30,776 matches
-
necesitând efectuarea de noi lucrări de consolidare și restaurare. Din anul 2003 parohul Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași este Pr. Prof. Dr. Viorel Sava - iconom stavrofor, cancelar științific (2003-2004), prodecan (2004-2005) și decan (din 2005) al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași. Cu purtarea sa de grijă s-au realizat o serie de lucrări care au constat în instalarea de centuri, înlocuirea acoperișului, decapare interior și exterior, tencuirea exterioară a bisericii, montarea a două mozaicuri cu icoanele hramurilor pe peretele
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Biserica de lemn din Leurda aflată în localitatea omonimă din județul Cluj este singura biserică ce se află în sat, după transferarea bisericii de lemn greco-catolice la muzeul din Bistrița în anul 1998. Folosită de comunitățile ortodoxe din Leurda și Sălătruc, biserica este poziționată oarecum ciudat, fiind construită la marginea satului Leurda dinspre satul Sălătruc tocmai pentru a fi aproape de ambele localități. Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și nu figurează pe lista monumentelor istorice. Viața
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
Biserica „Ziua Crucii” din Iași, cunoscută și ca Biserica Dubălari, este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în anul 1803 de către breasla dubălarilor. Lăcașul de cult este situat în imediata apropiere a Gării Internaționale Nicolina și a Bazarului din Iași, lângă pasajul rutier ce face legătura între cartierele Podu Roș
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
deasupra ușii de intrare din pridvor în pronaos s-a pictat o pisanie cu următorul cuprins: Preotul paroh Constantin Grigore, consilier juridic al Arhiepiscopiei Iașilor, a primit pe 24 octombrie 2009 din partea patriarhului Daniel cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române - Crucea Patriarhală - Clasa I, în semn de apreciere a aportului juridic deosebit la recuperarea proprietăților și bunurilor bisericești din mai multe eparhii ale Patriarhiei Române. El a câștigat peste 1.000 de procese în instanțe la Iași, Bacău, Vaslui
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
la funerariile soțului Elisabetei, Marele Duce Serghei Alexandrovici, care a fost ucis de o bombă. Toată viața sa, într-o epocă în care societatea era foarte puțin tolerantă cu homosexualitatea, el a luptat pentru a concilia homosexualitatea sa cu convingerile ortodoxe. Așa cum viața sa publică a fost foarte intensă, viața sa privată a fost discretă. Fără publicarea, la mult timp după moartea sa, a jurnalului său intim, lumea n-ar fi știut că Marele Duce Constantin a fost bisexual. Marele Duce
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
Biserica „Sf. Gheorghe” - Mitropolia Veche din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în perioada 1761-1769 de către mitropolitul Gavriil Callimachi pentru a servi drept catedrală mitropolitană. Acest lăcaș de cult este situat în centrul orașului Iași, pe Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 16, în
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
și fiind astfel rânduită ca locaș de închinare pentru obștea călugărițelor de la Centrul eparhial Iași. Biserica "Sf. Gheorghe" - Mitropolia Veche a fost resfințită la 22 mai 2000 de către Christodoulos Paraskevaides, arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade și primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Biserica „Sf. Gheorghe”- Mitropolia Veche prezintă trăsături arhitecturale comune cu cele ale mai multor biserici zidite în aceeași perioadă: Biserica „Sf. Teodori”, Biserica Curelari ș.a. Edificiul are o bogată ornamentație
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
care l-au identificat pe Isus din Nazaret cu Mesia. De-a lungul istoriei, creștinismul a fost marcat de schisme și dispute teologice care au avut ca efect apariția unor biserici distincte. Principalele ramuri ale creștinismului sunt reprezentate de Biserica Ortodoxă Răsăriteană și Biserica Romano-Catolică, urmate de bisericile protestante. Inițial, creștinismul a început să se dezvolte în Ierusalim și mai apoi în întregul Orient Mijlociu, devenind, ulterior, religie de stat în Armenia (301 sau 314), Etiopia (325), Georgia (337) și, în
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
sale, Iisus a adunat mulțimi, a atras apostoli. Aceștia continuă opera lui Hristos întemeind comunități creștine în Siria, Asia Mică, Grecia, ajungând până la Roma. O dată cu extinderea creștinismului, ia naștere, la sfârșitul secolului al III-lea, monahismul. Apar, în răsărit, mănăstirile ortodoxe de la Muntele Athos și din Palestina, iar în apus cele de la Lerins și Marsilia. Creștinismul este influențat de împărțirea Imperiului Roman în două. În Imperiul Roman de Răsărit denumit și bizantin, se manifestă cultura grecească și se vorbește limba greacă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
sale cu Occidentul, mai ales că Biserica Apuseană nu acceptase iconoclasmul, aceasta fiind una din cauzele Marii Schisme din anul 1054 . Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană) . Pentru mai multe detalii vedeți Marea Schismă . Biserica Apuseană, o instituție ecleziastică apărută încă de la divizarea Imperiului Roman
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
influență în Europa Răsăriteană. Această biserică era foarte diferită de cea apuseană, deoarece existau diferențe, cum ar fi, spre exemplu, faptul că ritul era grecesc și liturghia se făcea în limba greacă. Încă de la începuturile ei, Biserica Răsăriteană se autointitulase "Ortodoxă" („de dreaptă credință”), adică singura biserică ce propovăduia adevărata cale a Creștinismului, considerând restul formelor de Creștinism Răsăritean (monofizismul, arianismul și nestorianismul) ca fiind eretice. În secolele VI-VII, Imperiul Roman de Răsărit a suferit un proces de grecizare, și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se, de atunci, Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul Bizantin), condusă de Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Biserica Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se, de atunci, Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul Bizantin), condusă de Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
VII . Creștinii puteau vizita Palestina, plătind o taxă impusă de arabii musulmani, dar situația s-a schimbat atunci când turcii selgiucizi au devenit conducătorii lumii Islamice, ucigându-i fără milă pe bieții pelerini creștini. De asemenea, și Imperiul Bizantin, care era ortodox, era și acesta în război cu Imperiul Selgiucid (care era islamic). Pierzând multe teritorii,în anul 1095, împăratul bizantin Alexios I Comnen a făcut apel la sprijinul Occidentului Latin, în ciuda Marii Schisme din anul 1054. Apelul a fost auzit la
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
I Comnen a făcut apel la sprijinul Occidentului Latin, în ciuda Marii Schisme din anul 1054. Apelul a fost auzit la Roma de către Papa Urban al II-lea, care, fiind conștient de pericolul Islamului, a hotărât să îi ajute pe grecii ortodocși. El a predicat prin Conciliile de la Piacenza și Clermont, convingându-i pe oameni să lupte în Cruciade (de la latinescul "crucifix"=cruce), promițându-le că, indiferent de ce crime au comis (violuri, jafuri, omoruri) dacă vor lupta și vor muri în Armata
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
capăt culturii bizantine. Astfel, Biserica Greacă ajunge într-un declin, retrăgându-se în teritoriile actuale ale Greciei, iar Patriarhia Constantinopolului rămânând fără nicio influență și putere. Ulterior, Constantinopolul este redenumit Istanbul, iar , fie convertite în moscheei, cum este cazul catedralei ortodoxe Hagia Sofia, care a devenit Moscheea Imperială a Imperiului Otoman. Cu toate că Biserica Greacă a pierdut multe teritorii și Constantinopolul a intrat în mâinile turcilor islamici, Biserica Slavă s-a bucurat de o perioadă de prosperitate. Încă din anul 988 e.n.
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A treia Romă" . Biserica Ortodoxă Rusă începe o expansiune spre Răsărit, pe tărâmurile Siberiei, fiind sprijinită de către țarii (împărații) Rusiei, care se considerau moștenitori direcți ai Imperiului Bizantin. Reforma Protestantă a fost o mișcare religioasă în secolul al XVI-lea, provocată de abuzurile Bisericii Romano-Catolice
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
dezastre. Conform preceptelor creștinismului, ele nu sunt nimic altceva decât slujitori ai Diavolului . Iluminiștii militau pentru toleranță și libertate religioasă neîngrădită. Imperiul Otoman a cucerit întreg teritoriul ortodoxismului grec și unele teritorii ale celui rus. Teritoriile și-au păstrat religia ortodoxă prin plata tributului, însă Tracia, Crimeea și unele regiuni din Balcani (Albania, Muntenegru, Kosovo, Bosnia, Herțegovina, Croația și Macedonia de azi) au fost convertite la Islam. În secolul al XX-lea multe țări au avut regim comunist, care susținea inexistența
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
o țară dependentă de infrastructura Gazprom. În octombrie 2015 a fost inaugurat Cimitirul militarilor români de la Rossoșka. O serie de războaie ruso-turce au fost date pe teritoriul țărilor române. Deși inițial românii au avut încredere în ruși, considerându-i eliberatori ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
Vicariatul Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA este o grupare administrativă, formată în 2008 sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America (GOA). Vicariatul este format din parohii și mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
Vicariatul Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA este o grupare administrativă, formată în 2008 sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America (GOA). Vicariatul este format din parohii și mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, au existat tensiuni între acest
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, au existat tensiuni între acest grup de parohii și Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană din America de Nord deoarece aceasta din urmă pretindea că Ierusalimul lucra pentru a trage membrii parohiilor antiohiene (și grecești) în propria jurisdicție. Criza Ben Lomond din 1998, în care o parohie antiohiană din California s-a rupt în două, dintre
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
din preoții Patriarhiei Ierusalimului au refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de Ierusalim În 11 august 2008 în scrisori adresate Patriarhului de Constantinopol, Patriarhului Ierusalimului și Arhiepiscopului Dimitrie Bisericile Ortodoxe din Statele Unite componente ale Patriarhiei Ierusalimului au respins Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA care le-a fost impus.
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
și Suedia (Uniunea polono-suedeza). A încercat să conducă Suedia din Polonia, lăsând Suedia sub controlul unui regent, unchiul său Ducele Carol. În 1596 el a reușit să creeze Uniunea de la Brest, prin care încerca să aducă o parte a religiei ortodoxe în cea catolică. În același an, el a transferat capitala Poloniei de la Cracovia la Varșovia. După ce soția sa Ana a murit în 1598, Sigismund s-a căsătorit cu sora ei, Constanța de Austria, în 1605. Preblemele creșteau la granița de
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
în "Catavasier". Stihira nu trebuie confundată cu stiharul (unul dintre veșmintele liturgice). În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu un vers (στιχ). În mod tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu apariția muzicii armonice, polifonice, ne-modale într-unele din bisericile ortodoxe, unele din formele tradiționale s-au pierdut. În cântarea bizantină, modurile stihirarice sunt de viteză "medie" (mai lentă decât modul irmologic, dar mai rapid decât cel papadic), cântarea
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]