30,218 matches
-
Gheorghiu, n. 15 martie 1928) și Constanța („Tanți”), născută în 1931. În 1930 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat între martie 1933 si august 1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița, fiind condamnat în același an la închisoare, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al "facțiunii din închisori" a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
prin definiție aparține tuturor) și al cărui program de renovare și întreținere este finanțat cu bani care provin atât de la agenția O.N.U. amintită, cât și din fondurile europene; Parlamentul European a cerut în special reconsiderea legislației grecești care condamnă penal cu închisoare timp de un an femeile care încalcă această interdicție. Parlamentarii europeni au considerat că statul grec și autoguvernarea atonită se fac solidar vinovați de discriminarea pe criterii de sex, și de încălcarea egalității între bărbat și femeie
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Wagenfeld”. În ziua următoare bancherul Bleichröder, prieten intim al prințului, este chemat în fața tribunalului sub acuzația de sperjur. Mai târziu îl revocă din postul de ambasador pe contele von Rantzau, ginerele lui Bismarck. Șeful muzicii regimentului II de infanterie este condamnat la o lună închisoare, destituit și apoi trecut în rezervă pentru că o compus un marș închinat lui Bismarck și l-a exectutat cu fanfara sa. Bismarck care se retrase la domeniul de la Friedrichsruh, dăruit de Wilhelm I, ripostează înșirând o
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Bismarck, care în ultimii ani a dus o politică de pace, căutând să frâneze politica agresivă a lui Wilhelm II. Mommsen atribuie lui Bismarck o flexibilitate în rezolvarea conflictelor politice și că insuccesele nu sunt cauzate de cancelar. Hans-Ulrich Wehler condamnă politica lui Bismarck, care a fost un adversar al social democraților și a sprijinit monarhia și pe marii latifundiari, frânând progresul Germaniei. Wehler caracterizează politica lui Bismarck ca o dictatură bonpartistă.
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
implicat în așa-numitul „Proces al Mișcării Naționale de Rezistență” (alături de: gen. Aurel Aldea, Gheorghe Manu, Mihail Fărcășanu, Vintilă Brătianu, Teodor Manicatide, Gheorghe Kintescu, Elena Maloș, Leon Blaga, Smaranda Brăescu, Valer Roman, Ion Vulcănescu, Ilie Lazăr, Horațiu Ciortin etc.), fiind condamnat în contumacie, la 18 noiembrie 1946, la 2 ani de închisoare corecțională. După câteva luni petrecute la Lisabona, iar apoi la Paris, Rădescu s-a stabilit în Statele Unite, la New York. Generalul a încercat să unifice vocile mult prea disparate ale
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluții naturale, organice și temeinic pregătite, adversar al "„formelor fără fond“", al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868, "În contra direcției de astăzi în cultura română", în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea, creația și nivelul de cultură al poporului român. Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
organizată de "Liga politică a tuturor românilor", la București, în ziua de 15 februarie 1915, declara: Din cauza activității sale politice în România, guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetățean austro-ungar - un proces de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea. La încetarea ostilităților și semnarea păcii de la București, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franța. În vara anului 1918 s-
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
acționat în diverse moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul unora dintre actorii politici, mai puțin în rândurile partidului condus până la funcția de președinte de Traian Băsescu, PD. La impulsul regizorului Sorin Ilieșiu, Traian Băsescu a decis în 2006 să condamne comunismul și regimul comunist din România, însă s-a declarat incapabil să o facă în lipsa unei baze documentare. Astfel, l-a însărcinat în prima jumătatea a anului pe politologul Vladimir Tismăneanu să formeze o comisie care să elaboreze un raport
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste române, a alcătuit și a condus Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, din care făceau parte personalități ale lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc. În decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir Tismăneanu. Gestul președintelui a stârnit un scandal
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
prin cea a reginei-mamă Elena, care prin insistențe a salvat zeci de mii de evrei și a primit titlul de Drept între popoare din partea Yad Vashem. Afirmațiile lui Băsescu intrau în conflict chiar cu Raportul Tismăneanu, pe baza căruia Băsescu condamnase în decembrie 2006 în Parlamentul României regimul comunist. Casa Regală nu a comentat declarațiile lui Băsescu. În luna iulie 2012, Băsescu a declarat „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Și asta îmi arată că uneori politicienii
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
din iunie 2011 referitoare la evenimentele din 1941, declarând prin purtătorul de cuvânt că Băsescu ar fi justificat astfel agresiunea Germaniei împotriva Uniunii Sovietice. Băsescu a răspuns că reacția sa „a fost în deplin acord cu poziția României care a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov. Mai mult decât atât, Duma de Stat a condamnat actul Ribbentrop-Molotov, deci nu văd unde este supărarea, iar Uniunea Sovietică nu mai există. Noi avem o relație cu Federația Rusă. Iar despre istoria noastră nu aveam cum să
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
de cuvânt că Băsescu ar fi justificat astfel agresiunea Germaniei împotriva Uniunii Sovietice. Băsescu a răspuns că reacția sa „a fost în deplin acord cu poziția României care a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov. Mai mult decât atât, Duma de Stat a condamnat actul Ribbentrop-Molotov, deci nu văd unde este supărarea, iar Uniunea Sovietică nu mai există. Noi avem o relație cu Federația Rusă. Iar despre istoria noastră nu aveam cum să nu discutăm. Este vorba de o realitate din istoria Rusiei și
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
Adevărul. Mugur Ciuvică, care avea să fie mai târziu un invitat constant al postului Antena 3 și un critic al lui Traian Băsescu, afirmase în februarie 2004, într-o conferință de presă, că Băsescu fusese informator al Securității. A fost condamnat de justiția română la plata unor despăgubiri de 13.600 de euro, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg i-a respins ca inadmisibilă plângerea conform Art. 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru încălcarea libertății de
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
ieșit la iveală de-abia într-o dispută publică, când Băsescu l-a atacat pe Pleșu, neputând însă să producă probe pentru acuzele sale. Pleșu, filozoful Liiceanu și Horia Roman Patapievici au fost prezenți în decembrie 2006, când Băsescu a condamnat comunismul în Parlamentul României. Comparând în 2012 perspectiva înlocuirii lui Băsescu cu Crin Antonescu (aliatul politic al lui Victor Ponta), Andrei Pleșu spunea că nu ar vrea să înlocuiască un „berbec cu două gâște”. Una dintre cele mai mediatizate numiri
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
an și jumătate, sentința era dinainte stabilită, pe baza unor acuzații fără acoperire materială, având la bază nu probe, ci indicații politice venite de la Moscova și prezentate în haină juridică la București. Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost singurii condamnați la temniță grea pe viață. Pe 12 noiembrie, regele Mihai și regina-mamă Elena s-au deplasat la Londra pentru a asista la căsătoria principesei Elisabeta, moștenitoarea Coroanei britanice. Aici, a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma. Cei doi au
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
de propagandă și agitație în scopul subminării autorității sovietice. Au expediat în straintate operele lor care au fost tipărite. O serie de personalități literare și artiști au trimis scrisori Prezidiului CC în sprijinul celor învinuiți. Cei doi au fost însă condamnați la închisoare. Scrisorile au constituit însă o formă de protest politic. La 25 august 1968, un grup de intelectuali a protestat în Piață Roșie împotriva invadării Cehoslovaciei, printre aceștia fiind Saharov, Ghinzburg, Amalrik, Bukovski. Le-au fost intetat un proces
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
însă o formă de protest politic. La 25 august 1968, un grup de intelectuali a protestat în Piață Roșie împotriva invadării Cehoslovaciei, printre aceștia fiind Saharov, Ghinzburg, Amalrik, Bukovski. Le-au fost intetat un proces și au fost și aceștia condamnați la închisoare. Soljenitan, protejat de poetul Tvardovski, care i-a tipărit în revistă Novîi Mir, nuvelă " O zi din viața lui Ivan Denisovici", a fost exclus din Uniunea Scriitorilor pe motiv că a cerut abolirea cenzuriiintr-o scrisoare deschisă adresată Ministerului
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
lideri staliniști din estul Europei și în cadrul partidelor comuniste. În România de exemplu, din Partidul Comunist care avea 1.3 milioane de membri, 30% dintre aceștia au fost înlăturați.Lucrețiu Pătrășcanu a fost executat. În Ungaria, Laszlo Rajk a fost condamnat la moarte și executat, fiind acuzat pentru faptul că era prieten cu Tito. În Bulgaria, Traycho Kostov a fost acuzat că în negocierile cu URSS a apărat interesele Bulgariei. În Albania, Dzodze, dușmanul lui Hoxha, a fost judecat. În Polonia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
considerat de Kremlin a fi conciliant în relația cu foștii moșieri, criticat de lipsă democrației în cadrul partidului său și că era ostil consilierilor sovietici. Astfel, în martie 1948, Stalin și-a retras consilierii, iar la 28 iunie 1948, Kominformul a condamnat politică lui Tito, Stalin chiar forțând înlocuirea acestuia la conducerea partidului cu oameni loiali Moscovei. La 28 iulie, a fost convocat Congresul Partidului Comunist Iugoslav care a decis să-l sprijine pe Tito și să elimine elementele staliniste din partid
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
a manifestat nemulțumirea în 1959 ca urmare a diaogului purtat de Hrușciov cu occidentul în cadrul vizitei lui Nixon la Moscova, în cadrul vizitei sale în SUA și în Franța și menținând relațiile cu India. În februarie 1960, China a atacat și condamnat tezele revizioniștilor contemporani care propovăduiau coexistența pașnică. Hrușciov, simțindu-se vizat, a intensificat dialogul cu occidentul, dar nedoriind să rupă relația cu Chină, a subminat conferință de la Paris din 1960 după ce a adus la cunoștință doborârea unui avion de spionaj
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
teritoriul sovietic și a continuat să-l sprijine pe Castro în politica antiamericană. A început însă o cursă pentru dobândirea de aliați din rândul partidelor socialiste din alte țări. Chină a avut o poziție pentru sprijinul Albaniei. Hrușciov, supărat, a condamnat acțiunile Chinei în cadrul Congresului al VIII-lea al Partidului Comunist Român și a cerut convocarea unei conferințe internaționale. O lună mai tarziu, Hrușciov a retras consilierii sovietici și a redus sprijinul tehnic și a exporturilor de utilaje în Chină. În
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM. A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de "„tentativă de organizare de manifestație ostilă”". În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964. Neputându-se reînmatricula
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați în Franța, ca apatrizi. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, "Dacia literară" - unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație și se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național - până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare asupra
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
muncitor mozaicar. Din 1955, se află angajat ca cercetător stiințific principal la Institutul de lingvistică al Academiei, până în 1959, când înscenându-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alți intelectuali de forță interbelici, precum Constantin Noica) și condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice. Eliberat în 1962, devine cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară (în 1965) la propunerea lui George Călinescu. Reabilitat, în 1969 a fost numit director la Editura Univers, profesor
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]