29,295 matches
-
respectând și înțelegând obiceiurile și credințele populare, și-ar da seama că acesta a murit. Prin zbuciumul său sufletesc, prin intensitatea trăirilor , prin dragostea de mamă ea nu este numai mama ciobanului moldovean, ci devine atât simbolul bătrânei care duce dorul celor plecați de acasă și neinițiați în tainele vieții, cât și simbolul mamei eteme sau așa cum remarca Liviu Rusu, "jalea eternului feminin". Ca și Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu sau Vitoria Lipan, eroina din Baltagul" sadovenian, cu care are numeroase asemănări
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ați ascuns? Atunci am dispărut și am stat ascuns În comună, pe la rude, plecam dintr-un loc În altul... De la serbare n-am mai mers p-acasă niciodată, până ce n-am venit din Închisoare. O singură dată mi-o venit dor, da’ asta mai târziu... Am stat unde aveam noi vite, În pădure, dar mai mult și În casă, dar aveam câini buni și nu se apropia nimeni, ca să nu sară câinii pe el..., și nu s-a știut că sunt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
v-au prins? În viață am avut trei vise care s-au Împlinit exact, fără tălmăciri, cum se spune. În ’52, toamna, eram În partea cealaltă a comunei, În pădure, și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În colțul casei și m-am uitat un timp... Pe urmă am traversat și am trecut În cealaltă parte a comunei. Deci am visat atunci celulele. Nu mi-am dat seama
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
30 de kilometri de Târgu Mureș. Nici nu mai știam unde stau... În loc să cobor din gară și să viu aicea, că fratele meu locuia cu mătușa, sora mamei, În casa În care stau eu acum, m-am dus la Iernut... Dorul de părinți... Nu i-am văzut, n-am avut În timpul ăsta pachet, vorbitor, nimic... Aveați emoții că n-o să-i găsiți cu bine? Nu pot să vă spun prin ce momente am trecut... Când am venit de la Ciceu, de-aicea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i puteau depista, deci numai fratele meu singur o știut secretul. Îi căutau Înnebuniți, știau că prin regiunea asta e, dar nu știau unde anume... Și Gavril Pop ăsta din Pir avea o soră la Timișoara și tare-i era dor de ea și s-o dus acolo. Ei erau liberi să meargă, să stea și-n oraș, că aveau buletine false. Da’ securiștii ce-o făcut? O luat fel de fel de fotografii de la familie și l-o recunoscut pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de aci dorința veșnic deșteaptă de a nu fi uitați. Și atunci când simt că fugaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor și că nimenea nu mai vorbește despre ei, se grăbesc să amintească că trăiesc încă. Dorul eternizării, care este un atribut al materiei veșnic în transformare și veșnic nemuritoare și care a născut religia vieții viitoare, este acela care a pus la modă intensa publicitate a Memoriilor. Cartea însă, pe care o public astăzi, nu are
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Teatrul român în prezența publicului, în interesul dezvoltării noastre morale, aș fi fericit, zic, dacă toate acestea vor putea să atingă o fibră din inima românilor și să-i facă să se uite cu mai multă iubire, cu mai mult dor la Teatrul Național, simbol de cultură, de poleire și de mărire, pentru o națiune mare, poleită și cultă. Presa, care este lumina conducătoare a popoarelor, scutul cel mai putinte al instituțiunilor naționale, presa să-și îndrepte privirea mai afabilă, mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe localul vechii poște.184 182. Casele de pe strada Academiei - care făceau parte din vechea reședință domnească având fațada pe Calea Victoriei (v. mai sus) - fuseseră vândute de urmașii Ghiculeștilor familiei Lahovary. Aici a funcționat o vreme și turnătoria de litere Dor. P. Cucu (la nr. 15), apoi pe aceste locuri s-a ridicat Teatrul Comedia, astăzi sala Odeon (Calea Vic toriei, nr. 242), aflată între pasajele Majestic și Comedia. 183. Grădina Gagel, apoi Edison, numită către sfârșitul secolului al XIX-lea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prieteni, printre care și poetul Geanoglu, s-a dus la Tei, a petrecut, a băut, s-a scăl dat și s-a înecat. Poetul Geanoglu, amantul ei, era de față. Și el a cântat-o în versurile publicate apoi în Dorul, colecție de poezii foarte populare pe vremuri.253 140 bucureștii de altădată 250. Trupa franceză de operetă, operă bufă, comedie, vodeviluri și drame a Emiliei Keller a dat spectacole în București și în alte orașe din țară din primăvara anului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afla pe o parte a moșiei Colentina care aparținuse fostului domnitor Grigore Ghica, pe malul lacului Tei, lac aflat în continuarea lacurilor Herăstrău și Floreasca din nordul orașului, despărțit astăzi de acestea printr-un pod aflat pe Calea Floreasca. 253. Dorul, culegeri de versuri culte, cântece lăutărești, versuri populare etc., tipărite în ediții ieftine începând de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ediția a XI-a, din 1871, pe care am consultat-o (Dorul, „culegere de cânturi naționale și populare, vechi și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
printr-un pod aflat pe Calea Floreasca. 253. Dorul, culegeri de versuri culte, cântece lăutărești, versuri populare etc., tipărite în ediții ieftine începând de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ediția a XI-a, din 1871, pe care am consultat-o (Dorul, „culegere de cânturi naționale și populare, vechi și nouă, aranjată din nou, revăzută și adăugită cu multe cântece nouă și vechi“), a apărut în „li brăriaeditură“ a lui H.C. Wartha, se pare chiar sub îngrijirea editorului, în cca. 4000 exem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ta guriță revărsa viață / Și acum, fetiță, ca vântul periși“ și se încheia în tonuri funebre: „Adio, Ioană, adio, copilă! / Sufletul tău zboară după-acest pământ / Și noi în durere toți plângem de milă / Depuind flori june pe tristu ți mormânt“ (Dorul, pp. 35-36). Romanța La un cadavru - devenită populară în epocă - o cânta și Leana în piesa lui Delavrancea, Hagi-Tudose (act I, scena VII), amănunt asupra căruia ne-a atras atenția, cu bunăvoință colegială, Șt. Cazimir. Iarna mai avea și plăcerea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tipografii bucureștene (uneori fiind asociat cu patronul sau însărcinat cu conducerea tipografiei, specialitatea sa fiind aceea de paginator) până în 1877 când se căsătorește cu Dorotheea, văduva lui Anton Mănescu, proprietar al unei tipografii pe strada Lipscani; tipografia purta numele moștenitoarei - Dor. P. Cucu - și funcționa în 1880 pe strada Lipscani la nr. 1-3, dar de conducerea efectivă a ei se ocupa Petre M. Cucu. Probabil că la această tipografie „Cucu“ - în care s-au tipărit câteva din principalele ziare bucureștene până
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un nepot al lui Simion Mihălescu, Matei Theodor, în urmă profesor de liceu în București, un Pangăl etc. etc. Bineînțeles, afară de literatură și știință se făcea prozelitism politic. Cel mai sprinten și unul din inițiatori era Gheorghe Ionescu. Matei Theo dor a ținut o conferință în limba latină pe care n-a ascultat-o nimeni. Spre a nu rămâne mai prejos, am ținut și eu o conferință Despre progres, cu care prilej am spus multe prostii. Colegii m-au felicitat, însă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu ochi buni agresiunea rusească. Stăruințele Angliei pe lângă Poartă erau motivate, în mare parte, din dorința de a înlătura intervenția armată a Rusiei. Franța, care era încă prea slabă spre a face o mare politică europeană, dar în care clocea dorul revanșei, visa, încă de pe atunci, la o alianță cu Rusia împotriva Germaniei. De aceea politica ei era mai mult binevoitoare Rusiei.3 anul 1875 237 2. Bacalbașa se referă la slabul ecou în epocă și la preocuparea redusă pentru literatură
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fericit înzestrat de la natură ca să cânte redeșteptarea vitejiei române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nimeni. Într-o bună dimineață aflăm, din gura lăutarilor, că un oarecare poet Carol Scrob a scris două bucăți care încep să zboare din gură în gură. Aceste două cântece sunt: Aș dori din piept să-mi scot Inima cu dor cu tot. Și s-o pun în pieptul tău Ca să simți precum simt eu. 386 bucureștii de altădată de omitere cu intenție a unor lucrări scrise de Alecsandri în ultima parte a vieții sale (Ostașii noștri, Cântecul gintei latine, Fântâna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și Alecsandri constituie o impietate. „Poet și ofițer“, Carol Scrob (1856-1913), sublocotenent de infanterie în timpul războiului din 1877- 1878 a avansat până la gradul de maior; este autorul unor poezii facile, madrigale, elegii erotice, romanțe, dintre care cele mai cunoscute sunt Dor de răzbunare („Aș voi din piept să-mi scot...“ etc. pe muzică de George Cavadia) și Luna doarme (pe muzică de E. Macarie), citate mai sus și de Bacalbașa. Ambele romanțe (text și note) au fost incluse în culegerea - solicitată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Țăndărică (de păpuși și marionete) 119, 125; de vară (grădina Guichard) 298, 303, 381, 419 Tei (Grădina cu Tei): 140 Tei (lacul): 110, 140, 141 Terasa Oteteleșanu: v. Oteteleșanu (Terasa) Timpul (redacția): 121 tipografia (atelierele grafice; imprimeria): ziarului Adevărul 148; Dor. P. Cucu 148; Carol Göbl 148; Fr. Göbl, Ispirescu 127, 148, 148; Gr. Luis 126; Națională 125; Noua tipografie a laboratorilor români 148; C. PetrescuConduratu 148; „Românul“- Carol Göbl 148; C.A. Rosetti 148, 408; Statului 275; Thiel și Weiss
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
275; Thiel și Weiss 148, 167; Tipografia Curții-Lucrătorii Asociați 97, 148; Tipografia laboratorilor ro mâni 148; Tipografia lucrătorilor aso ciați, Johann (Ioan) Weiss 148 Târgul Moșilor: 59, 109, 110, 400, 401 Tribunalul vechi: 150 Tripcovici (cafeneaua): 116 turnătoria de litere Dor. P. Cucu: 126, 148 Turnul Colței: 25 ulița: v. strada Union ( Suisse; grădina): 303, 378-381, 419, 420 Universitatea (v. și Palatul Universității): 25, 124, 135, 174, 227, 228, 240, 276, 283, 325, 337, 395 Uzina de gaz aerian (de la Filaret
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Institutului, am avut cîteva ezitări la mers și, simultan, o ușoară panică. La întoarcere, m am simțit mult mai sigur. * Din pat, privesc îndelung biblioteca: nu una, ci zeci de cărți mă cheamă. Pur și simplu, mi s-a făcut dor să citesc! Pe un raft s-au adunat „noutățile”, volume diverse de care abia m-am atins, răsfoind numai cîteva pagini sau consultînd sumarul. Mai sînt apoi, văd, ici-colo, „restanțele”, volume a căror lectură n-am dus-o la capăt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt deloc încîntată de ea. Mă simt stingheră deoarece nu am colege în cameră cu mine. Ce știți despre Anca? Are de gînd să vină? Am dat de un telefon și dacă pot telefona, o voi face. Mi-este din ce în ce mai dor de voi. Cînd veniți să mă vizitați? Iată și cîteva indicații pe care vi le pot da: întrebați-i pe localnici unde este tabăra de pionieri, urcați pînă la castelul „Cutezătorii” și apoi luați-o pe niște trepte din curtea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ducu a fost norocos! La română prefera „Plugarii”, și asta a căzut, cu toate că li se pregătise un alt subiect. Ce s-a întîmplat? Cineva din comisie a dezvăluit că li se va da „O paralelă între «Mai am un singur dor» și «Miorița»”, și atunci inspectorul s-a văzut obligat să reia tragerea la sorți: astfel, a ieșit «Plugarii»! La matematică, în ciuda dificultății crescute (se zice) a problemelor, în raport cu anul trecut, a rezolvat totul. După opinia profesorului care l-a meditat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]