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile „Academiei libere Julian”; verile pictează la Barbizon (unde se întâlnește cu Nicolae Grigorescu) și în alte așezări rurale. O biografie ingrată, scurtă, desfășurată sub semnul unei condiții modeste și a bolii, caracterizată mai degrabă prin absența evenimentelor, printr-o descoperire târzie
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu gimnastică și munca de caritate în întreaga lume. Ea și soțul său sunt proprietarii Academiei de Gimnastică "Bart Conner Gymnastics Academy", "Perfect 10 Production Company" și ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editori ai "Magazinului de Gimnastică Internațională". Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de
Nadia Comăneci () [Corola-website/Science/297785_a_299114]
-
eseul: „"Der Versuch als Vermittler von Objekt und Subjekt"” („Încercare ca mediator între obiect și subiect”). Aici remarcă procedeul — în comparație cu filozofia naturii al romantismului — ca empiric și nu speculativ. În anul 1808, Goethe a fost ales ca membru extern al „Academiei de Științe din Bavaria” ("Bayerische Akademie der Wissenschaften").
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
de la Arheologie din București, condusă de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanța următoare rămâne în țară, unde, împreună cu alți colegi, zugrăvește biserica din satul Grozești. În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste(Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la "Kunstverein", trimite caricaturi la revista "Furnica" și articolul ""Importanța criticii de artă"" la revista "Arta română" din Iași, care reprezintă debutul
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
Grigore Tocilescu. Vacanța următoare rămâne în țară, unde, împreună cu alți colegi, zugrăvește biserica din satul Grozești. În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste(Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la "Kunstverein", trimite caricaturi la revista "Furnica" și articolul ""Importanța criticii de artă"" la revista "Arta română" din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
următori, până în 1934, au loc repetate expoziții ale "Grupului celor patru". Tonitza, între timp considerat "cel mai de seamă" pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
seamă" pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
tânăr înclinații artistice, făcând primele studii la Universitatea Națională de Arte București. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902). De la prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare. Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică. Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor.După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală - Liceul Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII - XIII. Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994. Aristotel, Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, Organon, vol. I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957; vol. II: Analitica primă, traducere și studiu introductiv de Mircea Florian, Editura Științifică, București. 1958; (reeditate la IRI
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
studiu introductiv, note, indice tematic și terminologic de Pavel Apostol; studiu analitic și note de Al. Posescu, Editura Științifică, București, 1966 (reeditare Moldova, Iași, 1995). Aristotel, Despre cer, traducere și studii introductive de Șerban Nicolau, în Revista de filosofie, Editura Academiei, București, numerele 3/1989, 2/1990, 2/1992 (ediție incompletă). Aristotel, Despre cer, traducere de Șerban Nicolau, Editura Paideia, București, 2006. Aristotel, Despre suflet, traducere, note și indice terminologic de N. I. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1969. Aristotel, Parva Naturalia. Scurte
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]