29,580 matches
-
substanța istoriei) încă nu pot fi admirate, apreciate, criticate sau contestate pe de-a-ntregul din moment ce scrierile și spusele gânditorului francez sunt încă în curs de recuperare de către editurile din Franța și de cele din afara Hexagonului. Relațiile dintre cuvânt și imaginea plastică au avut o funcție epistemică esențială în cărțile lui Foucault. Imaginea are vocația de a transmite "ceva consubstanțial limbajului"5. Imaginea are o putere de a spune mult mai mare decât limbajul, iar din acest motiv este un dincolo de principiul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înțelege resorturile și "natura". Reversul acestei "științe" sunt secvențele "crucificării" sexiste din pornografia zilelor noastre. Între predica preoților și practica sexuală există multiple relații complementare. Pentru lumea modernă sexualitatea a devenit o "nouă religie", iar reprezentările sale (mentale, lingvistice și plastice) concurează, la modul serios, reprezentările și credințele unor religii tradiționale (Islamul, Mozaismul, Creștinismul). Un soi de ritualizare publică și solemnitate discursivă traversează sexul modern, transformant și transformator (de energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pozitivitate stă la originea elaborării doctrinelor, a ideologiilor. Formarea științelor umane moderne este inextricabil legată de ideologii și de transformarea limbajului în reprezentare-în-sine. Prin aceste procese epistemice, socio-umanele noastre sunt animate de o conștiință a reprezentării, fie ea lingvistică sau plastică, fără de care existența lor nu ar fi posibilă. A spune și a desena nu se pot realiza decât prin actul reprezentării. Însă "animația" folosirii reprezentării (lingvistice și plastice) nu ține cont și nu ține loc de ... cunoaștere. Încă o dată, reprezentarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noastre sunt animate de o conștiință a reprezentării, fie ea lingvistică sau plastică, fără de care existența lor nu ar fi posibilă. A spune și a desena nu se pot realiza decât prin actul reprezentării. Însă "animația" folosirii reprezentării (lingvistice și plastice) nu ține cont și nu ține loc de ... cunoaștere. Încă o dată, reprezentarea nu este actul constitutiv al cunoașterii! Inventarea ideologiei ca domeniu de analiză a ideilor, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și hegemonia limbajului-reprezentare în orice act de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și hegemonia limbajului-reprezentare în orice act de cunoaștere, în orice formă de gândire au făcut din istorie și din orice posibilă cunoaștere o muncă de reprezentări. Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se susține pe această hermeneutică modernă, iar orice gând spus, orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
regimului imaginarului și promovarea unei identități moderne. O identitate modernă diseminată în false forme de manifestare. Formarea individualității moderne și dorința indivizilor de a se distinge prin formarea lor culturală, socio-mentală sunt posibile tocmai prin cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de limbaj. Într-un regim disciplinar modern, individualizarea omului nu este ascendentă, precum în Evul Mediu, ci descendentă. Prin individualizare ascendentă putem înțelege exercitarea unei suveranități. În Evul Mediu, autoritatea și prestigiul formau o individualizare "prin ritualuri, discursuri ori reprezentări plastice"143. Individualizarea descendentă implică o putere "mai anonimă și mai funcțională", iar cei asupra cărora se exercită această putere "tind să fie tot mai puternic individualizați; prin forme de supraveghere mai curând decât prin ceremonii, prin forme de respectare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
respectare a normelor mai curând decât prin narațiuni comemorative ce au norma ca referință, și nu prin genealogii ce stabilesc strămoșii ca puncte de reper; prin diferențe mai curând decât prin mari fapte"144. În lumea modernă, diferențele lingvistice și plastice devin echivalentul unor mari fapte (medievale), iar raportul militar-discursiv din structura acestei societăți accentuează principiul diferenței din seria metaforelor ca mod de a produce cunoaștere. Într-un fel, individualizarea modernă se bazează pe ascultarea normelor, pe disciplină, fiind mai mult
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să țină cont de cele două tipuri esențiale de reprezentări: 1) plastică, specifică artelor figurative, ce are drept fundament epistemic asemănarea; 2) lingvistică, specifică limbajelor, discursurilor, textelor, ce se instituie prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile analizei limbajului, în teoriile lingvistice, reprezentarea are funcția de a disocia și descompune ordinea lucrurilor pentru a accentua diferențele dintre acestea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-lea și al XVIII-lea176. Dacă între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, "cuvintele au primit sarcina și puterea de a reprezenta gândirea"177, un gramatician din secolul Luminilor a făcut o analogie între componentele gramaticii și elementele reprezentării plastice. Astfel, spunea el, substantivele sunt forme, adjectivele sunt culori, iar verbul este "pânza pe care acestea apar"178. Opera lui Velázquez (1599-1660), a lui Jan Vermeer van Delft (1632-1675), Don Quijote al lui Cervantes (1547-1616) sunt, pentru Foucault, "semne" ale schimbării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea plastică primește o nouă funcție, într-un fel similară cu cea lingvistică, devenind esențială, nu atât pentru lucrurile și oamenii ce sunt reprezentați, cât pentru ea însăși. De la Velázquez și Vermeer van Delft, reprezentarea plastică trăiește prin tehnica ei de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a lui Vermeer van Delft, reprezentarea plastică primește o nouă funcție, într-un fel similară cu cea lingvistică, devenind esențială, nu atât pentru lucrurile și oamenii ce sunt reprezentați, cât pentru ea însăși. De la Velázquez și Vermeer van Delft, reprezentarea plastică trăiește prin tehnica ei de a reprezenta. Ea este un dincolo de figurativ. Cele două reprezentări, deși sunt însoțite de o tehnică în sine de a spune, respectiv de a arăta, se deosebesc prin funcția lor. În timp ce reprezentarea lingvistică este preocupată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o diferență de gândire prin opera sa. Opera, autorul, produsul în sine devin importante prin diferențe în funcționalitatea social-politică modernă. Ceea ce creează un discurs modern este tocmai acel dincolo de referențial, acea reprezentare ce trece dincolo de lucrurile reprezentate (fie verbal sau plastic). Din secolul al XVII-lea, avem un limbaj articulat nu pe evidențe ale realului, ci pe generalități crescânde 179. Însă acestea nu s-au putut insera într-un limbaj comun și cotidian decât atunci când filosofia carteziană a autorizat gândirea matematică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
socio-umane, dar și de fizică, matematică. Ea nu poate "împrumuta" modele din cele două tipuri de științe, fără să i se văduvească propria sa înțelegere; o înțelegere mai aproape de pictură și de arte figurative; de ideea de reprezentare (lingvistică și plastică). Înțelegerea istoriei se bazează pe fapte și întâmplări concrete transpuse în reprezentări prin intermediul limbajului, al imaginilor pe care limbajul le dezvoltă. Ea nu poate fi confundată nici cu limbajul pe care-l folosește istoricul, nici cu gândirea istoricului, nici cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris sau rostit îl implică. Ficțiunea e mediul expresiv al activității de a figura lingvistic și plastic. Ficțiunea istorică a figurării prin cuvântul scris vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile sociale, arhitectonica social-politică. În acest mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de putere. Istoria scrisă și practica politică comportă multiple relații de dinamică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
București, 1969; Ion Țuculescu, București, 1972; Botticelli, București, 1975; Die Schwarze Kirche, tr. Max Demeter Peyfuss, Berlin - Frankfurt - Viena, 1976; Botticelli. Divina Comedie, București, 1977; Corabia lui Sebastian, București, 1978; Fluxul memoriei, îngr. și pref. Mircea Braga, București, 1987; Itinerarii plastice, îngr. Șerban Stati, pref. Petre Stoica, București, 1987; Scrieri, I-II, îngr. Pavel Țugui, introd. Mircea Martin, București, 1990; Biserica Neagră, ed. 2, îngr. Pavel Țugui, București, 1995; Poezii, București, 1996; Biserica Neagră și alte proze, București-Chișinău, 1997; L’Église
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Zimnicea - 17.II.1971, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulinei Paraschivescu (n. Scorțeanu) și al lui Romulus Paraschivescu, învățători. Urmează școala primară la Vălenii de Munte, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești și face studii de arte plastice la Cluj și la București, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe expoziții cu desene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
natura lor și după comportamentul în mediu poluanții se împart în: 1. Nedegradabili din punct de vedere ecologic; Substanțele poluante nedegradabile sunt reprezentate de diferiți compuși care nu sunt atacați de activitatea microorganismelor sau care se descompun foarte lent (materiale plastice, serul de mercur, aluminiu, unele insecticide, compuși fenolici cu lanț lung, radionucliziă. Circuitul lor se caracterizează prin fenomene de acumulare și de concentrare în compușii biologici de-a lungul lanțurilor trofice cu un anumit decalaj în timp și spațiu. Aceste
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
-le un caracter nelocalizabil (poluare difuză). Fenomenul poluării poate apare atât ca efect direct al unor categorii de activități umane cât mai ales, ca efect indirect și complex al interacțiunii activităților umane. Tipuri de poluare: chimică cu hidrocarburi cu materiale plastice cu pesticide cu metale grele cu îngrășăminte minerale cu materii organice fermentescibile cu derivați ai sulfului, azotului, fosforului. fizică termică radioactivă sonoră biologică: contaminarea mediului cu agenți patogeni. estetică: degradarea peisajului, sau sistematizarea urbană haotică. Poluarea cu hidrocarburi Hidrocarburile care
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
minte formularea din Gen 1,27: „l-a facut Dumnezeu pe om după chipul sau”. Recentă versiune românească înzestrata cu note, a lui B.V. Anania, precizează în legătură cu expresia paulină: „Pavel nu folosește cuvântul în sensul tehnic al filosofiei grecești (imagine plastică, forma exterioară), ci în sensul de natură, fire, condiție, esența; mai precis, chip care traduce esență.”280 Un text auzit, cum este cel liturgic, nu are însă cum introduce note explicative. O soluție fericită se găsește în Liturgia Orelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le amestecați manual, folosiți dosul unei linguri mari, amestecând temeinic. Adăugați câteva picături de colorant alimentar pentru a obține culoarea dorită și adăugați ulei esențial pentru a obține aroma dorită. Amestecați până când culoarea este uniformă. Păstrați într-un sac de plastic sau într-un recipient închis ermetic, deoarece se întărește dacă este expus la aer. Deoarece multe din plantele din zodiac nu au arome corespunzătoare pentru sărurile de baie, va trebui să faceți niște compromisuri. Aceasta este o baie foarte relaxantă
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
se răcească. Puneți-vă mănuși de cauciuc înainte de a vă masa cu pasta părul curat și umed. Asigurați-vă că ați distribuit în mod egal pasta prin păr cu ajutorul unui pieptene. Strângeți părul și acoperiți-l cu o pungă de plastic. Înfășurați peste pungă un prosop gros pentru a păstra căldura dinăuntru. Lăsați pe cap cel puțin 30 de minute. Îndepărtați prosopul și clătiți părul până ce apa este curată. Lăsați părul să se usuce la soare. Petele de pe față sau mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
termometru bun, care să poată măsura și temperaturi mai joase de 35 - 38 de grade Celsius. Iată câteva reguli de urmat atunci când vă preparați propriul săpun: Pregătiți-vă recipientele, fie ungându-le cu grăsime, fie căptușindu-le cu folie de plastic. Faceți acest lucru la început, pentru a avea recipientele pregătite când veți avea nevoie de ele. Nu folosiți niciodată aluminiu la prepararea săpunului dvs. Folosiți întotdeauna vase emailate, de inox sau de fier. Folosiți borcanul de sticlă cu gura largă
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
3 căni de grăsime vegetală (nu untură sau unt sau margarină) 1 lingură de ulei parfumat 1 borcan cu gura largă 1 oală emailată sau de inox 1 lingură de lemn Măsurați 300 g de sodă într-un recipient de plastic. Încet și cu atenție adăugați-o peste 4 căni de apă rece în borcan (vezi regula numărul 5 de la pagina anterioară). Amestecați până ce cristalele de sodă s-au dizolvat complet. Puneți borcanul într-o tigaie cu apă rece pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]