28,495 matches
-
ea și copiii săi intră în familia lui Muhammad, orfanii găsind căldura familială de care erau lipsiți. Umm Selama era o femeie deșteaptă, darnică și autoritară. Știa să citească ,dar nu știa să scrie. Se numără dintre persoanele care știa jurisprudența islamică. Ea a relatat 378 de hadithuri. Moare anul 59 al Heğirei. Zaynab este fata mătușii lui Muhammad, Ummayma bin Abdulmuttalib și a lui Jahsh bin Rabab al-Asadiyya. Este dinre cei care au migrat în Medina. Ea făcea parte dintr-
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
tratatele de drept îl îndeamnă deseori pe credincios să aibă o atitudine corectă ți din punct de vedere sufletesc, e limpede că în acest domeniu nu pot fi impuse norme juridice ,pentru că administrarea aceleiași zone aparține exclusiv lui DUMNEZEU . Studiul jurisprudenței este format din două discipline distincte .Prima se ocupă de temeiurile conceptuale ale dreptului ,așa zisele principii sau izvoare sau USUL ,în timp ce a de a doua se considera consacrării deducerii normelor pozitive și modalităților de punere în aplicare a acestora
Principiile jurisprudenței islamice () [Corola-website/Science/329087_a_330416]
-
FAPTELE sunt astfel CLASIFICATE în 5 mari categorii normative AHAM ,distincte și oarecum simetrice. Este categoria actelor absolut obligatorii pe care nimeni nu le poate evita decât în cazuri foarte rare și a caror neîndeplinire atrage după sine pedeapsă ,ulterior jurisprudența a introdus o distincție între obligația individuală FARD AL AIN, adică aceea ce revine fiecărui credincios în parte ,cum ar fi de plida ,rugăciunea zilnică ,și obligația ,suficientă , FARD AL KIFAIA ,care poate fi îndeplinită doar de către comunitate în ansamblul
Principiile jurisprudenței islamice () [Corola-website/Science/329087_a_330416]
-
prezent. Primele rugăciuni au avut loc în anul 972. Începând cu anul 989, Al-Azḥar obține statutul de instituție de învățământ: 35 de oameni de știință vor preda teologia șiită ismaʿilită. Finanțarea va reveni califilor fatimizi. În această perioadă se studia: jurisprudența islamică ("fiqh"), telogia, limba arabă. Odată cu preluarea puterii de către dinastia ayyubidă a lui Saladin sau Șalăḥ ad-Dīn în anul 1171, Al-Azḥar își va pierde prestigiul și influența, în special din cauza unei largi răspândiri a instituțiilor de tip "madrasa" în Egipt
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
Apar cerințe obligatorii cu privire la admitere și examinări mai exigente; sunt introduse unele cursuri moderne. În anul 1930 a fost adoptată o lege cu privire la organizarea studiilor în cadrul colegiilor și facultăților Al-Azḥar. Aceasta stipula desfășurarea studiilor în cadrul a trei facultăți: Teologie islamică, Jurisprudență și Limbă arabă. În 1960 universitatea-moschee va cunoaște un set complex de reforme și va fi naționalizată. Președintele Gamal Abdel Nasser va reforma și va moderniza sistemul educațional. Vor fi puse bazele facultăților de medicină și inginerie. Statului îi va
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
ocupa poziții importante în ierarhia statului. De-a lungul timpului, universitatea-moschee Al-Azḥar a jucat un rol extrem de important în dezvoltarea unor științe ca istoria, matematica, medicina, astronomia, geografia. În prezent, studenții de aici pot studia științele coranice, tradițiile profetului, teologia, jurisprudența, gramatica și literatura arabă, retorica, logica, filosofia, medicina. Universitatea-moschee își menține independența față de stat. Aceasta poate influența în anumite cazuri unele decizii ale guvernanților. Guvernarea egipteană i-a acordat recent drepturi extinse cu privire la cenzurarea cărților și filmelor. Deși populația are
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
sunt egale Coranului, hadith-urile au exercitat o influență la fel de mare asupra dezvoltării gândirii islamice. În hadith Muhammad este cel care vorbește, iar în Coran, Dumnezeu.În hadith, numai sensul este inspirat. În Coran, atât sensul cât și cuvântul sunt inspirate. Jurisprudența (Fiqh) și teologia se bazează mai întâi pe Coran, apoi pe hadith. În cursul primelor două secole și jumătate de după Muhammad, numărul spuselor și faptelor sale consemnate crescuse considerabil. Oricând apărea o problemă religioasă, politică sau socială, importantă era pentru
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
După moartea acestuia, Mawlana merge să studieze la Alep, apoi la Damasc, unde Ibn-ul - ‘Arabi își petrecea ultimi ani ai vieții. Rumi se întoarce la Konya după o absență de șapte ani, și se stabilește la școala sa, unde predă jurisprudența și legea canonică. Va rămâne profesor până când „un eveniment care îi răstoarnă viața va face din el un mistic învăpăiat de iubirea divină”. Acest eveniment este întâlnirea cu un ciudat derviș rătăcitor, Shams din Tabriz. Atunci în vârstă de șaizeci
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
far este cunoscut și sub numele de Al Sadiq și a fost fiul celui de-al cincilea Imam. La Medina, el îi învața pe oameni. Unul dintre învățații săi a fost Abu Hanifa, fondatorul uneia dintre cele patru școli de jurisprudență. De la Ja’far s-au păstrat cele mai multe tradiții. Importanta sa este atât de mare pentru șiismul duodeciman, încât una dintre școli a fost denumită Scoala Ja’fari. Musa a trăit în perioada lui Al Mansur și Harun Al Rashid și
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
în Harran, orașul Șanlıurfa, o provincie a Turciei moderne într-o familie cunoscută de teologi și a murit în Damasc, Siria. Bunicul său, Abu al-Barkat Majd ad-deen ibn Taymiyya al-Hanbali (m. 1255) a fost un profesor reputabil al școlii de jurisprudență islamică hanbalită. Din cauza invaziei mongole, familia lui Ibn Taymiyya a trebuit să se mute la Damasc în 1268, care era condus, în acea perioadă, de către mamelucii din Egipt. Aici tatăl său a ținut predici din amvonul moscheii Umayyade, iar Ibn
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
urmele tatălui, studiind împreună cu discipolii erei sale. Ibn Taymiyya s-a familiarizat cu științele religioase ale timpului. El s-a axat nu numai pe literatura arabă și lexicografie, dar și pe studiul matematicii și caligrafiei. În privința științelor religioase, a studiat jurisprudența de la tatăl său și a devenit un reprezentant al școlii de gândire hanbalite. În ciuda faptului că a rămas fidel, pe întreaga durată a vieții sale, acestei școli, ale cărei doctrine o stăpânise, a dobândit cunoștințe din domeniul disciplinelor islamice ale
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
oferi autoritate fără contextualizare, sensibil la schimbările sociale, și concepția evaluativă în lumina Coranului și a Sunnei, pot duce la ignorarea și stagnarea legii islamice. Ibn Taymiyya a făcut o legătură între extremismul Taqlid-ului (conformarea fără cercetare la școlă de jurisprudență) și practicile Evreilor și Creștinilor care îi considerau pe rabini și clerici zei împreună cu Dumnezeu. Ibn Taymiyya a încercat să: 1. revigoreze înțelegerea credinței islamice prin aderarea Tawhid-ului 2. eradicheze credințele și obiceiurile pe care le consideră a fi străine
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
cunoscut pentru realizarea exegezei coranice "Tafsir al-Mizan". S-a născut în Tabriz, Azerbaijan, în nord-vestul Iranului.A studiat la Najaf sub îndrumarea unor maeștrii precum Mirza 'Ali Qadhi (gnoză), Mirza Muhammad Husain Na'ini, Shaykh Muhammad Husain Isfahani ("fiqh" și jurisprudență), Sayyid Abu'l-Qasim Khwansari (în matematică). De asemenea, a aprofundat textile clasice, precum "Șifa" a lui Avicenna, "Asfar" a lui Sadr al-Din Shirazi și "Tamhid al-qawa'id" a lui Ibn Turkah. Împreună cu Sayyid Husayn Badkuba'i a fost discipolul a
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
s-ar traduce prin “parfum de măr” sau “măr mic”. Sībawayhi s-a născut în localitatea Bayḍă’ din provincia Šīrăz aflată în nord-vestul Iranului. De aici, familia sa a migrat în Irak, la al-Bașra, unde Sībawayhi a studiat ḥadīṯ și jurisprudența islamică ("fiqh"). A avut un număr de nouăsprezece profesori ale căror nume ni s-au transmis; printre aceștia s-au numărat celebrul filolog și lexicograf arab ‘Abd ar-Raḥmăn al-Ḫalīl bin ’Aḥmad al-Farăhīdī (718-786) și Yūnus bin Ḥabīb (708-798), la rândul
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
continuă și în prezent, s-au pus bazele primului stat saudit. În general, istoricii acceptă că s-a născut în 'Uyayna (Arabă: العيينة) în 1703 ca membru în tribul arab Banu Tamim, într-o familie de teologi ai școlii de jurisprudență hanbalite, fapt ce ar justifica și ideea de a fi moștenitorul doctrinei dezvoltate de Ibn Taymiyya. Se pare că a început studierea islamului de la o vârstă fragedă, în principal sub îndrumarea tatălui său 'Abd al-Wahhab. După finalizarea studiilor sale oficiale
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
marcarea mormintelorn sau construirea altarelor. Doctrina sa a fost întemeiată pe bazele celei a lui Ibn Taymiyya, eminent teolog musulman care deși aparținea prin studii școlii de gândire hanbalite, refuza să fie legat de oricare dintre cele patru școli de jurisprudență și lua hotărâri independente. Ibn Taymiyya a rămas cunoscut în istoria gândirii islamice pentru faimosul edict ("fatwa") de la Mardin privind statutul religios al orașului în timpul agresiunii mongole din timpul dinastiei islamice artuqide a secolului XIII. ʿAbd al-Wahhab continuă linia trasată
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
prejudiciului suferit. Curtea Constituțională a României a admis, prin Decizia nr.62/2007, excepția de neconstituționalitate formulată, constatând că dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea și completarea Codului penal sunt neconstituționale. Disputa apărută în jurisprudență a determinat reacția Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a admis un recurs în interesul legii și a stabilit prin Decizia 8/2010 că „Normele de incriminare a insultei și calomniei cuprinse în art. 205 și 206 din Codul
Calomnie () [Corola-website/Science/334898_a_336227]
-
de meșterii bizantini cu diverse scene religioase. Profetul a ordonat distrugerea picturilor, cu excepția unei icoane pe care se afla chipul Fecioarei Maria cu Pruncul, arsă la rândul său într-un incendiu ulterior. Aniconismul islamic capătă anvergură odată cu dezvoltarea școlilor de jurisprudență islamică ("fiqh"), care se consideră cele mai ortodoxe autorități religioase și predică un islam legalist, autoritar și arid. În diverse pasaje din Coran, Dumnezeu cheamă pe oricine să compună o scriere asemănătoare textului sacru, acest lucru fiind imposibil, datorită perfecțiunii
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
șoimi și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit el însuși profesor, a avut numeroși elevi printre care faimoșii Sībawayhi, al-’Așma‘ī și
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
Printre cei care l-au educat în spiritul tradițiilor islamice se numără Abu al-Sa’adat al al-Mutawakkili și Ibn al-Husayn. În ceea ce privește învățăturile coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și Abu Muhammad al-Muqri’. În domeniul jurisprudenței islamice, al-Jawzi a studiat timp de câțiva ani alături de una din figurile cele mai relevante ale curentului hanbalit, Ibn al-Zaghuni. După moartea profesorului său acesta și-a continuat studiile cu Abu Bakr al-Dinawari și ulterior cu Abu Ya’la al-Saghir
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
sferei publice urbane, mai ales că secolul al XII-lea a fost unul prolific din punct de vedere al predicării islamului. Până în secolul al XII -lea, în orașul Bagdad se dezvoltaseră mai multe medrese și se cristalizaseră școlile sunite de jurisprudență islamică. Cariera lui Ibn al-Jawzia început ca asistent la una din medresele din oraș și a culminat cu funcția de director la cinci prestigioase școli hanbalite.Activitatea sa în sferele publice și oficiale din Bagdad a avut la bază atât
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Kufa ca musulman liber, nefiind niciodată sclav. Nu se cunosc foarte multe detalii despre viața lui Abu Hanifa în Kufa. Conform unor surse, acesta ar fi fost comerciant de mătase. În această perioadă, Abu Hanifa ar fi dobândit cunoștințe privind jurisprudența islamică și hadith-urile. De asemenea, a participat la sesiunile de lectură organizate de către Hammad Abi Sulayman în Kufa și la cele ale lui Ata Abi Rabah în Mecca. După moartea lui Hammad, Abu Hanifa și-a dobândit faima de cel
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
asemenea, a participat la sesiunile de lectură organizate de către Hammad Abi Sulayman în Kufa și la cele ale lui Ata Abi Rabah în Mecca. După moartea lui Hammad, Abu Hanifa și-a dobândit faima de cel mai bun învățat în jurisprudență religioasă din Kufa, dar nu a fost niciodată qadi (judecător); totuși, Abu Hanifa a oferit consiliere mai multor conducători, unul dintre cei cărora le-a dat sfaturi fiindYazid Amr, guvernatorul Irak-ului în timpul lui Marwan ibn Muhammad, care a fost
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
murit în anul 767. În timpul sultanului Malik, unul dintre vizirii acestuia a construit o cupola impresionantă deasupra mormântului lui Abu Hanifa și a consolidate mausoleul acestuia de mai multe ori în timpul perioadei otomane.. Abu Hanifa nu a scrisopere consistente de jurisprudență islamică, dar ideile sale pot fi reconstruite din scrierile studenților săi. Cei mai cunoscuți studenți ai săi sunt al-Shaybani (d. 749-750) și Abu Yusuf (d. 798), care au prezervat doctrinele și opiniile lui Abu Hanifa în operele lor. Din aceste
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
a") expus în Coran, cunoscut și ca legea islamică, deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]