2,842,792 matches
-
cele mai multe privințe”. Cuvintele nevăstuică pot fi folosite în publicitate și în mesajele politice, unde poate fi avantajoasă inducerea în eroare a publicului țintă. Expresia provine din engleză: "weasel word", care poate proveni de la reputația nevăstuicilor ca mâncătoare de ouă. Un articol publicat în ziarul "Buffalo News" atribuie originea termenului lui William Shakespeare în piesele "Henic al V-lea" și "Cum vă place", în care personajele folosesc figuri de stil cu nevăstuici care „sug ouă”. Articolul mai menționează că exprimarea este improprie
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
nevăstuicilor ca mâncătoare de ouă. Un articol publicat în ziarul "Buffalo News" atribuie originea termenului lui William Shakespeare în piesele "Henic al V-lea" și "Cum vă place", în care personajele folosesc figuri de stil cu nevăstuici care „sug ouă”. Articolul mai menționează că exprimarea este improprie, deoarece nevăstuicile nu au mandibula configurată în așa fel încât să poată suge ouă sau sânge. "Metamorfozele" lui Ovidiu pot fi o sursă anterioară pentru aceeași etimologie. Ovidiu descrie cum Iunona ordonă zeiței nașterilor
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
experiment să fie valid, oricine reproduce acel experiment trebuie să obțină același rezultat. De aceea, identitatea experimentatorului este de o mică importanță. Folosirea diatezei pasive pune importanța mai mult pe acțiuni și mai puțin pe persoanele care le realizează (autorii articolului). Dar, pentru concizie și claritate, cele mai multe jurnale științifice încurajează autorii să folosească diateza activă atunci când se cuvine sau chiar să se identifice folosind pronumele „noi” sau „eu”. "Eufemismul" mai poate fi folosit pentru a atenua un mesaj sau pentru a
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
2013 deține funcția de secretar științific al Consililui Național de Acreditare și Atestare (CNAA). Coordonator și coautor a mai multe volume de specialitate apărute în România și Rusia. Autoare a mai multe monografii și a cca 150 de studii și articole științifice și de popularizare a științei. Pentru volumul "Magda Isanos. Eseu despre structura imaginarului" (Editura „Prut internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
mai originală mostră de pictură murala de pe teritoriul actual al României, evitând influențele directe ale canonului bizantin de reprezentare. (...) Altfel spus, Elenă Murariu se situează în acea zonă de grație care este 100% artistică și în același timp 100% liturgica.(...)" - articol realizat de Mihai Plămădeala cu ocazia deschiderii vernisajului expoziției "Bradul". " Primul lucru pe care mi-l poate oferi o icoană adevărată este acela că, de îndată ce am dat cu ochii de ea, să simt nevoia să mă descopăr. Aceasta înseamnă transparență
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
și este de asemenea activ ca critic muzical în numeroase reviste, între care "Lumea Muzicii (Le Monde de la musique)", condusă de colega sa Anne Rey. începând cu anii 1950, se pasionează pentru muzica timpului său și scrie cărți, monografii și articole cu privire la Anton Bruckner, Franz Schubert, Guillaume Lekeu, Albéric Magnard, Joseph-Guy Ropartz et Charles Koechlin, dar se interesează de asemenea de muzica lui Hugo Wolf, Gustav Mahler, Arnold Schoenberg, Franz Schmidt, Ferruccio Busoni, Leoš Janáček sau Carl Nielsen. Cum nepoata sa
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
este un site britanic de jurnalism de jocuri video care publică articole, știri, strategii de joc, precum și recenzii pentru jocuri video și console. Este operat de Gamer Network Ltd. și are sediul în Brighton, Regatul Unit. Site-ul a fost fondat în 1999 de către frații Rupert și Nick Loman. Gamer Network susține
Eurogamer () [Corola-website/Science/334721_a_336050]
-
pe parcursul celor paisprezece nopți. În zori, când termina lucrul, făcea câteva însemnări vagi care să-i folosească în nopțile următoare. Programul de lucru era unul epuizant. Eliade se așeza la masa de lucru în fiecare zi pe la ora 14, scria articolul pentru ziarul "Vremea", apoi lucra la ediția Hasdeu (introducere, adnotări, bibliografie) până la orele 22-23, după care își golea biroul și scria 15-20 de pagini din nuvela „Șarpele” până la 3-4 dimineața. Fără a mai reciti textul scris, el punea manuscrisul într-
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pentru fete , apoi calificarea pentru fete în științe, în 1923. Éliane Montel intră în 1926, cu recomandările fizicianului Paul Langevin, la laboratorul Curie al Institut du Radium (Institutului Radiului) ca « ajutor-benevol », apoi, anul următor, ca « lucrător liber ». Ea publică atunci articolul "Sur la pénétration du polonium dans le plomb" ("Asupra penetrării poloniului în plumb") în "Journal de physique". Continuându-și cercetările la laborator, ocupă în paralel un post de profesoară în învățământul secundar (în Franța, gimnaziu și liceu) în timpul anului școlar
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
fi angajați în posturi academice. Ea a plecat în Danemarca, unde a găsit un post la Institutul Niels Bohr de Fizică Teoretică de la Universitatea din Copenhaga. Lucrând cu James Franck și cu George de Hevesy, ea a publicat mai multe articole științifice despre utilizarea substanțelor radioactive în biologie. Când naziștii au început să-i adune pe evreii danezi în septembrie 1943, Levi a fugit în Suedia, unde a lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
căsătorit niciodată, dar s-a împrietenit cu mulți fizicieni care au vizitat Institutul, între care Otto Frisch, George Placzek, Rudolf Peierls, Leon Rosenfeld, Edward Teller și Victor Weisskopf. Levi a lucrat ca asistentă a lui Franck, publicând împreună cu el două articole despre fluorescența clorofilei, până când acesta a plecat din Danemarca în Statele Unite în 1935. Apoi, a devenit asistenta fizico-chimistului maghiar George de Hevesy. Recenta descoperire a radioactivității induse și ulterior crearea unor izotopi radioactivi cu durată scurtă de existență au deschis
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Hevesy. Recenta descoperire a radioactivității induse și ulterior crearea unor izotopi radioactivi cu durată scurtă de existență au deschis calea unor noi utilizări ale substanțelor radioactive în biologie, pe care le-a explorat împreună cu de Hevesy, publicând împreună mai multe articole. Universitatea din Berlin i-a anulat în 1938 doctoratul. În aprilie 1940, germanii au ocupat Danemarca. Când naziștii au început în septembrie 1943 să-i strângă pe evreii danezi, Levi a fost una dintre miile de evrei care au fugit
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
van Manen a avut mereu un mare interes pentru culturile din Himalaya. El a tradus cartea "Reincarnation" a doamnei Besant. În jurnalul "Theosofia" a publicat printre altele traduceri ale operei lui Évariste Huc, Thomas W. Rhys-Davids și a scris un articol despre Tao Te Ching a lui Lao Zi. Din comentariul lui care a însoțit traducerea cărții "Lama's and Druses" a doamnei Helena Blavatsky (1831-1891), fondatoarea Societății Teosofice a reieșit poziția lui independentă și spiritul lui științific. Van Manen arată
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
lui Maitreya, Buddha al Viitorului. Van Manen trebuie să fi fost martor la educarea ocultă a lui Krishnamurti de către Leadbeater. Van Manen îi preda acestuia limba engleză. El l-a ajutat ulterior pe Ekai Kawaguchi, un tibetolog japonez, cu redactarea articolelor sale despre șederea sa în Tibet până la editarea lor sub forma cărții "Three years in Tibet". În 1910 Van Manen a lucrat la Biblioteca Societății Teosofice din Adyar. În "Adyar Bulletin", o ediție adresată țărilor în care nu exista o
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
Tibet". În 1910 Van Manen a lucrat la Biblioteca Societății Teosofice din Adyar. În "Adyar Bulletin", o ediție adresată țărilor în care nu exista o societate teosofică, Van Manen a scris multe rapoarte, recenzii de cărți și un număr de articole. Începând cu 1914 asta avea loc și în săptămânalul "The Commonweal". În acel an avea loc primul eveniment care a condus la desprinderea sa de Societatea Teosofică. În 1914 Annie Besant și Leadbeater au finalizat un manuscris cu titlul "The
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
Conducere a ceea ce se numea deja Societatea Asiatică Regală din Bengal a ajuns la concluzia că responsabilitățile și sarcinile lui erau prea multe pentru o singură persoană. A fost numit un asistent al secretarului general. În 1939 a apărut un articol în presa locală din Calcutta ce conținea critici foarte grave asupra administrării societății și de asemenea exprima acuzații la adresa modului de recompensare printre alții a lui Johan van Manen. Consiliul de Conducere a refuzat inițial să reacționeze, dar guvernul britanic
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
colecționase personal un mare număr de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă. O mare parte a colecției a lăsat-o moștenire Institutului Kern, numit acum Centrul Național de Expertiză pentru Asia de Sud și Himalaya. Colecția constă din 1756 de articole: 998 imprimate despre religia și cultura tibetană, 576 de manuscrise, dintre care 19 manuscrise ale Bön. Colecția conține de asemenea 182 de scrieri Lepcha. Ele sunt scrise în limba Lepcha sau Róng, un dialect din familia de limbi tibeto-birmană. Ea
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
conține de asemenea 182 de scrieri Lepcha. Ele sunt scrise în limba Lepcha sau Róng, un dialect din familia de limbi tibeto-birmană. Ea este sub acest aspect cea mai mare colecție de felul ei din lume. Această bibliografie nu cuprinde articolele despre subiecte teosofice pe care le-a scris Johan van Manen cânt timp s-a aflat în Adyar (1909-1916).
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
general al tetrapodelor, dar la la urode oasele zeugopodului sunt articulate între ele, iar la anure sudate într-o singură piesă, și anume în cubitoradial și tibioperoneal. Membrele posterioare ale anurelor (broaștelor), adaptate primordial pentru salt, sunt formate din 4 articole : coapsa, gamba, tarsul (diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte alungit. Tibia și peroneul au concrescut formând un singur os crural - tibioperonealul. Rândul proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și teologilor reformiști Jamal ad-Din Al-Afghani și Muhammad Abduh, Sanua a înființat și scris revista satirică "Abou Naddara" ("أبو نضارة"), care a devenit curând populară în rândurile publicului instruit și chiar ale celor analfabeți cărora trebuia să li se citească articolele. Din cauza poziției gazetei, judecată liberală și revoluționară, ea a fost curând interzisă, iar redactorul și unicul autor al ei exilat. Între martie - aprilie 1877 au apărut 15 ediții, din care nu au mai rămas exemplare. La 22 iunie 1877 Sanua
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
300 exemplare. Magazinul se ocupa în mod deosebit de situația politică și economică a Egiptului, având drept surse cunoștințe și amici ai lui Sanua din cercuri avizate și din administrația țării. În iulie 1879 Saturday Review of London a consacrat un articol foarte favorabil acestei publicații egiptene din exil, care este menționată și în mai multe scrieri memorialistice din epocă. După ocuparea Egiptului de către britanici, Sanua a accentuat linia politică anticolonialistă și patriotică, sub lozinca „Egiptul egiptenilor!” Nu s-a mai intors
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
a mecanicii newtoniene prin apariția mecanicii analitice (lagrangiene), care în 1833 va fi îmbunătățită de către William Rowan Hamilton obținându-se mecanica hamiltoniană. Studiul sistemelor macroscopice impune utilizarea metodelor statistice, care au fost introduse de Maxwell într-o serie de trei articole (1860-1879) și de Boltzmann într-o serie de patru articole (1870-1884), care au pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mai mult, în 1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
1833 va fi îmbunătățită de către William Rowan Hamilton obținându-se mecanica hamiltoniană. Studiul sistemelor macroscopice impune utilizarea metodelor statistice, care au fost introduse de Maxwell într-o serie de trei articole (1860-1879) și de Boltzmann într-o serie de patru articole (1870-1884), care au pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mai mult, în 1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
legale pentru obținerea de compensații financiare. Acestea au fost plătite și partea deteriorată a lucrării a fost restaurată. A publicat între 1971 - 2014 peste 30 de cărți de istorie și istoria artei, din care amintim: A publicat peste 120 de articole științifice în reviste sau volume de specialitate: A publicat peste 40 cataloage de expoziții de artă, peste 300 de cronici de expoziții de artă și prezentări de artiști, peste 1000 de articole în diferite reviste și ziare, la radio și
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
din care amintim: A publicat peste 120 de articole științifice în reviste sau volume de specialitate: A publicat peste 40 cataloage de expoziții de artă, peste 300 de cronici de expoziții de artă și prezentări de artiști, peste 1000 de articole în diferite reviste și ziare, la radio și televiziune. A organizat și coordonat celebrul ciclu de conferințe „Prin marile muzee și orașe ale lumii” (1978 - 1990), conferințe despre mari artiști români și străini. A rostit cuvântul de deschidere la expozițiile
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]