29,295 matches
-
oameni care nu iau în seamă omul de lângă ei, sau chiar îl disprețuiesc, disprețul, socotind ei că-i ridică și mai sus pe treptele vieții, că-i fac și mai impunători! Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, poartă în sine dorul de veșnicie, caută desăvârșirea, absolutul, simte că este legat de ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dușmăneau pe nedrept). În articol este scris: Se pare că oamenii bine pregătiți profesional și muncitori, competențele, deveneau ținta de atac prin sancționări, penalizări și teroare continuă, până când erau duși la tăcere totală. Suferințe de o viață, suferințe care ucid dorul de a mai trăi, suferințe care distrug și trupul și sufletul(prin cine? De ce nu sunt luate în seamă decât ca o simplă exemplificare. Tristă situație). Într-un astfel de caz, moartea victimei este singura rezolvare a problemei. Omul? Inginerul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă, văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă supt stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi.” ( Emil Gârleanu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
în înalt, se deșiră, iar se strâng, și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
dl. Petre Nițeanu a continuat să fie atras de temă. Prin internet, aceste texte publicate mai întâi în „Atac” au circulat prin Germania, la revista „Agero” unde dl. Lucian Hetco mi-a făcut o primire călduroasă, prin Danemarca la revista „Dorul” scoasă cu mare grijă de dl. Dan Romașcanu, precum și, o parte dintre ele, în revista „Argeș” unde dl. Jean Dumitrașcu le-a acordat o mare atenție. Regretatatul Artur Silvestri mi-a făcut onoarea de a mă găzdui la revistele sale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu înlesnirile care-i erau la îndemână: transport gratuit pe calea ferată pentru delegații, o masă simbolică, etc. Aceste chete simbolice implicau liste, serbări populare, ieșiri directe în stradă și cântece din repertoriul eminescian. Cu deosebire „Mai am un singur dor” s-a cântat până la sațietate de către elevii de toate vârstele, punându-li-se trecătorilor o floare la butonieră ori o cocardă pentru ca, returnate, aceste obiecte să fie însoțite și de contribuția fiecăruia în parte. În cazul special, al lui Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
putea ajuta, pentru asta, Matei Eminovici, căpitan de acum - sau prietentul și pretendentul etern la mâna ei, tot militar, Iuliu Roșca) - dar tot artificială rămâne... Deși, dacă stăm și ne gândim, este în stiul epocii: așa cum „Mai am un singur dor” a fost receptat ca prohodul poetului în viață, s-a cântat efectiv prin piețe ori pe la răspântii pentru chete publice în anii 1886-1887, la fel și „Despărțire” își pune sensurile într-un context real. Epoca este saturată de un romantism
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în Mare", încercînd - pesemne ca Chatterton - adîncimi creative ce păreau insondabile, astfel cu bună știință riscînd - precum Hölderlin - să se înece în preaplinul creației poetice, dar aceasta din dorința de a cunoaște "Apele Sondabile, nisipurile mișcătoare și stîncile", și din dorul de a nu rămîne pe "malul verde" doar "cînt[înd] la fluier un cîntecel prostesc"; pentru Wordsworth, Chatterton era "băiatul minunat" (the marvelous boy); pentru Coleridge, el era "sărmanul Copil" de "geniu ceresc" "al Naturii libere", care contempla la cîntul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nimeni. Când se vor încrucișa dragostea cu fapta, atunci înseamnă că Dumnezeu e cu noi. MORȚILOR NOȘTRI Ecoul luptei voastre din temnițe și munți, Plutind ca o mireasmă din cer până la noi, Ne-mbărbătează pieptul, ne mângâie pe frunți, Și dorurile sfinte le împlinesc prin voi. (Autorul) Sufletele lor au plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt prezenți, dar și lipsa lor o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
face curte ar fi o simplă formalitate. Dar cu ce să încep, ce să-i spun mai întâi? Vrei puțină gumă de mestecat?" părea prea primitiv. "Bună!" era un salut prea banal pentru viitoarea mea mireasă, "Te iubesc! Ard de dor!" era prea îndrăzneț. "Vreau să fii mama copiilor mei" părea puțin cam prematur. Așa că n-am mai spus nimic. Apoi., autobuzul a ajuns în stație, ea a coborât și n-am mai văzut-o niciodată". Sfârșitul poveștii. Dacă știm cum
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de surse folclorice, provoacă o explozie
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Primele versuri îi apar în 1949. Debutează editorial în 1958, cu amplul poem Răscruce, scris în cheie folclorică și evocând satul postbelic. Versurile din placheta La ruptul apelor (1960) stau sub semnul dorului de ducă și al elanurilor tinereții. Contactul cu lumea mare, adâncirea în tainele propriului eu vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Cluj-Napoca, 2001; Capitala în Ardeal, Cluj-Napoca, 2002; Elegie omului simplu, Cluj-Napoca, 2002; Cronici de istorie românească, Cluj-Napoca, 2003; Transilvania, model României, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: I. M. [Ioan Moldovan], „Bal ca-n iad”, F, 1994, 1; Ion Roșioru, Teribilism, revoltă, dor, TMS, 1994, 8; Ion Cristofor, Ionuț Țene, TR, 1996, 5-6; Mircea Popa, „Roși de lună”, „Adevărul de Cluj “, 1997, 1 975; Alexandru Sfârlea, „Roși de lună”, „Al cincilea anotimp”, 1997, 2; Petria, Vâlcea, 400; Poantă, Dicț. poeți, 204-205; Petre Scutelnicu
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
talie mondială, în Mateiu descoperă fastul și dulceața melancoliei, la Eminescu, Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este dor de oameni ca Paul Zarifopol și Mihai Ralea, relativiști sceptici, eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu sunt credincioși. Nu îi place în nici un fel „spiritul șmecheresc” și cea mai mare durere a lui
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
îndeosebi în gazetele „Raza” și „Basarabia” - adunate în parte în volumul Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
Israel. În pofida aglomerării de amănunte faptice, accentul cade pe relatarea uneori brutală despre lagărele morții, fiind o mărturie grăitoare a trecerii omului prin lume, în confruntarea cu vicisitudinile soartei într-un veac însângerat. Altă carte, Au murit cu gândul și dorul de Basarabia (1997), reunește articole publicate între 1918 și 1940, precum și medalioane despre câteva personalități culturale basarabene sau care au avut legături cu această provincie, urmărindu-le contribuția și după refugierea în România. Studiul despre Alexie Mateevici documentează toate ipostazele
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
literare în care s-a manifestat înaintașul său. SCRIERI: Alexie Mateevici, pref. Ștefan Ciobanu, Chișinău, 1937; Amintiri din gulag, pref. Victor Crăciun, postfață Gheorghe Cunescu, București, 1992; ed. (Drumul Golgotei), pref. Johan Urwich, București, 1995; Au murit cu gândul și dorul de Basarabia, București, 1997; Iubim Basarabia, București, 1998. Repere bibliografice: Scriitori de la „Viața Basarabiei”, îngr. Alexandru Burlacu și Alina Ciobanu, Chișinău, 1990, 308; Victor Crăciun, Memoriile lui Vasile Țepordei, „Basarabia”, 1991, 11; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 269; Popa, Ist. lit.
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
1962; Flăcări pe chei, București, 1964; Microbuzul de seară, București, 1964; Port dunărean, București, 1964; Răgaz, București, 1965; Sub temelii, București, 1968; Diana, București, 1969; Frumoasele garnizoanei, București, 1969; Podul de foc, București, 1975; București, oraș de vis și de dor, București, 1977; Moartea boxerului, București, 1978; Din scrinurile regilor, Iași, 1979; Nuntă cu sănii, București, 1980; Din legendele Dunării, București, 1982; Corabia mistuită, București, 1983; Brelocuri, București, 1985; Zori în ceață, București, 1985; Pasagera, București, 1989. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Nicolae Tican, tăietor de lemne. Parcurge ciclul elementar la el în sat, apoi, din 1907, ia viața în piept, încercând să își câștige existența. Trudește ca băiat de prăvălie la un negustor din Câmpulung, dar după doi ani îl apucă dorul de ducă, fuge la Constanța și se strecoară pe un vapor cu care, acceptat ca ajutor de bucătar, ajunge în Italia. La Napoli se descurcă: vinde pălării, robotește într-o măcelărie, cară apă fiartă pentru clienți. Într-o zi îi
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
fi în proză sau în versuri. Speciile fundamentale ale genurilor literare: I. Genul liricgenul literar în care ideile, sentimentele se transmit în mod direct prin intermediul eului liric si al figurilor de stil 1. Lirica orală(populară) cu speciile: * Doina : de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]