28,471 matches
-
afirma că monografia a adus contribuții „decisive” la exegeza mioritică, iar H.H. Stahl crede că lucrarea este „foarte erudită și de o deosebită seriozitate”. F. a alcătuit și o serie de micromonografii închinate altor subiecte: Doicin Bolnavu, Uncheșeii, Jertfa zidirii, Sora otrăvitoare, Nevasta vândută, Fata rău măritată, Iovan Iorgovan, Cântecul lui Brâncoveanu, Cântecul lui Oroveanu, Arborii îmbrățișați, reunite postum în Valori ale culturii populare românești (I-II, 1987-1988). Un compartiment însemnat al operei lui F. îl constituie studiile de folclor comparat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
, Mihail (pseudonim al lui Eugen Enăchescu Pasad; 1.I.1923, Cetatea Albă - 16.IV.1994, București), poet și prozator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu și al Mariei (n. Pasad), soră medicală. Probabil din dorința tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iași, dar și-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu și se căsătorește și cu sora sa mai mare, Mareaxe "Marea", cu care Îl are pe La¿ar); din al treilea cuplu, La¿ar și Marea, se naște o divinitate al cărei nume este necunoscut din cauza coruperii textului (La¿ar Își ucide tatăl, pe Amakandu, iar Marea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale infernului. La ultima poartă, zeița ajunge complet goală. La protestele repetate ale zeiței, paznicul răspunde că „acestea sunt poruncile Stăpânei ținutului șcelor morțiț”, adică ale lui Ereșkigal. Aceasta din urmă, În momentul În care se găsește În fața mândrei sale surori, o tratează cu cruzime, o umilește În diferite feluri, iar apoi poruncește să moară de diferite boli: finalul este În concordanță cu legile clare ale infernului, unde nu pot fi primiți decât morții. Inanna/Iștarxe "Iștar" moare și, potrivit versiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uneori și ca rege În Uruk. Inanna/Iștarxe "Iștar" este deci Înlocuită de Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz". Dar și dispariția acestuia din urmă, cunoscut ca patron al turmelor, provoacă tulburare pe pământ. Pentru a rezolva și această problemă, intervine Geștinanna, sora lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz", conform unor izvoare sumeriene. De aici se Înțelege că nici Dumuzi nu rămâne pentru totdeauna În infern, pentru că sora sa iubitoare se oferă să Îl Înlocuiască acolo pentru șase luni pe an: oferta este acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca patron al turmelor, provoacă tulburare pe pământ. Pentru a rezolva și această problemă, intervine Geștinanna, sora lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz", conform unor izvoare sumeriene. De aici se Înțelege că nici Dumuzi nu rămâne pentru totdeauna În infern, pentru că sora sa iubitoare se oferă să Îl Înlocuiască acolo pentru șase luni pe an: oferta este acceptată de responsabilii acestui regat și se rezolvă problema alternanței anotimpurilor și a perioadelor de fertilitate. 2) Plângerile lui Dumuzixe "Dumuzi" - Mesopotamienii l-au preamărit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acolo este locuința morților: din acest motiv, i se mai spune și „ținutul fără Întoarcere” (vezi subcapitolul 3.5c, În legătură cu miturile Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi" și Gestinanna). Infernul are o regină, pe Ereșkigalxe "Ereșkigal" „Stăpâna marelui ținut”, sora zeiței Inanna/Iștar. Mitul Nergalxe "Nergal" și Ereșkigal povestește cum zeul ceresc Nergal a devenit soț al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura lui Baalxe "Baal" și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante; mai ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cel care stabilește cinstea, timè, și rangul zeităților feminine. În interiorul acestui spațiu dominat și controlat de Zeusxe "Zeus", ceilalți zei pot acționa În limitele sferelor lor particulare de competență, deși uneori acțiunea lor trece dincolo de aceste limite. Heraxe "Hera", sora și soția lui Zeus, interpretează rolul soției, dar se află alături de Demetraxe "Demetra", mama și, În același timp, zeița care le-a făcut cunoscută oamenilor Întrebuințarea cerealelor. Lor li se asociază Afroditaxe "Afrodita", zeița iubirii și a seducției erotice deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a nu fi detronat. Sau fiii sunt cei care Își ucid tații și se căsătoresc cu mamele, ca Oedipxe "Oedip", sau Își ucid mamele pentru a răzbuna moartea taților, ca Orestexe "Oreste". Sunt istorii ale unor incesturi Între frate și soră, ca Macareusxe "Macareus" și Canacexe "Canace". Însă acestea sunt fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spațiul politic al cetății, căruia, ca ansamblu al cetățenilor, Îi era destinată cu siguranță arena tragică. În fața războiului fratricid dintre Eteoclexe "Eteocle" și Polinicexe "Polinice" din Cei șapte contra Tebei a lui Eschil sau a echivocei legături dintre frate și soră În Electra lui Euripide sau În fața incestului comis fără știință Între mamă și fiu În Oedipxe "Oedip" rege a lui Sofocle sau a tiranului stigmatizat de Tezeuxe "Tezeu" În Rugătoarele lui Euripide (vv. 399-456), se reliefa Atena, „cea mai religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată cu zeița irlandeză Brigitxe "Brigit", doar pentru că zeița galică era patroana tuturor meșteșugurilor, iar cea irlandeză, conform „Glosarului lui Cormac”, ar fi avut două surori cu același nume (Însă, de fapt, este vorba despre triplarea aceluiași personaj), care se ocupau una de medicină, iar cealaltă de metalurgie. După cum se poate vedea, aceste identificări, care nouă ni se par insuficient fondate, se bazează pe un element
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarcere, Math, indignat, Îi transformă pe cei doi nepoți În animale, folosindu-se de bagheta magică; aceștia rămân astfel timp de trei ani. Este necesar să se găsească o altă fecioară pentru rege, iar aceasta pare să fie Arianrhodxe "Arianrhod", sora celor doi frați ticăloși. Dar la proba cu bagheta magică, se dovedește că nu este fecioară și naște doi fii, Dylan Eil Donxe "Dylan Eil Don" („Dylan, fiul valului”) și Lleu Llaw Gyffesxe "Lleu Llaw Gyffes" („Celxe "Cel" strălucitor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui Manawydanxe "Manawydan" și nepotul lui Beli Mawr. Acesta o dă pe sora sa Branwenxe "Branwen" de soție lui Matholwchxe "Matholwch", regele Irlandei, Însă ea este tratată atât de rău de către soț, Încât Brân declară război cumnatului și invadează Irlanda. Are loc o mare bătălie care se Încheie cu Înfrângerea britanilor: supraviețuiesc doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe "Yamș" (Geamăna) s-a născut umanitatea. Acest mit Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe "Yima"), care a fost primul om și primul rege al Iranului: avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se limitează, așa cum se susține adesea, la cele două Germanii din epoca romană, excluzând astfel toată religia germană din perioada medievală; drept dovadă fragmentul eddic din Heimdalargadr spune: Eu sunt fiul a nouă mame, Eu sunt fiul a nouă surori (Kuhn, 1962, p. 316). După părerea noastră, este evident că acest grup de mame strâns Înrudite și care au În comun un fiu unic deși este doar o rămășiță, constituie totuși o dovadă puternică a existenței cultului mamelor și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o divinitate feminină, În timp ce Friccus este reprezentat cu un mare membru viril: așadar, cu siguranță e vorba despre Freyrxe "Freyr"; eroarea ar fi putut fi ușor determinată de faptul că Frigg este probabil dublura lui Freyjaxe "Freyja", aceasta fiind sora lui Freyr: este vorba deci despre divinități care nu numai că aparțin aceleiași sfere funcționale, ci, mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a considerat, de exemplu, că o zeiță inițial feminină a agriculturii s-a transformat În divinitate masculină odată cu transformarea agriculturii din activitate tipic feminină Într-una tipic masculină. De asemenea, s-a crezut că Nerthus ar fi fost la origine sora (anonimă) a lui Njördr, de la care el i-ar fi avut, În urma unei iubiri incestuoase, pe Freyrxe "Freyr" și pe Freyjaxe "Freyja". În același mod, s-a descoperit că În India, zeul Soarexe "Soare" apare când ca Surya (masculin), când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bunurilor materiale - adică asupra agriculturii și a creșterii animalelor -, dar și asupra plăcerilor vieții, deci și asupra sexualității. Am vorbit deja despre falusul foarte vizibil pe care tradiția i l-a atribuit lui Freyr; mai rău, el se culcă cu sora sa, așa cum se povestește În Locasenna, strofa 32: Taci, Freyjaxe "Freyja"! Ești o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
închidă ochii în fața slăbiciunilor aleșilor săi. De exemplu, Dumnezeu îl lovește cu plăgi pe faraon când acesta, fără să știe, o ia pe Sara în haremul său, dar nu-l pedepsește pe Abraham pentru că a mințit spunând că Sara este sora sa, expunându-l pe faraon pericolului de a comite adulter (Gn 12). Același Dumnezeu îi promite lui Iacob că-l va apăra în timpul întregii sale călătorii spre unchiul Laban (Gn 28,15), dar nu spune nimic asupra motivului acestei călătorii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și procesul maturizării fiicei acesteia, Nadia, sunt conturate uneori cu tușe fine. În contrapartidă față de eroii pozitivi (cele două „femei singure” și Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și de o senzualitate maladivă) și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
doi autori, rudenia rămâne și acum un veritabil cod al tuturor relațiilor sociale. În afara specificului relațiilor de rudenie, noi n-am mai putea înțelege nimic din jocurile subtile ale socialului. Or, legăturile de filiație și alianță, relațiile dintre frați și surori cunosc acum provocări și reconfigurări semnificative, grație efectelor sociale și juridice ale noilor tehnici de manipulare genetică, de exemplu. Astfel, transsexualismul, sindromul ,,mamelor mercenare", conceperea in-vitro și dezbaterile despre posibilitatea clonării umane ne obligă să regândim relațiile tradiționale și moderne
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
sursa noastră comună, indiferent de felul în care ne vom hotărî să o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi „frate“ soarele, vântul și focul sau „soră“ luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sunt tragici pentru că sunt saturați de ființa pe care au dobândit-o înscriindu-se întocmai în limitele ce le revin. Dacă unul dintre
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]