30,776 matches
-
În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu un vers (στιχ). În mod tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu apariția muzicii armonice, polifonice, ne-modale într-unele din bisericile ortodoxe, unele din formele tradiționale s-au pierdut. În cântarea bizantină, modurile stihirarice sunt de viteză "medie" (mai lentă decât modul irmologic, dar mai rapid decât cel papadic), cântarea fiecărei silabe acoperind adesea două sau trei note. Modul stihiraric este folosit
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică ortodoxă, unele alcătuite de compozitori cunoscuți. La vecernie, grupul de stihiri (10, 8, 6 sau 4 - în funcție de sărbătoare) care se cântă după imnul "Doamne, strigat-am" (Ps. 140) se numesc "Stihirile de la Doamne strigat-am" (sl. Стихира на Господи, воззвах» ; gr.
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește. Scara raiului este una din cele mai cunoscute cărți din literatura duhovnicească ortodoxă, drept care a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam, datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv realizat de Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
de Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului la propria sa traducere a "Scării". Cele mai cunoscute ediții contemporane ale "Scării" sunt: Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan Scărarul, despre locul "Scării" în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și traduceri ale lucrării.
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
de trupul Bisericii celei adevărate. și eretic sunt cuvintele pe care le folosește Irineu de Lyon în scrierea sa "Contra Haereses" ("Împotriva tuturor ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
de ea ar fi toate, prin definiție, erori teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ști cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ști cine a ieșit învingător din disputele cu alte secte. Pentru istorici, viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este: Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul secolului I, când Apostolul Pavel a scris epistolele care constituie o mare parte din Noul Testament. În diverse ocazii din epistolele pauline, acesta își apără lucrarea apostolică și îi îndeamnă pe creștinii din
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Dumnezeu Tatăl. Învățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin și om deplin în același timp și că cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt egale și eterne. Este de remarcat că această poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); și nici Noul Testament nu a fost pus în forma prezentă până la sfârșitul secolului al IV-lea (Atanase de Alexandria a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
fiind creștină, dar respinge învățăturile Bisericii creștine. O persoană care renunță complet la creștinism nu este considerată eretică, ci apostată; o persoană care renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învățăturile sale este o schismatică, în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Biserica Ortodoxă a Estoniei sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Biserica Ortodoxă a Estoniei sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Biserica Ortodoxă a Estoniei sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreață numită Tarbatu. În 1030, prințul kievean Jaroslav cel Înțelept a cucerit Tarbatu și și-a construit
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Creștinii ortodocși au fost ulterior expulzați din oraș de germani în 1472, care l-au omorât pe preotul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioși ortodocși (pomenirea acestor mucenici se face în data de 8 ianuarie). Se știu puține despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, când mulți credincioși de rit vechi au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Țarist Rus, fiind cucerită de Țarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în special țărani, s-au convertit la ortodoxie în speranța obținerii de pământ. S-au construit numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înființată Eparhia de Riga (în Lituania) de către Biserica Rusiei și mulți credincioși estonieni au fost incluși în aceasta. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales și hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoașterea canonică
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales și hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoașterea canonică. În același an, Biserica sa a intrat în
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o autonomie extinsă din partea acesteia. Înainte de 1941, o cincime din totalul populației estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupația Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creștină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de parohii și 183 de clerici în Biserica estoniană. Exista și o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
mare parte luterană începând de la ocupația Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creștină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de parohii și 183 de clerici în Biserica estoniană. Exista și o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri în Narva și Kuremäe, o egumenie în Tallinn și un seminar în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparținea Estoniei și care aparține
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Totuși, autonomia Bisericii Estoniei a fost reactivată temporar din 1942 până în 1944, sub jurisdicție constantinopolitană. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din Sinodul Bisericii estoniene și a înființat o nouă organizație, Sinodul Diocezan. Credincioșii ortodocși din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Chiar înainte de a doua ocupație sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din Sinodul Bisericii estoniene și a înființat o nouă organizație, Sinodul Diocezan. Credincioșii ortodocși din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Chiar înainte de a doua ocupație sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici și aproximativ 8000 de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Chiar înainte de a doua ocupație sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici și aproximativ 8000 de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, mitropolitul Aleksander și-a transformat comunitatea
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Chiar înainte de a doua ocupație sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici și aproximativ 8000 de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, mitropolitul Aleksander și-a transformat comunitatea în exarhat
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]