32,577 matches
-
o fată de țară care cosea: „nici ducesele noastre”, arăta contele „nu brodează atât de drăguț, cu un braț atât de frumos și cu o ușurință atât de distinsă” („ne brodent pas avec une plus jolie main avec un plus beau bras et avec une aisance plus noble”). Satele din Moldova i-au atras atenția și lui Julius Edel, naturalist și etnograf austriac, care în mai-iunie 1835, la invitația Societății Medico-Naturaliste din Iași, a efectuat o spectaculoasă explorare a satelor din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe la toate casele acestui târg nici o pereche de boi, iară prin casele lor numai câte un țolișor ci se învelescu și câte puțin vin au făcut în viile lor, în privire că nu li-l cumpără nimine l-au și băut tot ei”. În condițiile în care târgurile - și Hușii, îndeosebi - nu ofereau mijloace suficiente de existență, avea loc o deplasare spre sate a unei însemnate părți din populația urbană. La 17 octombrie 1846, ispravnicul ținutului Fălciu raporta Vistieriei că locuitorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
eu, câte 50 de centavosi pe un cocoș, 1 pesos pe altul, 2 pesosi pe altul... Cocoșii erau de toate culorile și rasele... Femeile nu erau de acord cu luptele de cocoși. Dacă reușeau un câștig, după luptă bărbații își beau toți banii, iar dacă pierdeau se împrumutau de la alții. Oricum, dacă pierdeau sau câștigau, sărăcia oamenilor din sat creștea''! Un alt celebru împătimit al lupelor de cocoși din Cuba a fost Ernest Hemin-gway, "cetățean cubanez'' vreme de două decenii. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la Havana. Mic de statură, slab, îmbrăcat cu lucruri scumpe, dar decent, purtând la mâna dreaptă un inel cu un safir mare montat în platină și la stânga un ceas extraplat tot din platină, se spune că acționa din umbră, discret, bea doar "lapte și Pernod", vorbea cu voce scăzută, la întruniri nu lua niciodată note .Se mai spune că deși a stat o îndelungă perioadă în Havana, nu a învățat limba spaniolă, cu interlocutorii, inclusiv cu președintele Batista, vorbind în engleză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Invitat la un "maté" la "Azotea", reședința din Punta del Este a președintelui Consiliului Național al Guvernului Uruguayan, Eduardo V. Haedo, fiica acestuia, Beatriz, avea să-și amintească peste ani, în 1997:" Che venea în fiecare dimineață la "Azotea" ca să bea "maté" cu tatăl meu. El întâlnise în Che un bărbat de o mare profunzime, foarte interesat să asculte. Eu eram foarte tânără și Che m-a impresionat profund. Se întrevedea deja că va rămâne în istorie... Am petrecut ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1960 medicii de la Clinica Mayao din SUA obligându-l să slăbească 25 de kilograme (avea peste 100!). Sotolongo căuta să-i controleze "paharele", lucru dificil având în vedere caracterul "pacientului". Avea să-l avertizeze odată că dacă "vei continua să bei, n-o să-ți mai poți scrie nici propriul nume"! Pe motive "etilice" avea uneori discuții și cu Mary, la o astfel de dispută cei doi amenințându-se chiar cu armele, ceea ce l-a obligat pe doctorul Sotolongo să-i despartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
obligat pe doctorul Sotolongo să-i despartă și la "retragerea" sa, pe la 4 dimineața, să plece cu toate armele de la Finca! De menționat la acest capitol o declarație a lui Hemingway, făcută în august 1935 criticului sovietic Ivan Kashlin: "eu beau de la 15 ani și există puține lucruri care mi-au produs o așa plăcere", precum și exclamația colegului Graham Green, care informat de cantitățile de whisky ce intrau la Finca ar fi exclamat: "acum înțeleg pentru cine bat clopotele"! De "degustat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mai multe dimineți și seri în două "locații" favorite ale lui Papa-"Bodeguita del Medio" și "Floridita", veșnic pline de gură-cască și turiști în căutare de senzații "tari" și de "poze" din locurile pe unde a pășit, a mâncat, a băut sau s-a bătut "EL"! Pornind de la catedrala, pe Empedrado Nr. 207, o stradă veche, pavată cu piatră de râu, dai de "La Bodeguita del Medio", deschisă de Angel Martinez pe la sfârșitul anilor 1930. Un local fără pretenții unde Papa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rom, suc de lămâie și două măsuri de gheață frapată. La Floridita Hemingway venea pe la ora 11, în bermude, cămașă lejeră și mocasini sau teniși albi, singur sau însoțit de Spencer Tracy, Errol Flinn, Marlene Dietrich, Ava Gartner, Robert Taylor, bea câteva Daiquiri și pleca spre prânz. Uneori se întorcea pe la 5 după amiaza și mai bea câteva Daiquiri. Prin 1949 Constante a instalat la Floridita aer condiționat. Inițial localul se aerisea cu ventilatoare și nu avea către stradă perete, închizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
11, în bermude, cămașă lejeră și mocasini sau teniși albi, singur sau însoțit de Spencer Tracy, Errol Flinn, Marlene Dietrich, Ava Gartner, Robert Taylor, bea câteva Daiquiri și pleca spre prânz. Uneori se întorcea pe la 5 după amiaza și mai bea câteva Daiquiri. Prin 1949 Constante a instalat la Floridita aer condiționat. Inițial localul se aerisea cu ventilatoare și nu avea către stradă perete, închizându-se cu o cortină metalică. Aceasta le permitea clienților să privească "lumea de afară", iar lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pulsul țării ca diplomat". Am bătut Havana Veche, care este o bijuterie, am fost la Pinar del Rio, la Trinidad, altă bijuterie a trecutului colonial, la Varadero paradisul contemporan! Mi-am aniversat ziua de naștere la vestitul bar "Tropicana", am băut Daiquiri la "Floridita", stând la bar pe scaunul lui Hemingway, am petrecut la Havana Crăciunul primul meu Crăciun fără pom, globuri, lumânărele, dar cu languste, creveți, broască țestoasă și pește spadă... Am discutat cu cei de la Ambasadă "politicale" și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ne Învață lucruri general valabile. Am Învățat o grămadă folosind-o. Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vreo unu jumate dramul, a spus În cele din urmă. - Păi cred că e-n regulă, am zis eu. M-a-ntrebat cum putem intra-n legătură și i-am dat numărul meu de telefon. Joey s-a-ntors cu whisky-ul și-am băut toți un rînd. Herman și-a băgat capul pe ușă din bucătărie și i-a zis lui Jack: - Po’ să vorbesc cu tine un minut? I-am auzit certîndu-se În legătură cu ceva. Apoi Jack s-a-ntors și Herman a rămas În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sau mai puțin simptomelor de delirium tremens și dispare rapid cînd se renunță la drog. Cineva care fumează cîteva țigări pe zi nu riscă să o ia razna - nu mai mult decît riscă să ajungă la D.T. o persoană care bea cîteva pahare de cocteil Înainte de cină. Încă ceva despre iarbă. Cineva aflat sub influența ierbii e complet incapabil să conducă o mașină. Iarba Îți perturbă simțul timpului și, În consecință, simțul raporturilor În spațiu. O dată, În New Orleans, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umblă cu marfa la ei, dar cine face asta se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții a gaborilor. CÎnd am Început să iau În fiecare zi -adesea și de mai multe ori pe zi -, am Încetat să beau și să ies seara. CÎnd iei marfă, nu bei. Pe cît se pare, corpul care are-n celule o cantitate de marfă nu absoarbe alcoolul. Băutura rămîne În stomac, producînd Încet greață, disconfort și amețeală, și nu e nici o distracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții a gaborilor. CÎnd am Început să iau În fiecare zi -adesea și de mai multe ori pe zi -, am Încetat să beau și să ies seara. CÎnd iei marfă, nu bei. Pe cît se pare, corpul care are-n celule o cantitate de marfă nu absoarbe alcoolul. Băutura rămîne În stomac, producînd Încet greață, disconfort și amețeală, și nu e nici o distracție. Marfa ar fi un tratament sigur pentru alcoolici. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
serioasă: fără trafic, fără furturi. Muncea din cînd În cînd ca docher. Era Încolțit din toate părțile și pentru el nu exista altă cale decît În jos. CÎnd nu reușea să găsească marfă - ceea ce se-ntîmpla cam În jumătate din timp -, bea și se pastila. Avea doi fii adolescenți, care-i făceau o grămadă de probleme. În vremurile astea de restriște George era pe jumătate bolnav În cea mai mare parte a timpului și nu le făcea față derbedeilor ăia. Fața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe sub ea, o deschizătură Într-unul din tuburi. I-am vîndut două capsule. Le-a Învelit Într-un șervețel de hîrtie și a Îndesat șervețelul În tub. - O să ies Întîi curat, dacă e să mă caute, a zis. Mi-am băut ceașca de ceai, i-am mulțumit pentru informație și am ieșit Înaintea lui. Aveam marfa Într-un pachet de țigări și eram gata să-l arunc În rigola plină cu apă. Într-adevăr, un tînăr solid, Într-un trenci alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În cele din urmă aș fi ajuns să-mi injectez apă chioară. Metoda asta e bine cunoscută de toți trăgătorii. O versiune a ei, cu hop (opiu) și sirop medicinal, e cunoscută drept cura chinezească. După cîteva săptămîni ajungi să bei doar sirop. Patru zile mai tîrziu, În Cincinnati, rămăsesem fără drog și blocat. N-am auzit niciodată de vreo cură din asta de reducere autoadministrată care să fi reușit. Găsești motive să faci din fiecare doză o excepție care cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să atîrne prin oraș. În Cincinnati am făcut un tur pe la farmacii și-am luat sticle de paregoric de o uncie. Două uncii de paregoric rezolvă un narcoman cînd dependența e scăzută, cum era a mea În acel moment. Am băut trei uncii din paregoric cu puțină apă Încălzită. În vreo zece minute am simțit drogul făcîndu-și efectul, și starea de rău a dispărut. Mi s-a făcut imediat foame și am ieșit din hotel să mănînc. PÎnă la urmă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe nimeni pe-acolo și, În plus, voiam să nu mă mai droghez - sau cel puțin mi se părea că vreau să n-o mai fac. Într-o seară eram În bar la Frank’s, pe lîngă Exchange Place, și beam rom și Coca-Cola. Era un loc dubios: marinari și docheri, pederaști, dealeri de pocher de la sala de jocuri non stop de-alături și cîteva personaje inclasificabile. LÎngă mine, În picioare era un tip Între două vîrste, cu o față prelungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dealeri de pocher de la sala de jocuri non stop de-alături și cîteva personaje inclasificabile. LÎngă mine, În picioare era un tip Între două vîrste, cu o față prelungă, subțire, și cu părul cărunt. L-am Întrebat dacă vrea să bea o bere cu mine. A răspuns: - Aș vrea, dar, din păcate... din păcate nu sînt În măsură să Întorc oferta la rîndul următor. Clar, era cineva care trăia din muncă fizică, autodidact, un plicticos Înfiorător o dată ce te-a ochit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
parte, În general Într-un bar din mahala sau pe-aproape. Dar din cînd În cînd recidivez. Într-o seară m-am făcut pulbere la Frank’s și m-am dus Într-un bar de pederaști. Trebuie c-am mai băut ceva În cîrciuma aia, fiindcă mi s-a rupt filmul o vreme. CÎnd barul a intrat Într-unul din acele intervale de liniște, afară tocmai se lumina. Liniștea e ceva care nu se Întîlnește prea des Într-o cîrciumă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să bem ceva și a comandat Coca-Cola. Mi-a spus că-l cheamă Pat. I-am zis c-am venit de curînd de la frontiera mexicană. - Mi-ar plăcea și mie să merg pe-acolo, a zis el. S-aduc ceva marfă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe marfă. L-am Întrebat pe Pat despre posibilitățile de-a vinde În New Orleans. - Orașul dă pe-afară de ciripitori, a zis el. E al dracu’ de greu. Așadar, m-am apucat iar, cumpărînd prin intermediul lui Pat. Am Încetat să beau, să ies seara, și am căzut Într-un orar al rutinei: o capsulă de drog de trei ori pe zi și Între doze, ceva timp de umplut cumva. Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam vopsind și trebăluind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]