29,566 matches
-
extraordinare și importante precum îngerii, ca apoi să ne denigrezi și să ne consideri incapabile de oarece istețime sau sentiment. Doamne iartă-mă, voi n-ar trebui decât să cântați și iar să cântați, iar nu să vă băgați în treburi omenești sau spirituale. Vai, vai, te-mpovărează gândurile și ești abătut, nu te străduiești să-ți închipui cum se va sfârși toată tevatura și stai pe pietroiul ăla ca un huhurez, așteptând să-ți vină o idee cu care să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e unul normal și cuviincios, ar fi trebuit să-i ceri aprobarea Starețului. Dar tu știai că săvârșești un gest nepotrivit sau neagreat de superiori. Afurisite piticanii obraznice... Iși luă mâna de la frunte și observă că păsările își vedeau de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin putea să-i înduplece pe calomniatorii care, cu siguranță, în acele clipe nu conteneau să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tău e mult prea grabnic, citești prea multe cărți, te îndrepți spre prăpastie și vei ajunge să nu mai distingi binele de rău. Răul? Răul stă înlăuntrul nostru precum un cariu și nu se înfruntă cu binele, își vede de treabă pe cont propriu, are propria cale, când există. Eu n-am nimic de ascuns și nu-l voi denunța pe acel om numai fiindcă s-a întors la credința părinților lui, la păcat, cum spuneți domniile voastre. Dacă am să pot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prieten al său, Giovan Battista Clario, sau al lui Ottavio Longo. Venind ca martori la tribunal pentru a-l dezvinovăți, vorbiseseră despre el ca despre o persoană ce-și petrecea ziua în rugăciune și studiu și nu se băga în treburi care nu-l priveau, cu atât mai puțin s-ar fi ridicat în contra Bisericii și a autorităților. Singurul său scop era speculativ, și asta îi era de-ajuns. Din păcate Clario și Longo au fost și ei încarcerați. Între timp
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai îmi dau seama dacă nebunia mi-a luat mințile, sau dacă mă găsesc în fața unei adunături de nebuni ce vor cu orice preț să crucifice un nevinovat pentru a se juca de-a absurdul, așa, ca să se afle-n treabă. Tommaso fusese șfichiuitor, ironic, dur; ridicase tonul, dar nu-i insultase și nu-i atacase frontal pe acei judecători. Erau acolo, cot la cot, gata să-l sfâșie pentru un motiv care putea, probabil, să aibă un reazem, dar pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
demnitate, fără să se intimideze: Fiul meu a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea mult la el, știu că păștea caprele, nu se amesteca în treburile altora și-și pierdea serile la lumina candelei răsfoind câteva cărți mari cât o cărămidă. Dar despre conjurația împotriva Împăratului? Împăratul? Cine-o mai fi și ăsta? El i-a ajutat mereu pe cei sărmani, pe cei asemeni lui, fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzându-l atât de serafic, abia de credeau c-ar fi tatăl lui fra' Tommaso. Doar fizionomia asemănătoare nu lăsa loc de îndoială. Scrisoarea asta ți-a sosit printr-un consătean. Cui era adresată de fapt, de vreme ce nu vorbește de treburi familiale, ci amintește de Giordano Bruno și de rugul din Campo de' Fiori de la Roma? Mie îmi era adresată și eu, după ce am rugat pe cineva să mi-o citească, am păstrat-o. Dacă ar fi fost adresată altcuiva, i-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe ea câinii, șacalii, muștele. Tacă-ți gura! Șacalii n-au fost pe fază, iar câini nu prea există pe-acolo. În privința muștelor, vai de cei mici care intră în gura celor mari35. Și-acum basta sau du-te în treaba ta și nu spune nimănui ce-ai auzit de la noi. Au ajuns din câteva salturi la locul cu pricina; carcasa vacii era aproape întreagă. Era un damf acru, două pisici o zbughiră și un nor de muște șuieră luându-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și vadă de drum. Cârciumarul se supără oleacă, cuvintele lui Tommaso i se păruseră a fi nemeritate și nu se abținu să-i spună pe un ton de reproș: Voiam doar să fiu politicos, și nicidecum să mă bag în treburile tale. Cu clienții mei sunt bucuros mereu să schimb o vorbă, așa mai aflu și eu câte ceva despre lume. "Am studiat atâția ani fără să fi avut vreodată vreo dezbatere publică despre ideile mele despre pozițiile mele. Am înălțat un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să bea oleacă de apă și să adape animalul. Din nou
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
politic sau grupări politice, iar cea de-a doua vizează intrarea oamenilor Bisericii în activitatea politică. Imixtiunea politicului în Biserică este posibilă prin interpretarea în sens apusean a formulei "primatul spiritualului", care desemnează dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statutului. Această conotație nu se aplică în Ortodoxie, unde Biserica și Statul sunt două instituții care nu se amestecă una în treburile celeilalte. Autonomia atât de greu obținută de BOR este biunivocă: Biserica nu face politică, iar Statul nu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin interpretarea în sens apusean a formulei "primatul spiritualului", care desemnează dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statutului. Această conotație nu se aplică în Ortodoxie, unde Biserica și Statul sunt două instituții care nu se amestecă una în treburile celeilalte. Autonomia atât de greu obținută de BOR este biunivocă: Biserica nu face politică, iar Statul nu se amestecă în treburile Bisericii. Autonomia formal căpătată a Bisericii devine inoperantă atunci când Biserica este controlată de un partid politic. Modelul bizantin care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
conotație nu se aplică în Ortodoxie, unde Biserica și Statul sunt două instituții care nu se amestecă una în treburile celeilalte. Autonomia atât de greu obținută de BOR este biunivocă: Biserica nu face politică, iar Statul nu se amestecă în treburile Bisericii. Autonomia formal căpătată a Bisericii devine inoperantă atunci când Biserica este controlată de un partid politic. Modelul bizantin care funcționează în Ortodoxie este modelul de conviețuire a celor două tipuri de autorități: autoritatea laică (Statul) și autoritatea ecleziastică (Biserica). Modelul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
politică, în "Cuvântul", an VI, 26 iulie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 381: "Lipsa de drept a statului de a se amesteca în treburile Bisericii, dar dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statului decurg, în chip logic, din principiul numit "primatul spiritualului". Acest principiu, de origine și esență apuseană-catolică, nu este valabil în Biserica noastră Ortodoxă. Obiecția că preotul are o dublă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 381: "Lipsa de drept a statului de a se amesteca în treburile Bisericii, dar dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statului decurg, în chip logic, din principiul numit "primatul spiritualului". Acest principiu, de origine și esență apuseană-catolică, nu este valabil în Biserica noastră Ortodoxă. Obiecția că preotul are o dublă calitate, de preot și de cetățean, și, ca atare, în virtutea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
statul a renunțat, prin acordarea autonomiei, la drepturile lui de suveranitate asupra Bisericii, a făcut-o pentru că a recunoscut acestei instituții o altă structură decât cea a așezărilor lumești. Prin aceasta însă, i-a negat și dreptul de imixtiune în treburile politice, ca una ce administrează o împărăție care "nu e din lumea aceasta". Pentru stat, deci, autonomia este de ambele părți reciprocă. Căci, de îndată ce Biserica se coboară între cele lumești, ea cade în domeniul de acțiune al statului. Încheierea? Una
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
372: "Este oare un secret pentru cineva că Biserica noastră este aservită statului și că Partidul Liberal a izbutit să-și asigure majorități în Sinod? Nu este îndeobște cunoscută intervenția repetată de la guvern și din opoziție a acestui partid în treburile bisericești?... Ca în toate marile funcții ale țării, și în Biserică va trebui întreprinsă o operă de purificare. Va fi o operație scurtă, dureroasă, dar necesară. Altfel, Biserica noastră moare, înăbușită sub pretențiile statului și politicii, incapabilă de a reacționa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
elementele de corupție ale vieții bisericești în această privință? Noi știm că chiriarhii au făcut întotdeauna politică în Biserică. Adică, în marea lor majoritate, episcopii, oamenii slabi și cu păcate multe, erau în slujba Partidului Liberal. Care își făcea întotdeauna treburile cu ei. Dar episcopii erau oameni lipsiți de curaj și nu îndrăzneau să iasă pe față în treburile acestea politice. Se păstra, deci, o anumită decență. Poate numai din lipsa de curaj, cum spuneam, dar se păstra. Astăzi, lucrurile s-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Biserică. Adică, în marea lor majoritate, episcopii, oamenii slabi și cu păcate multe, erau în slujba Partidului Liberal. Care își făcea întotdeauna treburile cu ei. Dar episcopii erau oameni lipsiți de curaj și nu îndrăzneau să iasă pe față în treburile acestea politice. Se păstra, deci, o anumită decență. Poate numai din lipsa de curaj, cum spuneam, dar se păstra. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. A fost un iureș pe față, organizat din vreme, cu scopuri, mijloace și înfățișări strict politice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
32 Nae Ionescu, Imixtiuni politice în Biserică, în "Cuvântul", an VI, nr. 1712, 27 ianuarie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 443: "Biserica e datoare să respingă orice încercare de imixtiune a oamenilor politici în treburile ei. Cu atât mai mult să respingă sugestiunile Partidului Liberal, dușmanul ei permanent". 1 Vartolomeu Stănescu (1875-1954), figură aleasă a Ortodoxiei românești, cu studii universitare de teologie la București, de teologie catolică și protestantă la Paris, de drept și sociologie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ce trebuia să facă Sinodul? Nu era decât o cale: să se dezintereseze de facultăți. Nu a făcut-o pentru că nu a avut curajul. Sinodul plutește și el în prejudecăți. El este de părere, ca și majoritatea atâtor oameni de treabă, că, singură, Universitatea conferă strălucirea culturii superioare; și mai crede că ruperea legăturilor cu această universitate ar însemna pur și simplu excluderea oficială din viață oficială a statului român. Este o părere numai. Soliditatea culturii academice e, după sistemul actual
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tânăr. Mă gândesc, poate la singurul apropiat unei asemenea însărcinări: pare a fi profesorul Teodor Popescu. Dar va putea face ceva? Căci tocmai pentru că e tânăr i se vor toți în cap. Planul părintelui Patriarh e european. Și, din nefericire, treburi europene nu se pot realiza încă în Ortodoxia noastră". 1 Vezi, în acest sens, Alexandru Zub, Ortodoxia română în disputele din perioada interbelică, în Confesiune, societate, națiune, din "Xenopoliana". Buletinul Fundației Academice "A. D. Xenopol" din Iași, VII, 1999, 3-4, pp.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
afectivă, înțelegătoare, grijulie, mama - indiferent dacă lucrează sau nu - va trebui să se ocupe în principal de copii; bărbatul, având „natural” o înclinație mult mai pronunțată față de știință și cunoaștere, va aloca un timp mai mare cititului, televizorului, iar nevasta, treburilor casnice. S-a constatat că mariajul tradițional (în care bărbatul lucrează, iar femeia nu) face bărbații căsătoriți mai sănătoși fizic și mental decât cei necăsătoriți, în timp ce la femeie situația este inversă. Diferențele prin stereotipie afectează și indirect viața în familie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fost: raportul costurilor de oportunitate (salariul soțului supra salariului potențial al soției); raportul de dotare în capital uman (numărul de ani de școlaritate ai soțului supra numărul de ani de școlaritate ai soției). Calculând contribuția fiecărei variabile la timpul alocat treburilor profesionale și celor casnice, autorul găsește că cele două variabile de natură economică evidențiază tot atât de bine, dacă nu mai bine decât explicațiile psihosociale, diferențierile de roluri conjugale și stabilitatea maritală. Se pot face și observații pe marginea acestui model (Segalen
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
confecționarea de îmbrăcăminte, îngrijirea copiilor). Rolurile erau complementare, dar puternic diferențiate. În societatea industrială, grupul domestic are funcții mai mult de consum. Și aici însă tatăl este principalul aducător de venituri, el fiind centrat pe „câștigarea pâinii”, iar mama pe treburile casnice și afective. Această teză structural-funcționalistă(parsonsiană) vedea în respectiva complementaritate ceva pozitiv, funcțional. Și într-adevăr, în SUA, cel puțin pentru clasa de mijloc, până în anii ’60, modelul de soț ce lucrează și soție casnică era foarte răspândit. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]