28,559 matches
-
măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire... Exaltat și torturat de iubire, starețul Pafnutie o îmbie să vină în pustiu: Vino să bei din izvoarele ascunse ale pustiului care țâșnesc până la ceruri... Vino să guști din adevărata fericire: sărăcia, renunțarea, uitarea de sine, părăsirea întregii ființe în sânul lui Dumnezeu. Azi, vrăjmașă a lui Hristos, mâine, mireasa lui Iisus... Îți aduc fericirea veșnică. După încheierea spectacolului, după dezbaterile filosofice ce i s-au părut sterile, frumoasa curtezană a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să bei din izvoarele ascunse ale pustiului care țâșnesc până la ceruri... Vino să guști din adevărata fericire: sărăcia, renunțarea, uitarea de sine, părăsirea întregii ființe în sânul lui Dumnezeu. Azi, vrăjmașă a lui Hristos, mâine, mireasa lui Iisus... Îți aduc fericirea veșnică. După încheierea spectacolului, după dezbaterile filosofice ce i s-au părut sterile, frumoasa curtezană a avut o criză mistică, a simțit dezgustul față de viața ei, ceea ce a motivat-o să-și părăsească casa, să renunțe la bogății, să-și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin puterea îndurării, este temeiul explicativ al crimei comise de studentul Rodion Raskolnikov. Acestui temei i se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin puterea îndurării, este temeiul explicativ al crimei comise de studentul Rodion Raskolnikov. Acestui temei i se adaugă impulsurile motivaționale ale crimei: mizeria, convingerea că face parte din categoria oamenilor neobișnuiți, extraordinari
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin puterea îndurării, este temeiul explicativ al crimei comise de studentul Rodion Raskolnikov. Acestui temei i se adaugă impulsurile motivaționale ale crimei: mizeria, convingerea că face parte din categoria oamenilor neobișnuiți, extraordinari (precum Solon, Cezar, Napoleon) și de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei ucenică, care-l îngrijea pe băiatul bolnav al profesoarei. Etica profesiei de gheișă înscria și interdicția de a se îndrăgosti de vreun client. Komako știa că, dacă se îndrăgostește, nu trebuie să-și piardă capul. Își crea stări de fericire din a-l aștepta pe Shimamura să vină, câteva zile, odată pe an, în stațiune, la han. Avea puterea să-l ademenească, să-l recheme și să-i rămână credincioasă. Avea o notă de feminitate tulburătoare. Komako îl înconjura pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a-și câștiga existența, o curtezană își alege partenerii și, în acest demers, își dezvoltă agerimea minții, iscusința, își întreține și își pune în valoare frumusețea. A învățat să dăruiască plăcere și să simuleze trăirea plăcerii. Vânzarea plăcerilor și dăruirea fericirii era modul ei de viață. Pentru a-și păstra prospețimea și a fi seducătoare, Fiammeta își rezerva ziua de joi numai pentru programe de frumusețe, atunci nu primea oaspeți. Se consulta întotdeauna cu confidentul ei, cu piticul Bucino, devotat preocupării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu imagini pornografice. Revenirea tânărului Giacomo a tulburat-o, dar l-a evitat, n-ar fi vrut să fie văzută cu semnele bolii, a respins amestecul în viața lui, l-a eliberat de promisiuni și s-a ferit din calea fericirii lui. Lucia a fugit în lume, s-a stabilit în Bologna și s-a deprins să-și câștige existența culcându-se cu diverși bărbați. A înghițit umilințe și grosolănii. Și-a căutat slujbe, dar a fost refuzată din cauza înfățișării. Tot
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prin valoarea pe care o atașăm acestora. Banii în sine nu au valoare, ei sunt o monedă de schimb, un simbol universal, însă noi punem relația de egalitate între bani și lucruri care au valoare pentru noi, cum ar fi: fericirea, iubirea, bunăstarea, împlinirea și lista este limitată doar de creativitatea omului. În lupta dintre cele două sisteme: cel bugetar și privat, pare că primul pleacă cu un mare handicap, dar la o privire mai atentă realizăm că în acest caz
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
cu câteva persoane. După cum se previziona, o dată cu creșterea venitului, creștea și tendința de secretizare a informației și dorința de a ascunde bunăstarea (Furnham și Okamura, 1999). De la informații extinse de tip bancar, a fost posibilă o clasificare a oamenilor în: fericirea banilor (foarte/moderat fericit cu situația financiară), neutru, nefericirea banilor (nefericit/foarte nefericit cu situația financiară). Cei din categoria „fericirea banilor” își gestionează banii, în loc să lase banii să-i conducă, atunci când își doresc să cumpere ceva care este foarte scump
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
ascunde bunăstarea (Furnham și Okamura, 1999). De la informații extinse de tip bancar, a fost posibilă o clasificare a oamenilor în: fericirea banilor (foarte/moderat fericit cu situația financiară), neutru, nefericirea banilor (nefericit/foarte nefericit cu situația financiară). Cei din categoria „fericirea banilor” își gestionează banii, în loc să lase banii să-i conducă, atunci când își doresc să cumpere ceva care este foarte scump ori economisesc pentru el ori uită de acel produs. La cei care erau nefericiți de banii lor exista o tendință
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din virtute, să o imite, ei care sunt niște bărbați, pe femeia tânără sau bătrână, insultându-și bărbatul sau rivalizând cu zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru limita impusă de însăși natura lucrului, atât timp cât ansamblul rămâne clar, în ordinea întinderii, cel mai lung este întotdeauna și cel mai frumos; pentru a fixa în mod grosier o limită, să spunem că întinderea care permite transformarea nefericirii în fericire sau a fericirii în nefericire printr-o serie de evenimente înlănțuite în funcție de verosimil sau de necesar furnizează o delimitare satisfăcătoare a lungimii" (cap. 7). Aristotel este foarte conștient de faptul că durata acțiunii dramatice este în mod necesar limitată de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de însăși natura lucrului, atât timp cât ansamblul rămâne clar, în ordinea întinderii, cel mai lung este întotdeauna și cel mai frumos; pentru a fixa în mod grosier o limită, să spunem că întinderea care permite transformarea nefericirii în fericire sau a fericirii în nefericire printr-o serie de evenimente înlănțuite în funcție de verosimil sau de necesar furnizează o delimitare satisfăcătoare a lungimii" (cap. 7). Aristotel este foarte conștient de faptul că durata acțiunii dramatice este în mod necesar limitată de condițiile reprezentației. Desfășurarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
treacă de la ignorarea identității persoanei pe care o are în față la cunoaștere. Este, spune Aristotel, "o trecere de la ignoranță la cunoaștere, aducând cu sine o trecere fie de la ură la prietenie, fie de la prietenie la ură la personajele destinate fericirii sau nefericirii". Astfel se face că Electra, în piesa lui Sofocle cu același nume, îl recunoaște pe Oreste, pe care la început l-a luat drept străin. Aristotel repertoriază cinci feluri de recunoaștere. Primul, care are loc datorită unor semne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu ajutorul unor evenimente verosimile", ca în Oedip Rege a lui Sofocle. Aristotel preferă aceste două ultime forme de recunoaștere, profund motivate. Calitatea tragică a răsturnării de situație care lovește personajul depinde de doi parametri, sensul răsturnării (după cum eroul trece de la fericire la nefericire, sau invers) și calificarea morală a protagonistului (plin de virtuți sau plin de răutate). Aristotel, în calitate de perfect logician, are în vedere patru configurații. Cel drept poate trece de la fericire la nefericire, cel rău de la nefericire la fericire. El
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de doi parametri, sensul răsturnării (după cum eroul trece de la fericire la nefericire, sau invers) și calificarea morală a protagonistului (plin de virtuți sau plin de răutate). Aristotel, în calitate de perfect logician, are în vedere patru configurații. Cel drept poate trece de la fericire la nefericire, cel rău de la nefericire la fericire. El elimină de la bun început aceste două posibilități care nu ar putea provoca mila și teama. Nu are în vedere nici soluția după care cel rău trece de la fericire la nefericire. Chiar dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la fericire la nefericire, sau invers) și calificarea morală a protagonistului (plin de virtuți sau plin de răutate). Aristotel, în calitate de perfect logician, are în vedere patru configurații. Cel drept poate trece de la fericire la nefericire, cel rău de la nefericire la fericire. El elimină de la bun început aceste două posibilități care nu ar putea provoca mila și teama. Nu are în vedere nici soluția după care cel rău trece de la fericire la nefericire. Chiar dacă satisface sensul omenescului, nici ea nu trezește cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate trece de la fericire la nefericire, cel rău de la nefericire la fericire. El elimină de la bun început aceste două posibilități care nu ar putea provoca mila și teama. Nu are în vedere nici soluția după care cel rău trece de la fericire la nefericire. Chiar dacă satisface sensul omenescului, nici ea nu trezește cele două emoții ale tragicului. Aristotel ignoră voit cea de-a patra posibilitate, cea a omului de bine care trece de la nefericire la fericire. Fără îndoială o consideră lipsită de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după care cel rău trece de la fericire la nefericire. Chiar dacă satisface sensul omenescului, nici ea nu trezește cele două emoții ale tragicului. Aristotel ignoră voit cea de-a patra posibilitate, cea a omului de bine care trece de la nefericire la fericire. Fără îndoială o consideră lipsită de potențialități tragice. Odată respinse aceste cazuri extreme, el are în vedere formula "intermediară" a omului care, "fără a atinge perfecțiunea în ordinul virtuții și al dreptății, datorează, nu viciului și nici răutății, ci unei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte repede publicul și a suscitat nașterea unor piese de un gen nou, "comedia cu muzică" și "tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda lui Corneille. Foarte prizate de spectatori, ele nu au fericirea să placă docților, din cauza neregularității lor. Ca și opera, aceste lucrări sunt un spectacol complet în care muzica și cântul, schimbările de decor, satisfac atât urechea, cât și vederea. Acesta este scopul urmărit de Corneille în Andromeda, cum explică el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noțiuni de greșeală tragică, chiar dacă Corneille, vom vedea mai încolo, emite restricții. Corneille îl citează textual pe Aristotel pe care îl ia ca model: În primul rând, el (Aristotel) nu vrea nicidecum ca un om foarte virtuos să ajungă din fericire în nenorocire și susține că asta nu produce nici milă, nici teamă, pentru că este un eveniment cu totul și cu totul nedrept. Unii interpreți accentuează puterea acestui cuvânt grecesc μιαρου, pe care îl recomandă spre folosire ca epitet în cazul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
furiei pe care o ia cu sine și care se amestecă cu compasiunea, pe care i-ar plăcea s-o ia cu sine fără vreun alt sentiment. El nu vrea nici ca un om rău să treacă de la nenorocire la fericire, fiindcă nu numai că dintr-o asemenea realizare nu se poate naște nici mila, nici teama, dar nici măcar nu ne poate impresiona prin acest sentiment natural de bucurie de care ne umple prosperitatea unui actor de mâna întâi, de care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărui origine este necunoscută, este îndrăgostit în secret de Rosalie, logodnica prietenului său cel mai drag, Clairville. Când tânăra fată îi lasă a înțelege că nu-l mai iubește pe Clairville, ci că s-a îndrăgostit de el, renunță la fericirea ce i se oferă. El face apel la simțul moral al Rosaliei, spunându-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre ale prieteniei, nu ar putea fi decât nefericită. El îi arată drumul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care voia să implanteze un teatru la Geneva, în scopul de a-i convinge pe genevezi, puritani, asupra necesității de a construi un teatru. Furios pentru că orașul reprezintă în ochii lui un loc de odihnă plin de înțelepciune și de fericire, Rousseau ripostează, intitulându-și scrisoarea astfel: "J.-J. Rousseau, citoyen de Genève17 J.-J. Rousseau, cetățean al Genevei către D-l d'Alembert, asupra articolului său Genève în al șaptelea volum al Enciclopediei și în special asupra proiectului de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]