29,295 matches
-
sarcini cui îi ieșea în cale (nu cumva să stea degeaba „băieții”), într-unul din primii ani ai revistei, Radu Cârneci i-a cerut lui Sergiu Adam să recenzeze un volum de versuri, atunci apărut, al poetului clujean Negoiță Irimie: Dor de infinit, dacă-mi amintesc bine. Fie că n-avea chef, fie că nu voia „să schimbe genul”, poet el însuși, S.A. a reacționat într-un fel care, ulterior, i-a devenit caracteristic: „Da’ de ce să scriu eu și să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imediat, atît în concepție, cît și în turnura fiecărei fraze. În ce mă privește, am evitat întotdeauna frazele limfatice, moi. Îmi plac frazele conturate în linii tari, bine alcătuite, închingate strîns. Am evitat, de asemenea, frazele de umplutură, compuse „în dorul lelii”, lungi, pufoase. Scriu doar cînd am ceva de spus, de obicei în momentele de tensiune (nervoasă sau spirituală), de vivacitate, de iritare. N-am „normă zilnică”: dacă simt că nu va ieși nimic, ocolesc „masa de lucru”. Nu sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gîndului curat, / Fiică a dragostei sfinte de tinerețe fără bătrînețe și viață fără sfîrșit, / Fiică a visului de aur năzuind întru deplină armonie, / Fiică a istoriei unui popor iubitor de lumină și plin de poezie, / Fiică a României, țară de dor, țară de glorii și trainică zidire, / Tovarășă Elena Ceaușescu, / Vă dorim ani mulți și fericire!” în ce constă aci „trasul limbii”? în retorica afectată a unei prețuiri deosebite. Voit „distins”, poemul e o colecție de clișee și nonsensuri, calculate să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dl. Ciurea are În Muzeu, o cărămidă... Ca mărime și factură, deosebit de cum se fac astăzi. Vă rog să-mi scrieți dacă acea cărămidă mai există. De fapt ele există În construcția multor case vechi din Fălticeni. Totuși mi-e dor de meleagurile În care m-am născut, de Fălticeniul (...) care are norocul să fie păzit și Împrospătat de sufletele atâtor oameni de valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
atunci nu e de mirare că lucrarea noastră Pagini din istoria Învățământului fălticenean Încă nu e luată În atenție. Deocamdată atât și o caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa 9 C.P. ilustrată color: (Vatra-Dornei), 8.XI.1986 Vatra Dornei Prietenești salutări și doruri de sănătate din frumoasa stațiune unde s-a și prezentat iarna cu pătura albă de zăpada! Pentru soție nu trimit fișă216. S-ar repeta fișa mea. E suficientă fotografia 217. Pe o c.p. rog pe prietenul Eugen să-mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
așa că nu mă pot ține de el iar drumurile pe care le-aș mai avea de făcut sunt prea multe, mi s-a luminat În față chipul vostru. Deci S.O.S. Aș veni și voi veni cu drag și dor la Suceava pentru o verificare a lucrărilor dar până atunci aș mai vrea să fac, În măsura În care pot, unele completări. Printre altele, În ultima vreme am umblat după locuințe cu plan circular. Norocul sau păcatul a făcut să fie așa ceva la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Freiburg, În cadrul catedrei sale. 826 RUSU, Liviu 344 1 Iași, 13.VII.1977 Dragă Domnule Dimitriu Iertați-mă! Vă scriu din fugă, fiind mereu pe drumuri. Plec spre Tg. Neamț. Vă trimit fotografiile, aș vrea să vă placă; mi-i dor de dv. și de-abia aștept să ne vedem. Vă urez sănătate și zile frumoase. Transmiteți aceleași urări și colegei dv., doamna Lena345, ființă aleasă și bună colegă și prietenă neprețuită. Sper ca În curând să ne putem descărca sufletele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de Cultură și al Comitetului Orășenesc de Cultură și Educație Socialistă. Din 1988, muzeograf la Casa memorială „Mihail Sadoveanu”, de pe Ulița Rădășenilor. Pensionat de la Biblioteca municipală „E. Lovinescu”. 866 (Fălticeni, 1 iulie 1969) Dragă domnule Eugen, Mi s-a făcut dor de mata, ai deprins Fălticenii rău, și aștepta să te vadă. Vreau să te rog, să-l vezi pe Tov. Paranici 411, de la „Zori Noi”. Mia făgăduit că va trece pe la mine, foarte serios. Spune-i că mi-ar face
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
adăuga unele date din viața tatii pe care - poate le-am omis. Cu deosebită stimă, Despina Teodorescu N.B. Îmi permit să vă Întreb cu titlu informativ: se poate ajunge la Fălticeni, venind cu avionul până la Suceava? Mi s-a făcut dor de locurile unde am trăit o parte din copilărie. Însemnări bibliografice. Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria Învățământului românesc - 125 de ani (1855-1980), Ed. Litera, București, 1979, 454 p. În: SUCEAVA, Anuarul Muzeului Județean, VIII, 1981, pp.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
găsit acasă la reîntoarcere? Mă refer la starea sănătății rudei matale. Referitor la schimbul de articole asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cozi după lapte. Pentru cei cca 500 de oameni ce așteptau la cozi s-au adus câte trei-patru sute de litri. Vai de bieții oameni tineri, bătrâni, femei, copii, unii însoțiți de obișnuitele scăunele ce așteptau la rând! Foamea și dorul de lapte îi făcea să uite că sunt oameni, se împingeau, se îmbrânceau mai rău ca animalele! Mulți i-au trântit la pământ pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se înfiripe. Această schiță de autobiografie nu vrea să fie decât mărturia unei realități șocante: dacă și eu am luat hotărârea să-mi părăsesc țara, eu, cel care mă întorceam acasă din concediu întotdeauna mai devreme cu 7-8 zile, de dor, dacă și eu am plecat în lumea largă, eu, cel legat de limba românească precum mama de pruncul ei din pântec, dacă și eu m-am decis să renunț la viața ușor privilegiată a scriitorului român, dacă și eu am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu ne mai face, căci rația de zahăr ce o primește de abia îi ajunge pentru ceai. M-am săturat și de carnea de pui, căci puii ce-i cumpără bunica când stă la coadă sunt tare jigăriți. Mi-e dor de o friptură din carne de porc, dar bunica nu poate sta toată noaptea la coadă, căci e bătrână și bolnavă, iar mama și tata sunt la serviciu. Tata ar vrea să plecăm cu toții în Germania, dar mama nu vrea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de mare ajutor. Cu de-ale trupului ne descurcăm (inclusiv cu mâncarea, nu și cu boala, cu bolile); cu de-ale sufletului, greu; cu de-ale spiritului, dacă pot pentru ca să spun așa, deloc. George Întreabă mereu de voi; Îi e dor. Parcă nouă nu ne e! Gândiți-vă bine la voi (nu la noi...), să faceți cum credeți că e mai bine. Băutorii (de apă, nici măcar o cafeluță, bre oameni buni!) din cârciuma „La convalescenții nu cine știe ce veseli” vă Îmbrățișează, vă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încep cu urarea de „La mulți ani - cu sănătate și cu clipe de bucurie, cu cât mai multe minute fericite!”. Probabil că ultima mea scrisoare, trimisă la Washington, nu ai primit-o din cauză că v-ați schimbat adresa. Un rezumat: dragoste, dor, singurătate, vârstă, bucurie pentru succesele voastre (câte sunt! bine că sunt!), speranța tremurătoare că ne vom revedea În mai, la București. Deci: un mare lucru. Deci: totul. Și despre noi, și despre voi. Avem parte de o iarnă magnifică: soare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
De câte ori ne vedem, George mă Întreabă ce mai faceți, ca și cum ne-am vedea zilnic În colț de farmacie. (Ce mai fac eu nu-l interesează.) Oricum, slavă Domnului, nu avem de ce să ne plângem În mod deosebit 2. Decât de: dor, singurătate, vârsta cu bolile ei etc. Lucruri normale. Dar ne bucurăm de timpul frumos și de mult așteptatul vostru răspuns. Vă sărutăm, Iulia. ș6ț (17.03.’89) Dragă Cella, În primul rând, la mulți ani, bucurie și liniște sufletească! Apoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ți cer articole și o tulburare a sufletului literar pe care cu greu izbutești s-o depășești - nu altceva decât chiar literatură. Vă sărut copii, aștept un moment mai bun În care să vă scriu pe larg; mă topesc de dorul vostru, dar nu mai am putere să „fac” nimic, al vostru, În veci, Mugur Dureroasa zăpadătc "Dureroasa zăpadă" Îi prevedeam o longevitate invidiabilă. I-am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
firme de logocrație publică nu Îl interesau deloc. Iau din raft primul volum pe care mi l-a dat, În 1973. Sunt povestiri de atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e dor de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră, când contemplă „scheletul secret” al existenței: „E un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am pus din nou pe treabă; nu știu cum vei reacționa tu, dragă Nicki, dar te paște un comentariu al meu la Compulsory Happiness, În nr. 1/1994 din Steaua. Voi face, firește, să-ți parvină revista! Dragii mei, mi-e un dor de voi de-a dreptul pustiitor! Numai reîntorcându-mă la Cluj și reîntâlnindu-mi cunoscuții de toată ziua am putut să măsor Întreaga Întindere a inegalabilei voastre prietenii! Nu mi-am pierdut totuși pe de-a-ntregul speranța de a ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi lipsiți enorm! Deși pe voi vă simt cu mult mai aproape - chiar și spațial! - decât pe oricare dintre prietenii mei de aici. Vă Îmbrățișez, pe amândoi, cu dragoste, Liviu * ș5ț Probabil, decembrie 1994 Dragii mei, Îmi e groaznic de dor de voi; de când m-am Întors, mă chinuie un sentiment apăsător de singurătate și frig. Și dacă mă gândesc că a lipsit atât de puțin - prin luna iulie - să mă reîntorc lângă voi... N-a fost să fie! În ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
greu, mai pune-mi, din când În când, Într-un plic și ecouri și cronici de prin reviste. În vacanța din anul acesta vreau să sper că voi termina cartea mea despre tine. Dincolo de orice, Îmi este Însă nespus de dor de voi; mă simt mereu lângă voi, alături de voi, În preajma voastră. Nu știu cât mai fac pe drum scrisorile, până să ajungă la voi; mă iau totuși după un calcul cât mai generos, menindu-i epistolei de față să nu Întârzie mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care le produce timpul În care trăim. De altminteri, Nicki, cred că aceasta este mărturisirea cea mai adâncă pe care o conține literatura ta, Începând cu chiar prima carte pe care ai scris-o, cu Captivi. Mi-e tare dor de voi; sunt convins că ne vom revedea - și Încă destul de curând! Cu dragoste, Liviu * ș9ț Probabil, decembrie 1996 Anul Nou ne găsește pe toți cu sufletul cuprins de o nouă speranță. Fie ca 1997 să ne aducă tuturor multă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că, Într-o altă scrisoare, mesajul berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]